30 decembrie 1947. Înlăturarea monarhiei — relatarea Regelui Mihai


Imagine

[Pe 30 decembrie 1947] Am ajuns la casa din Şoseaua Kiseleff. N-am aşteptat mult şi Groza s-a arătat însoţit de Gheorghiu-Dej. […] Am intrat în salon, ne-am aşezat şi fără să aştepte mult timp, Groza, pe buze cu un zâmbet jovial, a spus: „Am venit să discutăm despre un divorţ amiabil“. Noi n-am înţeles ce vrea să zică. „Despre ce divorţ este vorba?“ l-am întrebat.

Atunci, Groza a început să se încurce într-un şir lung de explicaţii, că momentul politic e foarte grav, că marile puteri aşteaptă, că nu mai e nevoie de monarhie, că monarhia împiedică democratizarea şi modernizarea ţării şi aşa mai departe […]. Aberaţii. Dacă monarhia n-ar fi respectat regulile de joc ale democraţiei, nici ei n-ar fi ajuns aşa de uşor la mine. […] După ce a încetat încâlcita lui explicaţie, mi-a întins o hârtie. Am luat-o şi am citit-o la repezeală. Când am înţeles despre ce este vorba, am protestat cu atât mai mult cu cât mi se cerea acordul pe loc. […]

Am cerut să mi se dea documentul, ca să-l citesc în linişte, şi m-am retras în biroul meu. I-am chemat pe Negel şi pe Ioaniţiu, care se aflau în casă şi aşteptau pe culoar să poată lua legătura cu mine. Alarmaţi, mi-au comunicat că firele telefoanelor fuseseră tăiate, că garda Palatului a fost arestată şi înlocuită cu soldaţi din alte regimente şi că suntem ţinta unor trupe de artilerie gata în orice moment să tragă. […]

Am încercat să tratez cu cei doi în termeni raţionali. N-a fost chip să ne înţelegem. De fapt, Constituţia pe care o invocam încetase de mult să aibă o putere asupra lor. Au recurs la şantaj.
Mi-au comunicat că, tergiversându-se semnarea actului, locuitorii Bucureştiului îşi vor da seama că aici se întâmplă ceva deosebit iar ei, membrii guvernului, adică şi comuniştii, vor fi nevoiţi, pentru a contracara orice formă de opoziţie, să execute peste o mie de studenţi dintre cei ce fuseseră arestaţi în ultimul an. […]

Începusem să cunosc ferocitatea acestui om care se dădea în faţa lumii drept reprezentantul celor mai democratice vederi. […] Nu era ieşire. Am uitat până şi de faptul că sunt înconjurat. Asta era înainte de prânz, pe la zece, unsprezece dimineaţa… […]

Totul n-a durat decât un ceas, un ceas şi jumătate.

*****

sursa: Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s