Renault ar putea reloca o parte a producţiei în Maroc. Vezi de ce


Noile conflicte declanșate pe platforma de la Mioveni, între muncitori și patronatul francez, pot duce la o decizie periculoasă pentru uzină. Potrivit vicepreședintelui Automobile Dacia, Constantin Stroe, francezii de la Renault ar putea reloca o parte a producției la cea mai nouă uzină a producătorului francez din Maroc. Salariul unui marocan este de două ori mai mic decât al unui muncitor român.

„Dacă acest protest nu se va încheia rezonabil, iar angajaţii vor continua cu aceste cereri nerealiste, există probabilitatea tot mai mare ca Renault să transfere în Ma­roc o parte importantă a producţiei Dacia, deoarece costurile din România vor deveni prea mari“, a spus Constantin Stroe, relatează realitatea.net.

”În data de 20 martie 2013, câteva sute de salariaţi ai Uzinei Vehicule au încetat lucrul şi au declanşat un protest ilegal. Acesta a continuat la schimbul doi, cu un număr similar de persoane. În acelaşi timp, peste 80% din salariaţii platformei au continuat activitatea în mod responsabil, pentru a respecta angajamentele faţă de clienţi. Salariaţii care au părăsit posturile de lucru nu vor fi plătiţi pentru timpul cât au absentat nemotivat din postul de lucru. Sindicatul Automobile Dacia (SAD) a fost notificat că protestul este ilegal. În răspunsul scris către conducerea Dacia, SAD s-a desolidarizat de participanţii la greva spontană şi confirmă că protestul este ilegal”, a comunicat compania.

Conducerea Dacia a propus, luni, Sindicatului Autoturisme Dacia ca noul Contract Colectiv de Muncă pentru acest an să prevadă creşteri generale de 90 lei pentru operatori şi personalul tehnic, economic, ştiinţific şi administrativ (TESA) nivelurile 5-7, din ianuarie 2013, urmând ca din luna mai să existe o majore de 85 lei pentru operatori, o creştere individuală de 4% pentru TESA nivelurile 5-7 şi de 6% pentru TESA nivelurile 8-10.

Care sunt bonusurile de care beneficiază salariații de la Mioveni

Prevederile aflate în prezent în vigoare, aplicate şi în 2012, includ un salariu minim garantat de 1.918 lei pentru un muncitor calificat. Totodată, în 2012 angajaţii au avut, în afara drepturilor salariale, beneficii care pentru companie reprezintă o cheltuială suplimentară anuală de aproape 30 de milioane de euro, potrivit Dacia.

Respectivele beneficii includ primă de Paşti şi de Crăciun (873 lei brut, respectiv 957 lei brut), tichete cadou pentru ziua de 8 Martie acordate tuturor angajatelor (60 lei), tichete cadou de Crăciun (60 lei), primă de participare la profitul companiei (1.240 de lei brut), primă de vacanţă (1.276 lei brut), bonuri de masă, masă caldă gratuită (pentru operatori, peste 11.500 de beneficiari), transport subvenţionat, bilete de odihnă şi tratament (4.000 de beneficiari în 2010 şi 4.100 în 2011, cu cheltuieli ale companiei de 1,28 milioane euro, respectiv 1,46 milioane euro), ajutoare diverse (căsătorie, deces) sau zile libere plătite cu salariul de bază, în afara celor prevăzute de lege pentru sărbătorile legale sau religioase, în diferite situaţii, precum evenimente în familie, schimbarea domiciliului pentru donarea de sânge.

Monarhia, a doua în preferințele românilor – sondaj INSCOP


Cei mai mulți români își doresc ca România să fie republică prezidențială, locul secund în topul preferințelor fiind ocupat de monarhie, arată un sondaj INSCOP 

O cercetare sociologică făcută în contextul modificării Constituției relevă că 35,3% dintre români vor republică prezidențială, 17,7% – monarhie, 13,2% republică – parlamentară, iar 12,9% republică – semiprezidenţială (12,9%). 20,8% au preferat să nu se pronunțe.

Realizatorii sondajului explică cifra mare obținută de monarhie prin personificarea puterii, tradiţia raportării la un lider vizibil care permite populaţiei o înţelegere simplificată a mecanismelor de exercitare a puterii şi nu este specific României.
Un alt detaliu surprinzător este acela că, spre deosebire de anii 90 – când monarhia era susținută de persoane în vârstă – în prezent cei care își doresc ca România să fie condusă de un rege au între 18 și 35 de ani.
Politologii contactați de sursa citată au explicat că dorința de monarhie a românilor se datorează crizei politice din ultimii ani, regele fiind singura legătură a românilor cu istoria.
Potrivit aceluiași sondaj, cetățenii României tind în continuare spre un parlament unicameral, în proporție de 46,8%, în timp ce un legislativ cu două Camere este preferat de 30,9% dintre cei intervievați. Numărul de non-răspunsuri la întrebarea privind tipul de Parlament este de 22,4%.
Sondajul a fost realizat în perioada 19 – 27 martie 2013 pe un eşantion de 1.082 persoane, cu o marjă de eroare de ± 3%, la un grad de încredere de 95%.

Vezi aici planul regionalizării așa cum a fost gândit de Guvern


http://www.dcnews.ro/2013/04/vezi-aici-planul-regionalizarii-asa-cum-a-fost-gandit-de-guvern/

 

Liviu Dragnea a prezentat la Antena 3, în cadrul emisiunii Punctul de Întâlnire, planul de regionalizare României.

De-a lungul timpului au apărut mai multe variante în ceea ce privește regionalizarea României. Liviu Dragnea a prezentat planul gândit de Guvern.

Prima dezbatere publică pe tema regionalizării a avut loc marți, la Academia Română, iar printre participanți s-au numărat premierul Victor Ponta, președintele Senatului Crin Antonescu sau ministrul Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea.

În cadrul dezbaterii s-a discutat despre costurile regionalizării, posibile variante de regiuni, de capitale de regiune, iar profesori și academicieni au venit cu propuneri proprii pentru procesul de reorganizare administrativ-teritorială.

 planul lui Basescu dus mai departe de USL. pentru ce au fost alesi acesti guvernanti, astia vor sa distruga aceasta tara cu totul. nu trebuie sa acceptam aceste politici duse de actuala clasa politica. nu votam schimbarile propuse, modificarea constitutiei decat in monarhie si nici regionalizarea lor.

Românii vor fi executați fără milă de bănci. Este efectul situației din Cipru


Mircea Geoană a arătat că “dacă o țară nu are un minim de pârghii de politică economică națională este o țară vulnerabilă”, și militează, printre altele, și pentru consolidarea sistemului bancar, mai ales după ce s-a întâmplat în Cipru, care “este clar că s-a indus o nouă undă de șoc la nivelul periferiei sudice a zonei euro și non euro, în care ne află și noi”.

În opinia senatorului social-democrat, “(…) teama mea este că la nivelul corpului politic din România, dacă nu ne întoarcem rapid către problemele cu adevărat dificile şi periculoase care sunt legate de economie, de locuri de muncă, de sărăcia care creşte, de volumul imens de oameni care în 2013 vor fi executaţi fără milă de bănci, pentru că efectul situaţiei din Cipru va conduce băncile din România să execute – ceea ce până acuma nu s-a întâmplat – milioane şi milioane de oameni care au credite la bănci”, a mai declarat Geoană, citează Mediafax.

Situația din Cipru se va reflecta în politica băncilor din Europa

Apreciind că afirmaţia făcută de Mircea Geoană este una destul de gravă, moderatorul emisiunii a dorit să afle motivația pentru care băncile îi vor executa pe cetăţeni.

“Pentru că, pur şi simplu, trebuie să-şi asanaze portofoliile, pentru că au credite neperformate şi pentru că tot ce înseamnă reglementare europeană în acest moment, inclusiv ce înseamnă impactul Ciprului, va îndemna băncile mamă să meargă către o formă de clarificare a portofoliilor, inclusiv în România”, a argumentat Geoană.

“Eu sunt convins că impactul crizei din Cipru asupra sistemului bancar european va conduce băncile europene, inclusiv cele care au reprezentanţe şi sucursale în Românie, să se uite mult mai atent la modul în care îşi gestionează activele şi portofoliile şi în mod inevitabil vor fi chemaţi să-şi asanaze aceste portofolii”, a mai răspuns Geoană, întrebat dacă a dorit să spună că aceia care au întârzieri la plată nu vor mai primi reeşalori, sau cei care până acum primeau reeşalonări urmează a fi acum scoşi afară din casă.

Monarhia, perioada frumoasă a României


„Punând picioarele pe acest pământ, am şi devenit român!” sunt cuvintele prinţului prusac care, acum 146 de ani, a intrat în Bucureşti aclamat de mulţimile care îi aşteptau sosirea şi este escortat până în Dealul Mitropoliei unde depune jurământul în calitate de domnitor al Principatelor Unite Române. Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (care a primit numele de Carol I) avea atunci 26 de ani, iar cei 48 de ani de domnie au însemnat pentru România cea mai prosperă, mai benefică şi mai plină de transformări perioadă din istoria modernă a ţării.

Tot la 10 mai, în 1877, regele Carol promulga „Declaraţia de Independenţă” a ţării, iar la 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca prim rege al noului regat al României.

În timpul domniei sale (cea mai lungă din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa deplină faţă de Imperiul Otoman, după un război intens, modern şi foarte eficace (cunoscut în istorie ca Războiul de Independenţă, dar şi ca Războiul ruso-turc, 1877 – 1878), în care contribuţia României a fost decisivă.

Tot în timpul domniei sale, în 1913, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la Bucureşti, din 1913, România obţine partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, de la Bulgaria.

Ca ţară independentă, cu economie înfloritoare, (Carol a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii), prestigiul ţării crescuse foarte mult. A construit de asemenea Castelul Peleş şi a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, a construit mii de kilometri de cale ferată şi şosele, iar agricultura asigura aproape 80% din exporturile ţării.

Din păcate perioada comunistă a oprit înflorirea şi dezvoltarea ţării spre potenţialul ei adevărat, denigrând totodată şi bunul renume al acelei perioade pe care bunicii şi străbunicii noştri şi-o amintesc cu drag şi reverenţă.

Istoricul Neagu Djuvara a propus în decembrie anul trecut revenirea la 10 mai ca Zi Naţională, în locul celei de 1 Decembrie, aşa cum a fost până la abdicarea regelui Mihai, la finele lui 1947. El explica pentru TVR Info că data de 10 mai nu trebuie legată exclusiv de monarhie, putând fi şi o simplă întâmplare că „acel 10 mai când s-a proclamat în Parlamentul român independenţa, coincidea cu ziua monarhiei”.

Neagu Djuvara motiva că „alegerea datei de 1 Decembrie ca Zi Naţională nu a fost potrivită, a fost conjuncturală, făcută de Parlamentul de după Revoluţia din decembrie 1989”. Pe de altă parte, reputatul istoric a mai invocat şi alte argumente: „Nu e adevărat că 1 Decembrie reprezintă unitatea, pe 1 Decembrie doar de Transilvania şi de Banat e vorba. (nr – ca unire cu România, la 1 decembrie 1918). Ziua Naţională pe care am cunoscut-o era 10 mai, care avea avantajul că era în anotimpul cel mai frumos din ţara noastră”.

Nu doar anotimpul era frumos ci şi viaţa şi amintirile bătrânilor noştri, totul era cu mult mai frumos decât tot ce a mai rămas astăzi din România după perioada comunistă şi neo-comunistă.

„Nu a existat român care să nu-şi fi îndrăgit regele. Dar acum, din moment ce cineva îşi permite să fure de la stat, să distrugă destinul românesc şi mai ales viitorul copiilor noştri, aceasta demonstrează că numai monarhia poate să readucă Adevărul şi Dreptatea” este convinsă Rodica Stoica, o doamnă mai în vârstă, care a asistat la festivitatea de astăzi, 10 mai, când Regele Mihai a depus o coroană de flori la statuia lui Carol I.

„Poporul român a învăţat din vechime să-şi iubească familia şi să-şi cinstească Regele care este prin tradiţie unsul lui Dumnezeu pe Pământ”, a continuat ea. „România, trecută prin bolşevism şi sfârtecată din toate punctele de vedere, cultural şi economic, n-a reuşit să facă nimic din ceea ce au făcut aceşti regi ai noştri: Ferdinand, Carol I şi Regele Mihai. Regele Mihai este simbolul naţiunii noastre.”

„Îmi amintesc cum tata, născut în 1928, a plâns când Regele a fost dat jos”, a spus Ileana Moldovan. „Când eram mică m-am întrebat mereu de ce plângea tata. Cu timpul am înţeles de ce cineva putea plânge după perioda regalistă a României”.

Deşi ideea pro-monarhismului nu e suficient de vocală în România (motivele sunt multe şi combinate), există şi susţinători care văd în monarhie „singura soluţie” de salvare a ţării.

„Încă de la Burebista suntem o ţară condusă de regi”, spune Cătălin Mihai, unul din promotorii monarhiei. „Singura perioadă când România a avut republică este de la 1947 şi ştim foarte bine cum a fost instalată acea republică – cu pistolul la cap, când i s-a cerut Regelui să semneze un act de abdicare.

Au urmat apoi 4 preşedinţi: Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, care au fost mai mult sau mai puţin nedemni de funcţia pe care au avut-o. Oricum republica – actuala formă de guvernământ – este ilegitimă pentru că a fost instalată cu pistolul, fără a se consulta voinţa poporului. În actul de abdicare semnat de Regele Mihai, în 1947, acesta scrie „Las poporului român libertatea de a-şi alege forma de guvernamânt pe care şi-o doreste.” Şi-a ales vreodată poporul român forma pe care şi-o doreşte? Niciodată. Pur şi simplu a fost instalată republica cu tancurile sovietice şi nu a mai plecat niciodată.

În anii ’90 cand Regele Mihai a vrut să se întoarcă, ştim ce s-a întamplat: Iliescu şi poliţia sa l-au alergat pe Rege pe autostrada Bucureşti-Piteşti de parcă ar fi fost un infractor. Deşi, la ora aceea, era conducătorul de drept al statului român.

Mihai, ca şi alţi pro-monarhişti îl consideră pe Rege adevăratul şef al statului român. „Ceilalţi sunt doar nişte infractori. În ultimii 22 de ani a fost făcută o propagandă împotriva monarhiei şi mulţi români au fost pierduţi datorită propagandei făcute de comunişti, în special de regimul Iliescu.”

Pentru unii dintre noi, monarhia mai este legată şi de o anumită stare de spirit elevată, de valori pierdute ale neamului românesc dar şi a caracterului uman.

„Pentru ce asemenea prăbuşire la poporul român? Ce anume a inversat destinul acestui neam crunt încercat de-a lungul întregii sale istorii?”, se întreabă tot la festivitatea de 10 mai, Dragoş Popovici, preşedintele Asociaţiei Renaşterea Neamului Românesc.

„Cât caracter atâta ţară”, spune el. „Caracterul este ceea ce nu se modifică în comportamentul uman niciodată. Acum este nevoie nu de omul providenţial ci de omul în fizionomia morală a căruia poporul român să se identifice. Şi Nicolae Iorga spunea că „tăria adevarată a unei ţări nu începe decât atunci când oamenii ajung să fie luminaţi şi harnici”. Câţi oameni înţeleg astăzi că fără toleranţă şi libertate, fără iubire de aproape, nimic nu dăinuieşte şi nu are spor?

ARHIVA NATIONAL GEOGRAPHIC: ”România vrăjită, perla Europei de Est”. Impresiile unor jurnalişti americani despre România anilor 1930


În 1934, National Geographic Magazine SUA dedica două numere (peste 120 de pagini) ”României vrăjite, perla Europei de Est”, o ţară plină de culori, de obiceiuri străbune, de o ospitalitate rară, cu o capitală în care se îmbină vechiul şi noul, ”asemănătoare cu New York”. Un articol impresionant, descrieri melancolice, amintiri dulci şi zâmbete triste. FOTOGALERIE DE COLECŢIE.

În 1934, o echipă National Geographic încerca să ajungă în Sibiu. Vrăjiţi poate de frumuseţea meleagurilor noastre, de pajişti, păduri, râuri şi munţi, nu au observat groapa uriaşă (eterna groapă românească) care se întindea în faţa lor. Chiar şi cu ajutorul trecătorilor, nu au reuşit să scoată maşina şi au fost nevoiţi să înnopteze în ea. Abia a doua zi, după ce zeci de oameni se adunaseră, a fost trasă maşina cu ajutorul cailor. Înainte de a porni din nou la drum, americanii au fost omeniţi cum se cuvine de săteni. A fost primul contact al lor cu românii.

În cele câteva luni petrecute în România, autorii articolului au călătorit mult, căutând să înveţe despre istoria noastră, despre obiceiuri şi despre oameni. Au remarcat caracterul de regulă al tradiţiilor străvechi, precum şi influenţele şi reminiscenţele tuturor popoarelor care au trecut pe pământurile noastre, romani, turci, huni, tătari, cumani, misterioşii turanieni.

”Dacă Paris poate reprezenta Franţa, Bucureştiul nu prea se potriveşte cu restul României. Este un oraş vesel, cosmopolit, deseori numit «Micul Paris». Străzile sunt aglomerate cu femei frumoase şi îmbrăcate cu gust, ofiţerii de poliţie strălucesc în uniformele lor, iar străinii contrastează uneori cu ţiganii zdrenţăroşi şi ţăranii români îmbrăcaţi în costume tradiţionale. Din restaurantele şi cafenelele aproape tot timpul pline, răsună până în stradă dialoguri politice şi bârfe”, au scris redactorii în paginile revistei.

Familia Regală defila pe Calea Victoriei, într-o caleaşcă trasă de şase cai albi, iarna pe bulevarde treceau sănii cu zurgălăi, pieţe şi târguri se întindeau pe malul Dâmboviţei, scriitorii şi poeţii umpleau terasele şi parcurile, iar de la Ateneu se auzea muzica fermecată a lui George Enescu. Terenurile din jurul Bucureştiului semănau cu cele din Kansas, locul de baştină al jurnaliştilor. ”Ţăranii români, îmbrăcaţi mereu în haine populare, sunt întotdeauna extrem de plăcuţi. Tot timpul politicoşi, veseli, muncesc mult în păduri şi pe ogoare, deşi deseori ineficient, folosind uneltele strămoşilor lor”, scria National Geographic în 1934. În multe locuri, nimic nu s-a schimbat până astăzi.

”Ţiganii, care înalţă multe tabere în Delta Dunării, pot părea de departe un popor nomad romantic, plăcut. De aproape însă, când îi vezi mizerabili şi îmbrăcaţi în cârpe rupte, realizezi cât de departe este realitatea de mistic. Însă muzica lor este minunată. La aproape fiecare colţ de stradă poţi întâlni câte unul care este gata să îţi cânte melodii de vioară pentru câţiva lei”.

România era pe locul patru la export de petrol (întrecută doar de SUA, URSS şi Venezuela) şi printre primele ţări la exportul de grâne. Balcic (Bulgaria), Chişinău (Basarabia) sau Vâlcov (Veneţia Estului, ţinutul caviarului, astăzi în Ucraina) erau pământ românesc. Transilvania se diferenţia puternic de restul României prin port, limbă, arhitectură şi trăsăturile fizice ale locuitorilor ei. Cei de la National Geographic au considerat ”adevărate bijuterii” Braşovul, Sibiul şi Sighişoara, cărora le-au dedicat numeroase pagini.

În călătoria prin Moldova, echipa National Geographic a ajuns într-un cătun ”de patru-cinci case”, unde se sărbătorea o nuntă. ”Erau atât de curaţi şi de fericiţi, fără nicio grijă, încât problemele financiare şi Marea Depresiune păreau la milioane de mile distanţă. Erau frumoşi în hainele lor de sărbătoare, cele mai frumoase pe care le-am văzut în România. (…) Întreaga lume cunoaşte măiestria românilor în cusătura, croiala şi broderia hainelor. Cusute în lungile ierni geroase, acestea sunt vândute la preţuri mari peste tot în lume. (…) Olăritul este la fel de primitiv, dar şi minunat precum cel al nativilor indieni din America”.

”Dar ce ştie lumea despre bogăţia bogăţiilor arhitecturale şi artistice din România – mănăstirile medievale fortificate? De ce nu vin turiştii aici să se bucure de frumuseţile monumentelor bizantine, aşa cum se duc să vadă moscheile din Istanbul? De ce atât de puţini oameni au vizitat şi au povestit despre mănăstirile ce înglobează atâta istorie şi legendă? Simt că însuşi poporul român este prea puţin conştient de valorile pe care le are în Moldova şi Bucovina.” Amintim, articolul a fost scris în 1934. Suntem în 2013 şi nimic nu pare să se fi schimbat!

Vastul material este încheiat într-o notă elogioasă: ”Şi astfel, în văile adânci pline de fagi şi de stejari şi pe crestele înalte ale Carpaţilor, se află aceste rare comori de o frumuseţe incomparabilă, învăluite într-o atmosferă de romanţă legendar-medievală ce abia aşteaptă să încânte pe cel ce are curiozitatea să le caute”.

Milioane de tranzacţii scoase la iveală după 15 luni de anchete jurnalistice. Bomba “Offshore Leaks” bagă paradisurile fiscale în criză


După WikiLeaks, Vatileaks, Offshore Leaks va fi
noul scandal mondial care va ţine capul de afiş?
Peste 2,5 milioane de documente referitoare la afaceri
offshore au fost transmise unor jurnalişti din
lumea întreagă. Aceştia urmează să le dea publicităţii
în zilele următoare, dar multe dintre date
au fost deja făcute publice.
2,5 milioane de documente

Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie (ICIJ, International Consortium of Investigative Journalists), de la Washington, a recuperat peste 2,5 milioane de documente referitoare la companii offshore, al căror principal scop este acela de a scăpa de fiscalitatea din ţările de origine ale deţinătorilor lor.
Aceste documente au ajuns pe mâna ICIJ via unui DVD trimis prin curier în Australia, informează rts.ch. Ele provin din arhivele companiilor Commonwealth Trust Limited, din Tortola, Insulele Virgine britanice şi Portcullis Trustnet, din Singapore, printre cele mai importante la nivel mondial, specializate în desfăşurarea acţiunilor care lucrează în domeniul offshore.
“Aceste scurgeri, care au potenţialul de a provoca un şoc seismic, arată până în ce punct finanţa offshore s-a extins în întreaga lume”, explică The Guardian.

80 de jurnalişti implicaţi
Peste 80 de jurnalişti lucrează de mai multe luni pentru decriptarea datelor din fişierele care vizează peste 130.000 de persoane. Jurnaliştii provin de la 35 de organizaţii media care au avut acces la documente, printre care Matin Dimanche, SonntagsZeitung, The Guardian, The Washington Post, BBC sau Le Monde.
“Cea mai mare scurgere de date din istorie” aduce unele paradisurile fiscale în criză, scrie săptămânalul german Focus, în ediţia sa on-line, citând Süddeutsche Zeitung și Norddeutscher Rundfunk (NDR).

130.000 de nume din 170 de ţări
Fișierele confidențiale ale celor mai bogați oameni ai lumii care folosesc așa-numitele societăți-fantomă și trusturi pentru a ascunde afacerile lor dubioase au ajuns în mass-media, o sursă anonimă livrând lista cu cele 130.000 de nume din peste 170 de ţări către marile publicaţii, în 46 de țări. Documentele fac referire la zece paradisuri fiscale, iar informaţiile însumează 260 de gigabiţi.
Cotidianul britanic The Guardian a dat publicităţii numele unei serii de personalităţi şi de şefi de companii din paradisuri fiscale, printre care preşedintele Azerbaidjanului şi un apropiat de-ai preşedintelui francez Francois Hollande, potrivit AFP. Documentele secrete mai arată că trei companii ar fi fost create în 2008 în Insulele Virgine în numele fiicelor preşedintelui Ilham Aliev. O alta a fost creată în 2003, în numele preşedintelui şi al soţiei sale.
Pe listă mai apar numele celebrei colecţionare de artă spaniola Carmen Thyssen-Bornemisza, al fiicei fostului dictator filipinez Ferdinand Marcos, Maria, şi al Olgăi Şuvalova, soţia lui Igor Şuvalov, om de afaceri apropiat lui Putin, care ocupă postul de vicepremier în Rusia.

Hollande, încă o jenă
O altă dezvăluire stânjenitoare pentru preşedintele francez Francois Hollande, deja în corzi din cauza scandalului declanşat de inculparea unuia dintre miniştrii săi pentru fraudă fiscală: prezenţa pe această listă a lui Jean-Jacques Augier, trezorier al campaniei prezidenţiale a preşedintelui Hollande în 2012. Potrivit acestei anchete, acesta ar fi acţionar la două firme offshore din Insulele Caiman, prin intermediul holdingului său financiar Eurane.
Din SUA, 4.000 de americani sunt menţionaţi în fişierele ICIJ, printre care şi Denise Rich, fosta soţie a magnatului petrolului Marc Rich, graţiat în 2001 de preşedintele Bill Clinton, după ce a fost condamnat pentru fraudă fiscală. Denise Rich, care colectează fonduri pentru Partidul Democrat, a plasat în 2006 suma de 144 de milioane de dolari într-un trust din Insulele Cook, şi deţine un iaht nedeclarat, botezat Lady Joy. A renunţat la naţionalitatea sa americană în 2011, pentru a deveni austriacă.

Şi VIP-uri, şi anonimi
Potrivit The Guardian, aceste informaţii reprezintă “cel mai important stoc de informaţii venite din interior privind sistemul de societăţi offshore obţinut vreodată de media”. Ziarul precizează totodată că articolul său nu sugerează că persoanele citate ar fi încălcat legea.
În această listă cu nume se află dentişti americani, apropiaţi ai dictatorilor, oameni din pătura de mijloc din Grecia, escroci de pe Wall Street, miliardari indonezieni şi din Europa de Est, lideri ruşi, vânzători de arme şi o firmă prezentată drept capul de pod al programului nuclear iranian. “Faptul că mii de oameni obişnuiţi apar în aceste fişiere arată că firmele offshore nu sunt doar apanajul răufăcătorilor sau al politicienilor care vor să ascundă banii. Şi anonimii adoptă acest sistem, pentru că nu se simt la adăpost în instituţiile bancare din propriile ţări”, afirmă directoarea adjunctă a ICIJ.

Mai mult decât WikiLeaks
Culisele acestei anchete internaţionale sunt la fel de fascinante precum concluziile sale, notează cotidianul francez Le Figaro. Totul a început acum 15 luni, prin trimiterea unui pachet anonim în Australia, destinatarul său fiind jurnalistul Gerard Ryle, care a lucrat timp de trei ani la o investigaţie privind scandalul Firepower. La primirea DVD-ului cu informaţii, Gerard Ryle s-a dus la ICIJ, pentru a putea beneficia de expertiza acestora în materie de colaborare internaţională. Dar spre deosebire de WikiLeaks, datele nu sunt nici organizate, nici clasate, şi un programator a construit o bază de date pentru a le permite reporterilor să descarce şi să cerceteze documentele şi să constituie un forum, pentru a uşura comunicarea. Offshore Leaks conţine un volum de 160 de ori mai mare de informaţii decât telegramele diplomatice americane publicate de WikiLeaks în 2010.

Un offshore-leaks care va zgudui lumea bogatasilor


O sursă anonimă a scris către massmedia internaţională o bază de date ce conţine peste 130.000 de mii de bogătaşi care şi-au ascuns banii în 10 paradisuri fiscale.

“Cea mai mare scurgere de date din istorie” – titrează suddeutsche zzeitung. Fişierele, considerate confidenţiale conţin nume de persoane din 46 de ţări care utilizează băncile din paradisele fiscale pentru a-şi pune la adăpost banii obţinuţi pe căi ilegale, prin societăţi-paravan, sau pentru a-şi ascunde afacerile dubioase. Printre persoanele aflate pe aceste liste figurează şi magnatul german Gunter Sachs care încă din 2011 şi-a transferat o parte din active în societăţi off shore.
Listele urmează să fie date publicate de căteva dintre cele mai importante ziare şi agenţii de presă internaţionale.
Nu este exclus – ba dimpotrivă- ca pe aceste liste să se afle şi numele unor importanţi oameni de afaceri români.

Informaţii fără precedent despre paradisurile fiscale, dezvăluite de o asociaţie de jurnalişti


O asociaţie internaţională de jurnalişti înregistrată în SUA dezvăluie, în baza unor scurgeri de informaţii, secretele a 120.000 de companii offshone şi a aproape 130.000 de persoane, expunând afacerile ascunse ale politicienilor, artiştilor şi bogaţilor din peste 170 de ţări, între care şi România.

Un număr de 86 de jurnalişti din 46 de ţări au participat la investigaţiile coordonate de The International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), parte a Center for Public Integrity din Washington, fiind posibil ca cercetarea să fie cea mai amplă colaborare jurnalistică transfrontalieră din istorie, potrivit unui comunicat al asociaţiei.

Informaţiile au fost obţinute de ICIJ din 2,5 de milioane de fişiere digitale.

Raportul realizat de ICIJ şi reţelele sale partenere din întreaga lume este primul dintr-o serie de relatări care vor fi prezentate până pe 15 aprilie, alte informaţii urmând să fie făcute publice pe parcursul anului, pe măsură ce investigaţia va progresa.

„Această investigaţie ridică perdeaua de deasupra sistemului offshore şi oferă o imagine transparentă a paradisurilor fiscale şi a persoanelor şi companiilor care beneficiază de ele”, a declarat Gerard Ryle, director al ICIJ.

Fişierele identifică persoanele din spatele unor companii şi trusturi private înregistrate în Insulele Virgine Britanice, Cook Islands, Singapore şi alte paradisuri fiscale.

Între aceste persoane se află medici şi dentişti din SUA, greci din clasa de mijloc, directori de companii din Rusia, miliardari din Europa de Est şi Indonezia, speculatori de pe Wall Street, dealeri internaţionali de arme şi familiile şi asociaţi unor dictatori.

Documentele prezintă fapte şi date, respectiv transferurile de bani şi legăturile dintre companii şi persoane, şi arată extinderea fenomenului secretelor financiare offshore în întreaga lume, care a permis celor bogaţi şi cu relaţii să eludeze fiscul, alimentând corupţia deopotrivă în ţările dezvoltate şi sărace.

Totodată, este vorba de cele mai multe informaţii confidenţiale obţinute vreodată de o organizaţie de media. Mărimea totală a fişierelor, măsurată în gigabiţi, este de peste 160 de ori mai mare decât scurgerile de date ale Departamentrului de Stat din SUA obţinute de Wikileaks în 2010.

La analizarea documentelor ICIJ a colaborat cu reporteri ai The Guardian şi BBC, Le Monde, Suddeutsche Zeitung şi Norddeutscher Rundfunk, Washington Post, the Canadian Broadcasting Corporation (CBC) şi alte 31 de parteneri media din lume.

Pe parcursul cercetării au fost intervievaţi sute de experţi, oficiali guvernamentali, avocaţi, clienţi offshore şi alte surse din întreaga lume.

Între persoanele menţionate de raport se află soţia vicepremierului rus Igor Şuvalov şi doi directori ai Gazprom, care potrivit documentelor au participaţii la companii din Insulele Virgine Britanice. Toţi trei au refuzat să comenteze.

Documentele arată cum megabogaţii se folosesc de structuri complexe offshore pentru a deţine proprietăţi, opere de artă şi alte bunuri, beneficiind în acelaşi timp de avantaje fiscale care nu se află la îndemâna oamenilor obişnuiţi.

Între spaniolii identificaţi în documente se află şi baroneasa Carmen Thyssen-Bornemisza, care foloseşte o companie din Cook Islands pentru achiziţia de lucrări de artă prin case de licitaţii ca Sotheby’s şi Christie’s.

Între cei 4.000 de americani figurează Denise Rich, compozitoare nominalizată la premiile Grammy al cărei fost soţ s-a aflat în centrul unui scandal de graţiere, la sfârşitul mandatului preşedintelui Bill Clinton.

Un alt nume proeminent din SUA este James R. Mellon, a cărui familie a fondat companii cunoscute, precum Gulf Oil şi Mellon Bank. El s-a folosit de patru companii din Insulele Virgine Britanice şi Lichtenstein pentru tranzacţii cu instrumente financiare şi transferul a zeci de milioane de dolari între conturile offshone pe care le deţinea.

Principalele concluzii ale investigaţiei sunt că oficiali guvernamentali, familiile şi asociaţii lor din Azerbaijan, Russia, Pakistan, the Philippines, Thailand, Canada, Mongolia şi alte ţări se folosesc de companii şi conturi bancare ascunse. Superbogaţii recurg la structuri complexe offshore pentru a deţine proprietăţi, iahturi, opere de artă şi alte active pentru avantaje fiscale.

Multe dintre cele mai mari bănci ale lumii, între care UBS, Clariden şi Deutsche Bank, au lucrat agresiv pentru a pune la dispoziţia clienţilor companii ascunse în Insulele Virgine Britanice şi alte paradisuri fiscale.

O întreagă industrie de contabili, intermediari şi alţi angajaţi bine plătiţi au ajutat patronii să îşi ascundă identităţile şi interesele de afaceri, acoperind astfel spălarea de bani şi alte activităţi ilegale.

De asemenea, schemele piramidale şi alte fraude de amploare folosesc în mod curent paradisurile fiscale pentru inregistrare şi transferul câştigurilor ilegale.

Raportul arată că mulţi dintre cei care operează în paradisuri fiscale sunt implicaţi în tranzacţii legale, dar participanţii la cercetare au ridicat semne de întrebare legate de lipsa transparenţei şi practicile ilegale care predomină în lumea offshore.

Între ţările incluse se află, în ordine alfabetică, Argentina, Armenia, Australia, Azerbaijan, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Canada, Chile, Columbia, Costa Rica, Croaţia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, India, Irelanda, Italia, Japonia, Kosovo, Letonia, Malarezia, Mexic, Moldova, Olanda, Noua Zeelandă, Nigeria, Norvegia, Pakistan, Paraguai, Filipine, România, Rusia, Serbia, Singapore, Africa de Sud, Spania, Sri Lanka, Suedia, Elveţia, Thailanda, Ucraina, Marea Britanie, SUA şi Venezuela.

The International Consortium of Investigative Journalists este o reţea internaţională de reporteri care colaborează la articole de investigaţie. Organismul a fost înfiinţat în 1997 de Center for Public Integrity din Statele Unite, pentru concentrarea pe probleme care depăşesc graniţele naţionale. Cu 160 de membri în peste 60 de ţări, ICIJ se concentrează pe criminalitatea transfrontalieră, corupţie şi putere.

Center for Public Integrity este o organizaţie de presă independentă nonprofit specializată în jurnalism de investigaţie în probleme de importanţă publică majoră. Din 1990, acest centru, cu sediul la Washington, a publicat peste 500 de rapoarte de investigaţie şi 17 cărţi pentru mai multă transparenţă a instituţiilor.

Cine sunt candidaţii la funcţiile de procurori-şefi


Procurorii propuşi la şefia Parchetului General şi cea a DNA au minimum 17 ani de experienţă, inclusiv în funcţii de conducere – unele cu vizibilitate maximă, cum este cazul Codruţei Kovesi şi cel al lui Codruţ Olaru – în timp ce numele lui Tiberiu Niţu este avansat a doua oară pentru PICCJ.
CSM: Morar şi-a exprimat acordul pentru detaşare, cu menţiunea că aceasta va înceta la 8 iunie 23:38
Ponta va propune persoane din DNA pentru posturi de adjuncţi şi şefi de secţie din instituţie 23:15
Ponta: Nimic nu mai poate opri procedura pe care am început-o în cazul procurorilor 23:04
Cine sunt candidaţii la funcţiile de procurori-şefi 22:25

Propusă la conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Laura Codruţa Kovesi a fost plasată constant, încă de anul trecut, pe lista favoriţilor pentru această funcţie, ipoteza cea mai vehiculată în acest context fiind a unei rocade între ea şi Daniel Morar, acesta urmând să ajungă la şefia Ministerului Public.

În cele din urmă, toate teoriile care o indicau pe Kovesi la DNA s-au spulberat după ce fostul procuror general a plecat la Bruxelles, ca Înalt reprezentant la Misiunea României pe probleme privind reforma justiţiei.

Situaţia s-a răsturnat însă zilele trecute, odată cu revenirea numelui Kovesi printre variantele probabile pentru şefia DNA.

Iniţial, liderul PSD, premierul Victor Ponta, nu a exclus varianta ca fostul procuror general Laura Codruţa Kovesi să fie numită la conducerea DNA, adăugând că nu va demisiona din postul de prim-ministru dacă această persoană, considerată „omul lui Băsescu”, va fi numită în această funcţie.

Apoi, preşedintele PNL, Crin Antonescu, a dat replica, afirmând că, în eventualitatea în care premierul, din postura de ministru interimar al Justiţiei, o va desemna pe Kovesi la şefia DNA, el se va opune.

Marţi dimineaţă, la plecarea de la festivităţile prilejuite de Ziua Jandarmeriei, Ponta a părut că insistă pe varianta Kovesi, atunci când a răspuns afirmativ unei întrebări privind nominalizarea acesteia pentru şefia DNA. Ulterior, purtătorul de cuvânt al Guvernului a spus că premierul ar fi răspuns, de fapt, la o altă întrebare, iar Ponta a dat lămuriri, după participarea la şedinţa Secţiei pentru procurori a CSM, declarând că procurorul general şi şeful DNA vor fi selectaţi în urma unei proceduri care va fi condusă de viitorul ministru al Justiţiei.

Miercuri, însă, numele Codruţei Kovesi se regăseşte printre cele avansate de premier, într-o scrisoare către CSM, pentru conducerea parchetelor. Funcţia propusă pentru fostul procuror general – cea de şef al DNA.

Independent de cronologia plasării Codruţei Kovesi pe lista cu propuneri, fostul procuror general are un CV în care primează intervalul 2006-2012 petrecut la şefia Parchetului General, în care şi-a atras, asemenea lui Daniel Morar, „renumele” de om al preşedintelui Traian Băsescu, adversarii politici ai acestuia şi ai PDL invocând un caracter părtinitor în anumite acţiuni declanşate de procurori, cea mai recentă fiind cea declanşată după referendumul de demitere a şefului statului.

Tot în CV-ul Codruţei Kovesi se menţionează că are aproape 18 ani de experienţă ca procuror, perioada la conducerea Parchetului General reprezentând, cel puţin teoretic, un argument în favoarea unui aviz favorabil de la CSM.

Potrivit declaraţiei de avere a Laurei Codruţa Kovesi, depusă la 1 octombrie 2012 pe site-ul CSM, aceasta are un apartmanet de două camere în Bucureşti, cu o suprafaţă de 54,74 metri pătraţi, cumpărat în 2007, prin credit ipotecar.

Ea nu deţine terenuri sau maşini şi nici bijuterii sau obiecte de artă a căror valoare să depăşească 5.000 de euro, nu a înstrăinat bunuri de peste 3.000 de euro în ultimele 12 luni şi nici nu posedă active financiare a căror valoare depăşeşte 5.000 de euro, potrivit documentului. Totodată, nu a primit cadouri, servicii sau avantaje de peste 500 de euro.

În schimb, Kovesi a contractat două credite ipotecare la BRD, unul în 2007, în valoare de 30.000 de euro, şi altul în 2008, în valoare de 45.000 de euro, ambele scadente în 2033.

În declaraţia sa de avere se mai arată că fostul procuror-şef a câştigat în ultimul an fiscal încheiat un salariu de 132.481 de lei, de la PICCJ, şi o indemnizaţie de 45.096 de lei, de la CSM.

– Codruţ Olaru, propus de premier ca adjunct al procurorului general. Olaru este procuror din 1995, are o experienţă similară celei a lui Kovesi, iar reperele CV-ului său sunt perioada la conducerea DIICOT Bacău (2005 – 2007) şi cea în funcţia de procuror şef al DIICOT (din ianuarie 2007). Anul trecut, instituţia pe care o conduce, în prezent, Olaru a cercetat aproape 17.000 de persoane şi a trimis în judecată peste 3.900 de inculpaţi, dintre care 1.906 în stare de arest preventiv – un bilanţ managerial şi cazuistic ce poate fi determinant în contextul propunerii sale ca adjunct al şefului PICCJ.

Codruţ Olaru a menţionat, în declaraţia sa de avere, depusă în 5 mai 2012, că deţine o casă în suprafaţă de 135 de metri pătraţi, în localitatea Bârnova, judeţul Iaşi şi un apartament de aproape 50 de metri pătraţi la Bacău, dobândite în 2006 şi 2005. De asemenea, Codruţ Olaru deţine două terenuri, intravilan, în comuna Bârnova, judeţul Iaşi, ambele însumând o suprafaţă de două mii de metri pătraţi, cumpărate în 2005 şi 2006 impreună cu soţia sa, Nicoleta Olaru.

Procurorul deţine un autoturism marca Peugeot din 2009 şi a vândut un autoturism marca Ford în noiembrie 2011 obţinând suma de 13. 034 de lei şi un autoturism marca Audi în iulie 2012, pentru care a obţinut 5.500 de euro.

Veniturile procurorului Codruţ Olaru, în calitate de procuror sunt, conform declaraţiei de avere, de 150.624 de lei, la care se adaugă şi cele ale soţiei sale de 42.056 de lei.

Procurorul Codruţ Olaru nu deţine bijuterii sau obiecte de artă a căror valoare să depăşească 5.000 de euro, nu a înstrăinat bunuri de peste 3.000 de euro în ultimele 12 luni, nici nu posedă active financiare a căror valoare depăşeşte 5.000 de euro şi nu a primit cadouri, servicii sau avantaje de peste 500 de euro.

– În locul lui Olaru, la DIICOT, Ponta o propune pe Alina Bica, procuror cu 17 ani de experienţă, tot din generaţia lui Olaru şi Kovesi. Începând din 2006, Bica a fost procuror şef de birou la DIICOT, iar apoi procuror şef de serviciu la aceeaşi instituţie, funcţii care, tot prin prisma criteriilor pentru avizul CSM, cântăresc foarte mult. „Să provină din structurile specializate, să ştie foarte bine ce fel de activitate se desfăşoară în aceste structuri”, spunea preşedintele CSM, Oana Hăineală, despre candidaţii pentru şefia parchetelor. Iar Bica, al cărei CV include şi trei ani ca secretar de stat la Ministerul Justiţiei, pare să corespundă, cel puţin la acest capitol.

În septembrie anul trecut, numele Alinei Bica era vehiculat pentru funcţia de procuror general. Tot atunci, în presă era publicată o convorbire telefonică interceptată pe care aceasta ar fi avut-o cu fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, discuţie în care Bica se interesa de funcţia pe care urma să o ocupe la ANAF o cunoştinţă a ei.

Alina Bica are, conform declaraţiei de avere depusă în 15 iunie 2012, atunci când ocupa funcţia de consilier al procurorului Şef al DIICOT, un singur teren agricol de 1.600 de metri pătraţi , în comuna Clinceni, Judeţul Ilfov pe care l-a cumpărat împreună cu Octavian Mircea Bica.

Alina Bica are datorii contractate în 2008, 2009 şi 2010 de la Unicredit, Banc Post şi BRD în valoare de 1.800 de lei, 20.000 de lei şi 56.000 de euro.Veniturile salariale sunt de 96.611 lei din salariul de la Ministerul Justiţiei şi 21.635 lei din funcţia de lector a Universităţii Dimitrie Cantemir din Bucureşti la care se adaugă veniturile salariale ale soţului, de 14.400 de lei.

– Bogdan Licu, propus pentru postul de prim adjunct al procurorului general al PICCJ, şi Elena Hosu, avansată de premier pentru funcţia de ajunct al procurorului şef al DIICOT, lucrează ca procurori tot de 17 ani şi au, la rândul lor, experienţă managerială. Astfel, Licu a fost, încă din 2001, şef Secţie Supraveghere a Urmăririi Penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar Hosu primea din partea CSM, pentru activitatea din 2004, calificativul „foarte bine” la momentul propunerii sale pentru funcţia de şef Birou de combatere a macrocriminalităţii economico-financiare din cadrul DIICOT.

Bogdan Licu este titularul unei acţiuni disciplinare iniţiate la CSM în 2007 împotriva procurorului Cirpian Nastasiu care ceruse instanţei eliberarea din arest a lui Omar Hayssam.

Licu a notat, în declaraţia sa de avere, depusă în 19 martie 2012, că deţine împreună cu soţia o casă de locuit şi dependinţe în construcţie în judeţul Ilfov şi patru apartamente în Bucureşti.

Astfel, casa de aproximativ 250 de metri pătraţi este cumpărată în anul 2007. La apartamentele din Bucureşti cel mai mic are 40 de metri pătraţi şi este dobândit în 2008, cel mai mare fiind de 115 metri pătraţi, fiind cumpărat în acelaşi an, în care, de altfel, a fost achiziţionat şi al treilea apartament cu o suprafaţă de aproximativ 60 de metri pătraţi. Cel de-al patrulea apartament este dobândit în 2003, toate cele patru fiind cumpărate împreună cu soţia sa.

Bogdan Licu are şi două maşini dobândite prin leasing, o Toyota Rav 4 din 2008 şi o Toyota Land Cruiser din 2010, la care leasingul durează până în 2015. În martie 2011, Bogdan Licu a vândut maşina deţinută anterior, pe care a obţinut 61.274 lei.

Magistratul deţine trei conturi bancare – două în lei şi unul în euro, din 2007 şi 2008, la Alpha Bank, soldul acestora fiind de 3.902 lei, 603 şi 35.038 euro (partaj de ascendent Grosu Ion). Procurorul deţine şi două terenuri agricole în judeţul Ilfov, dintre care unul în intravilan în suprafeţe de 698 de metri pătraţi, respectiv, 2.370 de metri pătraţi, pe care le-a cumpărat, împreună cu soţia sa, în 2004, respectiv 2007.

De asemenea, Bogdan Licu deţine alte două terenuri, din care unul forestier şi altul agricol, în comuna Moroieni, judeţul Dâmboviţa, şi în couna Frăsinet, judeţul Călăraşi, ambele cumpărate în 2011, împreună cu soţia sa.

Magistratul are şi datorii contractate în 2008 şi 2011 de la persoana fizică Tudor Mircea, scadente în 2014 şi 2020, cu o valoare de 125.000 de euro şi, respectiv, 200.000 de euro.

Veniturile procurorului Licu Dimitrie Bogdan, în calitate de membru al CSM sunt, conform declaraţiei de avere, de 154.330 de lei, la care se adaugă 3.898,48 lei diurna delegaţiilor interne şi 369,12 euro diruna delegaţiilor externe, dar şi suma de 30.700 de euro obţinută din chirie.

– Elena Giorgiana Hosu, propusă de Victor Ponta ca ca adjunct al procurorului şef al DIICOT, nu are conform declaraţiei de avere depusă în 15 iunie 2012, atunci când ocupa funcţia de procuror şef serviciu la PICCT- DIICOT, clădiri, terenuri, sau autoturisme, după ce aceasta a vândut în februarie 2012 un autoturism către SC Despăgubiri Accidente Vătămări SRL pentru suma de 30.268 de lei, iar în luna martie a cumpărat şi vândut, la un interval de trei zile un alt autoturism către aceeaşi societate,obţinând din acest tranzacţii venituri de 42.333 lei.

Elena Giorgiana Hosu are datorii contractate în 2006 şi 2010 de la Volksbank şi Garanti Bank, în valoare de 10.000 de euro şi 25.000 de euro, scadente în 2016, respectiv anul 2020, aceasta câştingând în anul fiscal precedent suma de 154.899 lei brut din salariul de la DIICOT.

Hosu a notat în declaraţia de avere, veniturile soţului, Dan Hosu, respectiv 43.200 de lei pensia de serviciu de la Poliţia Română şi 100.800 de lei de la SC Despăgubiri Accidente Vătămări SRL.

– Dincolo de disputele politice legate de nominalizarea Codruţei Kovesi, cel mai controversat nume de pe lista lui Ponta pentru parchete este cel al lui Tiberiu Niţu. Acesta este propus pentru a doua oară, la interval de câteva luni, pentru şefia PICCJ, primul „episod” consumându-se în mandatul la Justiţie al Monei Pivniceru. Atunci, CSM i-a dat aviz negativ lui Niţu, acesta fiind respins ulterior de şeful statului.

CSM a notat, în motivarea avizului negativ dat numirii lui Tiberiu Niţu în funcţia de procuror general, că acesta are autocontrol scăzut, rezistenţă redusă la stres şi nu a dat dovadă de iniţiativă în modernizarea managementului Ministerului Public sau în abordarea strategică a conducerii acestuia.

Niţu, numit în septembrie 2011 inspector în cadrul Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii pe zonele Muntenia-Oltenia-Dobrogea, a deţinut funcţia de prim-adjunct al procurorului general al României în perioada 27 iunie 2008-27 iunie 2011, anterior acestei perioade el fiind delegat pe această poziţie timp de zece luni. Concret, el a fost mâna dreaptă a procurorului general al României Codruţa Kovesi timp de aproape patru ani.

Tiberiu Niţu a precizat, în declaraţia sa de avere, depusă pe site-ul CSM pe 5 noiembrie 2012, că deţine un teren intravilan în Prahova, de 8.000 de metri pătraţi, obţinut pe baza Legii nr. 42/ 1990 pentru cinstirea memoriei eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, precum şi răniţilor din timpul Revoluţiei din decembrie 1989.

El mai deţine, împreună cu soţia, alte două terenuri intravilane de 570, respectiv 2.200 de metri pătraţi, cumpărate în 2004, respectiv 2002, un apartmanet cumpărat în 1999, o casă de vacanţă din lemn construită în regie proprie în 2007 şi o altă casă, de locuit, construită în regie proprie în 2012, toate în judeţul Prahova.

Niţu mai are un autoturism Dacia, cumpărat în 1998, şi o maşină Toyota, cumpărată în 2007. Nici el nu deţine bijuterii sau obiecte de artă a căror valoare să depăşească 5.000 de euro, nu a înstrăinat bunuri de peste 3.000 de euro în ultimele 12 luni şi nici nu posedă active financiare a căror valoare depăşeşte 5.000 de euro, potrivit declaraţiei de avere. Totodată, nu a primit cadouri, servicii sau avantaje de peste 500 de euro.

Niţu are trei credite: unul de 180.000 de euro, contractat în 2010, prin refinanţarea creditelor anterioare, scadent în 2035, unul de 25.000 de lei, contractat în 2012 şi scadent în 2017, ambele la BCR, şi unul de 40.00 de lei, contractat tot în 2012 şi scadent în 2017, la Bancpost.

În ultimul an fiscal încheiat, el a încasat drepturi salariale de 116.506 lei, de la PICCJ, în timp ce drepturile salariale ale soţiei sale, angajată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-au ridicat la 102.658 de lei.

În 22 noiembrie 2012, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) i-a respins pe candidaţii Tiberiu Niţu şi Ioan Irimie, propuşi de ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, pentru funcţiile de procuror general al României şi şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, votul fiind previzibil de la debutul şedinţei.

Procedura de selecţie a procurorilor şefi a fost impusă de Comisia Europeană după ce voci au reclamat la Bruxelles tentativa politicului de a-şi impune controlul asupra Justiţiei.

Potrivit legii, ministrul Justiţiei este cel care face propunerea de numire a procurorului şef, CSM dă un aviz consultativ, iar preşedintele ţării este cel care emite decretul de învestire în funcţie. Concret, este atributul exclusiv al ministrului de a face propunerea, care poate fi respinsă doar o dată, conform unei decizii a Curţii Constituţionale.