Laureat al Premiului Nobel James Mirrlees: Rădăcinile voastre sunt clătinate, ieşiţi din UE


Laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Sir James Mirrlees, spune într-un interviu acordat caleaeuropeană.ro, că ţara noastră ar trebui să iasă din Uniunea Europeană.

Fără a avea pretenţia de a da sfaturi, întrebat ce soluţie ar vedea pentru România, acesta a răspuns tranşant „ieşirea din UE”

”Te poti gandi cum să schimbi lucrurile, dar e greu să oferi un sfat, sunteţi într-o încurcatură destul de serioasă. Răspunsul radical ar fi ieşirea din UE”.

James Mirrlees a făcut referire la condiţiile impuse de Germania, care insistă pentru reducerea cheltuielilor fiscale ale ţărilor, ignorând însă şomajul.

”Rădăcinile voastre sunt clătinate, iar acestea nu se pot repara, nu poţi repara sursa de putere. Aceste condiţii impuse de Germania reflectă dorinţa de reducere a cheltuielilor fiscale ale ţărilor şi de reducere cât mai mult posibil a şanselor de default, fără să îşi facă griji de alte probleme, precum şomajul. Oamenii nu văd cu ochi buni rezultatele şi văd că acum este mai rău decât era înainte. Ceva trebuie făcut, însă nu acum”, a declarat Mirrlees.

James Mirrlees admite că îi este dificil să gândească alte soluţii cât timp suntem în “jacheta strâmtă” a sistemului euro.

“Cred că este soluţia care ar reduce şocul cel mai bine. Pentru ca să devină posibil să faci lucruri precum construirea unor şosele, spre exemplu, sau să te descurci cu mai puţini bani, pentru că ai nevoie de bani ca să faci ceva şi nu poţi face nimic pentru că toate rezervele de bani sunt controlate de alte bănci. Aşa că aceasta este varianta mai bună de ajustare a costului forţei de muncă. Se va devaloriza mai mult decât prin tăierile date de Guvern, iar aşa nu mai trebuie tăiate salariile pentru funcţionarii publici. Aşa sunteţi şi capabili să vă extindeţi şi să creşteti ocuparea forţei de muncă. Dar îmi este greu să mă gândesc la alte soluţii cât timp sunteti în “jacheta strâmtă a sistemului euro”, mai spune Mirrlees.

În România, alimentele s-au scumpit cu 40% în ultimii șapte ani


Mergeți la piață și vi se pare că nu vă mai ajung banii? Nu este doar o iluzie. Din păcate este o realitate, România este printre campionii scumpirilor la alimente din Uniunea Europeană, conform Digi24.

În ultimii șapte ani, mâncarea pe care o cumpărăm s-a scumpit cu 40%, cu mult peste media europeană. Vina o împart taxele mari ale magazinelor, intermediarii și importurile.

Faţă de anul 2005 prețurile alimentelor în România au crescut cu 40%, în timp ce media țărilor europene este de 24%.

Comisioanele interbancare în România la carduri, cele mai mari din Europa


Consiliul Concurenţei a investigat comisioanele interbancare aplicate în România la tranzacţiile cu carduri în sistemele VISA şi MasterCard, acestea fiind printre cele mai mari din Europa.

Astfel, în România, comisionul interbancar în sistemele VISA şi MasterCard este de 1% şi respectiv 1,2%, în timp ce în ţări ca Belgia, Franţa, Italia Suedia, Olanda, Ungaria, Letonia sau Marea Britanie nivelul comisionului nu depăşeşte 0,8% (pentru cardurile de debit cu chip), scrie Mediafax.

Declanşată de Consiliul Concurenţei în 2011, investigaţia sectorială pe piaţa serviciilor de plăţi bancare a urmărit patru direcţii principale: modul de determinare a comisioanelor interbancare pe piaţa cardurilor de plată; modul de determinare a nivelului comisioanelor şi taxelor plătite de comercianţi către banca acceptantă (care deţine POS-ul aflat la comerciant) pentru serviciile prestate în cazul tranzacţiilor cu carduri; profitabilitatea sectorului cardurilor de plată şi gradul de concentrare a pieţei serviciilor de plată cu carduri.

În cadrul acestei investigaţii sectoriale au fost solicitate informaţii de la 28 bănci membre Visa/MasterCard, 22 agenţi economici cu obiect de activitate în diverse domenii (hipermarketuri, supermarketuri, agenţii de turism, restaurante), organizaţiile Visa Europe şi MasterCard.

Comisioanele interbancare sunt plăţile realizate între băncile acceptante şi băncile emitente pentru tranzacţiile care presupun utilizarea cardurilor de plată.

În cazul tranzacţiilor la POS, comisionul interbancar este plătit de banca acceptantă (care deţine POS-ul aflat la comerciant) către banca emitentă a cardului şi este suportat de către comerciant şi, indirect, de către consumatori.

În conformitate cu regulile Visa şi MasterCard, până în 2011, comisioanele interbancare erau stabilite de băncile membre ale celor două organizaţii şi erau de 1%.

Începând cu 2012, nivelul comisionului interbancar aplicabil tranzacţiilor efectuate în România cu carduri emise sub sigla MasterCard este stabilit de MasterCard şi aplicat de băncile membre.

Astfel, comisionul interbancar în sistem MasterCard aplicabil în România (pentru cardul de debit cu chip) a crescut la 1,2%, nivel similar cu cel aplicabil în Grecia, în timp ce în ţări ca Belgia, Franţa, Italia Suedia, Olanda, Ungaria, Letonia, Marea Britanie nivelul comisionului este între 0,5% şi 1%. În Polonia, comisionul interbancar aplicabil de MasterCard este de 1,4%.

În ceea ce priveşte sistemul VISA, comisionul interbancar aplicabil în România, se stabileşte în continuare de băncile membre din România şi a rămas la acelaşi nivel de 1%.

Analiza realizată de Consiliul Concurenţei arată că nivelul mediu al comisioanelor achitate de comercianţi către băncile acceptante este 1,78% şi 2,4% din valoarea tranzacţiei. Astfel, comisionul interbancar perceput de băncile din sistemul Visa şi MasterCard influenţează, într-o proporţie însemnată, nivelul comisioanelor de servicii percepute comercianţilor şi, implicit, preţurile finale ale produselor şi serviciilor.

Analiza profitabilităţii efectuată de Consiliul Concurenţei arată că rata medie a profitului înregistrată în activitatea de emitere de carduri, în perioada 2009-2011, a fost între 62,1% şi 101,1%, pentru jumătate din băncile intervievate.

Bancul Zilei: Un străin și un polițist în București


Un străin în Bucureşti oprește maşina lângă un poliţist şi îl întreabă în limba franceză:

– Te rog, spune-mi unde este Bulevardul Republicii…
Polițistul ridică din umeri. Străinul insistă și-l întreabă în engleză, apoi în germană… Nu primeşte nici un răspuns. Străinul pleacă dezamăgit. Un copilaş, care a văzut “scena” vin și îi zice poliţistului:
– Ai văzut câte limbi ştia nenea?
– Şi la ce i-a folosit?

Catre Casa Regala a Romaniei


1. Semnatarii acestei scrisori adresate Altetelor Voastre sunt cetateni romani care s-au implicat si se implica, dupa puterile lor, in procesul de revizuire a Constitutiei Romaniei. Sunt cetateni care au inteles pe deplin mesajul Majestatii Sale Regele Mihai I ca nimeni din afara nu poate sa aduca o viata mai buna in Romania si ca timpul asteptatului cu bratele incrucisate cu resemnare in fata tavalugului istoriei a trecut. Sunt cetateni care nu au uitat cuvintele memorabile pe care le-a rostit Majestatea Sa de la tribuna Parlamentului pe 25 Octombrie 2011: “Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”

2. Sunt tocmai copiii nostri cei pentru care trebuie acum sa facem din legea fundamentala a tarii un mecanism de evolutie si modernizare a societatii, inainte ca aceasta sa fie transformata de catre birocratii puterii actuale intr-o structura osificata, impietrita in trecutul nostru comunist.

3. Instrumentul prin care puterea actuala doreste sa permanentizeze structurile imaginate in anii 1990-1991 de catre Adunarea Constituanta, girata de Frontul Salvarii Nationale, este Articolul 152 al Constitutiei, intitulat “Limitele revizuirii”. Acest articol prevede la alineatul (1) ca “Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.” Eternizarea republicii intr-un articol care enumera deziderate cu adevarat legitim – eterne, cum ar fi independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, integritatea teritoriala, sau independent justitiei, a fost facuta, in opinia noastra respectuoasa, printr-o manevra fraudulenta, care a manipulat si exploatat efectele educatiei comuniste asupra mentalitatii oamenilor de rand, intr-o epoca rusinoasa a urii fata de partidele istorice si intelectuali, caracterizata prin violentele fizice din timpul mineriadelor.

4. Noi afirmam cu toata deferenta ca este, din perspectiva Constitutiei insasi, inacceptabil sa existe o interdictie in perpetuitate a modificarii formei de guvernamant republicane. Nimic in istoria tarii nu justifica o interdictie de acest fel, toti regii Romaniei fiind incontestabili promotori ai progresului social, politic si statal. Cu respect, in opinia noastra, este exact forma de guvernare republicana cea care a creat conditiile ruinei economice, politice si de imagine a Romaniei.

5. Textul original al Articolului 152 propus de Comisia de Redactare a Constitutiei s-a referit la “forma democratica de guvernamant”. Ulterior, in dezbaterile din Adunarea Constituanta, aleasa in urma alegerilor din data de 20 mai 1990, care vor ramane pentru totdeauna o rusine in istoria democratiei electorale romanesti, s-a votat schimbarea cuvantului “democratica” in “republicana”. De mentionat ca, in dezbaterile respective, au fost invocate, ca argumente in favoarea eternizarii republicii, “episodul Carol II” si, paradoxal, dictaturile lui Dej si Ceausescu. In acest fel, s-au justificat eliminarea cuvantului care ar fi permanentizat principiile statului democratic si inlocuirea sa cu “republica” tocmai prin exemplul toxic al exponentilor republicii totalitare.

6. Istoria constitutionala a acestui articol este, prin urmare, ea insasi marturie a strategiei mostenitorilor comunismului de a lua toate masurile necesare pentru a-si consolida puterea pentru decade, daca nu secole, de acum incolo. Aceasta strategie urmareste a inlantui nu numai copiii nostri, dar si urmasii lor, timp de generatii, la soclul unor idoli falsi, care au distrus Romania in loc sa o re-construiasca, care au invrajbit romanii in loc sa ii uneasca si care trateaza si vor continua sa trateze tara ca pe o mosie a lor si a familiilor lor, desi exact acesta este reprosul cu care ei au indoctrinat populatia naiva impotriva monarhiei.

7. Altetele Voastre, exista o frica paralizanta a suporterilor Majestatii Sale Regele Mihai si ai Casei Regale de a nu afecta, printr-un act precipitat, sansele de revenire a monarhiei in Romania. Pe de alta parte, a existat si exista o frica echivalenta a regimurilor republicane successive de pana acum de a organiza un referendum care ar putea, in ciuda tuturor mecanismelor pe care le-au implementat, sa schimbe forma de guvernamant. Si, intre aceste doua tabere care se tem, evident, una de alta, Romania ramane intr-un purgatoriu constitutional care, fara modificarea Articolului 152 la forma sa originala, cea propusa de Comisia de Redactare in 1990, risca sa devina perpetuu. De altfel, Romania ramane singura tara din Balcani unde nu s-a organizat niciodata un referendum despre forma de guvernamant.

8. Casa Regala a Romaniei a fost intotdeauna alaturi de romani in cele mai grele momente ale istoriei. Rescrierea legii fundamentale a tarii este, acum, un astfel de moment. Acum a venit timpul pentru actiune hotarata, in care trebuie sa devenim toti unul si sa ne concentram toate eforturile asupra a ceea ce ne uneste: revenirea la ordinea constitionala rasturnata abuziv de ocupatia bolsevica in 1947. Procesul a inceput. Aproape 39% dintre membrii societatii civile care s-au implicat activ in dezbaterile constitutionale au optat pentru monarhie si valorile ei.

9. Dar cetatenii sunt striviti sub puterea uriasa a aparatului de stat, care continua sa perpetueze “cuceririle comunismului”, printre care si regimul republican. Nici Parlamentul, nici Comisia de Revizuire a Constitutiei nu considera necesara repararea erorilor istoriei prin amendamentul Articolului 152. Dreptul romanilor ca popor suveran de a-si alege forma de guvernamant continua sa fie negat de insasi institutiile care ar trebui sa il reprezinte.

10. Oamenii sunt demoralizati si dezgustati de circul politic. Impulsurile nobile care ne-au permis sa supravietuim mizeriei cotidiene si abuzurilor dispar treptat, intimidate in fata tavalugului de masuri si regulamente pe care le putem intelege abia dupa ce vedem ca incep sa ne afecteze. Compasul moral al societatii este in deriva, politicienii fiind preocupati mai degraba cu targul puterii decat cu binele oamenilor. Noi va simtim lipsa!

11. Multi dintre noi, generatia tinerilor contemporani cu evenimentele din 1989, avem la randul nostru copii. Si acum am ajuns sa ne uitam la tara noastra si ne intrebam plini de rusine daca aceasta este Romania pe care am fi vrut atunci sa o lasam mostenire copiilor nostri. Am pierdut o sansa mare in 1990, pentru ca multi nu am priceput ce facem, sau care este sensul evenimentelor. Sau pentru ca, dezgustati de ceea ce am vazut ca se petrecea in tara, i-am intors spatele si am plecat pe unde am vazut cu ochii ca sa scapam de umilintele vietii de zi cu zi. In lipsa unui exemplu moral, societatea se destrama. Majestatea Sa Regele Mihai este un asemenea exemplu.

12. Acum, mai mult ca oricand, tara are nevoie de sfatul Majestatii Sale. Un sfat sau o pozitie ferma din partea Casei Regale ar da multora dintre noi sprijinul de care au nevoie pentru a persevera si impulsul de a actiona in aceste momente istorice in care se decid amendamentele constitutionale. Numai astfel vom putea realiza ceea ce dorim din tot sufletul: repunerea Majestatii Sale Regele Mihai I pe tronul Romaniei. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

DNA în pădure


Membrii Departamentului Național Anticorupție fac o vizită în pădure și sperie toate animalele de acolo:

– Ce faci melcule? Unde fugi aşa?
– Ce să fac, răspunde melcul, vine DNA să mă aresteze.
– Păi de ce?
– Pai eu – casă, tata – casă, mama – casă, soră-mea – casă… De-asta.

Stă ursul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge… şi fuge… Se întâlneşte cu cocostârcul. Cocostârcul îl întreabă:
– Ce faci ursule? De ce fugi aşa?
– Ce să fac, răspunde ursul, fug, că s-ar putea să mă cerceteze DNA.
– Păi de ce?
– Păi: eu – blană, tata – blană, mama – blană, soră-mea blană… De asta.

Stă cocostârcul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge, şi fuge, şi fuge… Se întâlneşte cu maimuţa. Maimuţa îl întreabă:
– Ce faci cocostârcule? Unde fugi așa?
– Ce să fac, răspunde cocostârcul, fug, că s-ar putea sa vină DNA să mă cerceteze.
– Păi de ce?

– Păi: Eu pe picior mare, tata pe picior mare…, mama pe picior mare… soră-mea pe picior mare…

O rupe şi maimuţa la fugă. Şi fuge şi fuge şi fuge… se opreşte deodată brusc şi exclamă:
– Dar eu de ce naiba fug? Eu cu curul gol, tata cu curul gol, mama cu curul gol, soră-mea cu curul gol…

Merkel,cel mai mare pericol pentru euro. Austeritatea duce la default sau la revoluții anti-UE


În timp ce SUA și Japonia au ieșit din recesiune, statele euro se află în cel de-al șaselea trimestru de cădere economică fără oprire. Cei peste 300 de milioane de locuitori ai UE retrăiesc coșmarul Marii Crize din 1930, în vreme ce autoritățile repetă cu obstinație aceleași greșeli care au prăbușit economia acum 80 de ani, scrie New Yorker. Articolul este devastator pentru politicienii de la Bruxelles și pentru promotoarea austerității, Angela Merkel.

Criza datoriilor suverane a fost o minciună, cea mai mare mistificare din istorie, se arată în articol. Nu cheltuielile din sistemul public au declanșat criza datoriilor suverane, ci faptul că statele euro au preluat la datoria publică datoriile băncilor private. Modelul economic impus de Germania va duce fie la un colaps continental, fie la o serie de revoluții în statele membre, care vor dezintegrea UE. Americanii o acuză pe Merkel de imoralitate, odată ce a transferat săracilor povara salvării bancherilor, dar și de lipsă de viziune. Germania refuză planurile de stimulare economică, solicitând doar austeritate, fără să țină seama că exporturile germane depind de țări mai puțin performante de pe continent. Germanii vor cădea odată cu restul Uniunii, dacă mai continuă politicile de austeritate.

Alianță monstruoasă între bancheri și guvernul german

Austeritatea impusă cetățenilor este cea mai mare greșeală în criză, cred americanii. Autoritățile europene spun că fără austeritate nu poate fi menținut euro. Analiștii ziarului New Yorker avertizează că tocmai austeritatea este cea mai mare amenințare a monedei comune. Dacă recesiunea mai durează, instabilitatea politică va arunca în aer zona euro, cu tot cu fragila sa monedă comună.

Jurnaliștii citează dintr-o recentă carte a lui Mark Blyth, profesor de economie la Universitatea Brown, “Austeritatea: Istoria unei idei periculoase. Rădăcinile acestui curent vin din perioada Iluminismului, scrie Blyth. În cazul Europei anilor 2000, austeritatea este generată de o alianță monstruoasă între finanțiști, guvernatorii băncilor centrale și politicienii germani, care au impus o politică nefastă pentru populație și inefientă pentru rezolvarea crizei.

Criza datoriilor suverane, o minciună

Principala mistificare cu care a fost păcălită populația ține de așa numita criză a datoriilor suverane. În realitate, criza datoriilor a fost generată de sectorul privat, nu de cel public, arată Blyth. În 2007, datoria publică în Irlanda era de 12% din PIB, în Irlanda și 26%, în Spania. Doar în Grecia și Italia se înregistrau cifre mai mari, dar pe ansamblu, zona euro nu era îndatorată semnificativ.

La debutul crizei imobiliare și apoi al celei financiare, Europa a luat hotărârea să salveze băncile private, preluând datoriile acestora. Dintr-o dată, țările din zona euro au devenit supraîndatorate. În loc să recunoască adevărul, politicienii europeni au spus că scăparea de sub control a cheltuielilor publice a generat criza.

Blyth consideră această campanie de propagandă drept cea mai mare mistificare din istorie. O imensă campanie de publictate înșelătoare a determinat populația să creadă că datoriile țărilor sunt generate de sectorul public, nu de greșelile și lăcomia băncilor private, apărate de politicienii europeni.

Pactul de stabilitate, default la nivel continental

Mecanismul euro nu a putut împiedica prăbușirea, însă împiedică revenirea la normal și creșterea. Țările membre nu pot tipări bani, pentru a relansa economia, cum au făcut americanii, nici nu-și pot devaloriza moneda. Așa că nu le rămâne decât să crească prețurile și să reducă salariile, adică să genereze austeritate. Ceea ce pornește un cerc vicios, din care economiile europene nu pot ieși.

Teoretic, s-ar fi putut rupe acest cer vicios prin reducerea taxelor și creșterea cheltuielilor guvernamentale. Dar ridicolul ”Plan de stabilitate și creștere” împiedică Franța și Italia să acționeze, întrucât au deficit peste 3%. Germania, care ar avea un excedent bugetar, refuză să își ajute vecinii prin introducerea unui plan de stimulare economică, pe model american.

Sfârșitul acestor politici va fi unul dramatic: fie un default la nivel continental, fie o serie de revoluții în statele membre, care va dezintegra UE.

Merkel și Schäuble greșesc și față de Germania

Principalii vinovați sunt politicienii gremani, în special Angela Merkel și Wolfgang Schäuble, miniastrul său de finanțe. Încurajați de succesul economiei germane în a crea produse pentru export, ei cer Greciei sau Portugaliei să fie la fel de eficiente, ceea ce este imposibil. Mai mult, este greșit și din perspectiva intereselor germane. În primul rând, prezența unor economii mai slabe în zona euro, menține un curs acceptabil al monedei comune, permițând Germaniei să facă exporturi, să aibă o industrie competitivă. Dacă Grecia sau Portugalia ar ieși din zona euro, moneda s-ar întări prea mult, iar mărcile germane ar deveni prea scumpe la export.

În al doilea rând, este imposibil ca toate țările europene să aibă excedentul Germaniei. De ce? Fiindcă acest execedent e obținut pe seama exporturilor în celelate țări europene. Dacă toate țările ar încerca să cheltuie mai puțin, ca să aibă excedentul Germaniei, ar rezulta o recesiune globală permanentă!

Austeritatea, o calamitate morală ce putea fi evitată!

Austeritatea nu este doar ineficientă economic, este și imorală, arată Blyth. Costurile sociale sunt uriașe, fiind imoral ca actuala generație de muncitori să plătească pentru salvarea bunăstării actualei generații de bancheri. Mai grav este că s-ar putea să nu existe o generație viitoare. Oricât de grele au fost timpurile în care am copilărit, scrie autorul acestei cărți-manifest, original din Țara Galilor, am avut școală gratis, ajutor alimentar, am primit un acoperiș de-asupra capului.

Promotorii austerității vor ca astfel de beneficii sociale să dispară, fiindcă nu mai au reperele morale care au ghidat societatea europeană până acum. Astfel, acceptă o calamitate morală care ar fi putut fi evitată. E ușor, fiincă de plătit pentru greșelile lor plătesc ceilalți.

Casa Regală nu va fi recunoscută în noua Constituție


Casa Regală nu va fi recunoscută în noua Constituție

Potrivit amendamentului depus la Comisia de revizuire a Constituției, „Casa Regală a României este recunoscută pentru rolul istoric avut în constituirea şi dezvoltarea statului modern, naţional, unitar român. Casa Regală funcţionează potrivit Statutelor sale”.

Amendamentul a întrunit în plenul comisiei 17 voturi “împotrivă”, 2 abţineri şi doar un vot “pentru”, după o serie de discuţii legate de oportunitatea reglementării în textul Constituţiei a unei asemenea prevederi.

Preşedintele Comisiei de revizuire a Constituției, Crin Antonescu, a declarat că împărtăşeşte “resortul de inspiraţie” al propunerii, dar are o îndoială de natură tehnică în ceea ce priveşte introducerea în textul fundamental a noţiunii “Casa Regală”, care ar putea genera întrebări privind existenţa unei astfel de instituţii ca fiind a statului român.

Politicianul român


Vindem tot şi nu lăsăm
Mai nimic pentru popor
Am vândut falimentat
Tot ce am avut in stat
Pe resurse le-am cedat
La alegeri ce-am promis
A fost doar aşa un vis
Mai avem puţin de tot
Şi v-am falimentat de tot
Mai aveţi puţin din aur
Doar nu aţi visat tezaur
Noi vă dăm doar criza multă
Că romanul să tot ducă
Voi aţi vrut democraţie
Noi am vrut doar bogăţie
Acum stăm bine de tot
Avem euro în cont
De doar voi ne-aţi dat un vot
A fost doar aşa un vis
Mai avem puţin de tot
Şi v-am falimentat de tot
Mai aveţi puţin din aur
Doar nu aţi visat tezaur
Noi vă dăm doar criza multă
Că romanul să tot ducă
Voi aţi vrut democraţie
Noi am vrut doar bogăţie
Acum stăm bine de tot
Avem euro în cont
De doar voi ne-aţi dat un vot

D.G