Daca cititi acest articol veti intelege de ce totul a fost si este o minciuna impotriva monarhiei.


Imagine

Anul 1947 a fost marcat de încheierea tratatelor de pace după cel de‑Al Doilea Război Mondial, de războiul rece, de cortina de fier dintre Est şi Vest. În acest context, sprijinit puternic de consilierii sovieticei şi de prezenţa armatei sovietice în ţară, Partidul Comunist Român a dezlănţuit ura faţă de tot ceea ce era valoare romanescă considerată fascistă, reacţionară, antisovietică. În felul acesta se urmărea anihilarea opoziţiei şi apoi a Monarhiei.
În ziua de 25 octombrie 1947, la Tribunalul Militar Bucureşti începea judecarea conducătorilor P.N.Ţ. La 13 noiembrie 1947 se dă sentinţa nr. 1.988 prin care s‑au fixat pedepse grele pentru conducătorii partidului. Aşa s‑au petrecut lucrurile şi cu P.N.L. şi P.S.D.I. – Titel Petrescu. Singurul obstacol în calea preluării totale a controlului ţării de către comunişti mai rămăsese Monarhia.
În ziua de 29 decembrie 1947, Regele Mihai I, supus unei presiuni formidabile (discuţia cu Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu‑Dej, în condiţiile în care aceştia erau înarmaţi, firele telefoanelor Palatului Regal, tăiate, garda Palatului, arestată, iar Palatul, înconjurat de trupele Diviziei „Tudor Vladimirescu”) a semnat actul prin care ,,de bună voie” renunţa la tronul ţării. Cu trei zile înainte, toţi ofiţerii au fost consemnaţi în unităţile militare. În seara zilei de 30 decembrie 1947, ofiţerii au fost strânşi în careu, iar comandanţii li s‑au adresat: „Din acest moment, ţara este Republică. Prin abdicarea fostului Rege Mihai I, Monarhia a fost înlăturată. Cine nu este de acord să facă un pas în faţă”. Dacă nimeni nu ieşea în faţă, urmau cuvintele: „Deci cu toţii suntem de acord”. Ofiţerii care au făcut pasul în faţă au plătit cu anii grei de temniţă sau chiar cu viaţa gestul lor.
În aceeaşi zi, 30 decembrie, la ora 19, a fost convocată Adunarea Naţională, parlamentul fiind în vacanţă. În prezenţa mai multor figuranţi decât parlamentari, s‑a votat în unanimitate Legea nr. 365/1947, prin care Regatul României devenea Republică Populară Română, în prezidiu fiind aleşi printre alţii Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec şi musceleanul Constantin I. Parhon. Pe 3 ianuarie 1948, regele Mihai I, familia şi suita sa au părăsit ţara, iar la 22 mai 1948, guvernul Petru Groza i‑a retras cetăţenia română, deşi Constituţia aflată în vigoare la data aceea prevedea că „cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit‑o prin naştere”. Puterea comunistă din anul 1947 a ignorat acest lucru, aşa cum l‑a ignorat şi puterea de la Bucureşti, instalată în urma evenimentelor din decembrie 1989, cea care în 1991 l‑a alungat pe rege sosit după 43 de ani în ţara în care s‑a născut şi al cărui suveran constituţional fusese.
Măsura luată de autorităţile comuniste la 30 decembrie 1947 nu a putut şterge sentimentele de simpatie ale românilor faţă de dinastie. O dovedesc şi conţinuturile a două note informative, una din judeţul Muscel, iar cealaltă din judeţul Argeş.
Prima notă, din 12 ianuarie 1948, se referă la un eveniment ce a avut loc în localitatea musceleană Dragoslavele. La hora ţărănească având loc cu prilejul nunţii brigadierului silvic Constantin Angelescu, a participat ca invitat şi colonelul comunist Mircea Predoi. Locuitorii Nică Drăgan, Longin Predoiu şi Constantin Predoiu au strigat Trăiască Regele! Aducând insulte la adresa colonelului.
A doua notă se referă la evenimentul petrecut în localităţile argeşene Racoviţa şi Livezeni, în aceeaşi zi de 12 ianuarie 1948. Iată conţinutul integral al notei:
În ziua de 1 ianuarie 1948, Preotul comunei Racoviţa, după luminarea slujbei religioase, s‑a exprimat că a plecat păstorul şi a rămas turma fără păstor, adică a plecat Regele şi a rămas poporul.
Tot în ziua de 1 ianuarie 1948, primarul Gh. Popescu din comuna Livezeni s‑a exprimat că nu‑i nimic că a plecat Regele, că a rămas credinţa.
Într‑adevăr, pe tot timpul regimului comunist, credinţa şi dragostea faţă de Dumnezeu nu au încetat nicio clipă să fie prezente în sufletul românilor. Cu atât mai mult cu cât comunismul a pus în practică aşa‑zisele idei novatoare ale Revoluţiei Franceze de la 1789. Ca şi atunci, şi la începutul regimului comunist în România loviturile cele mai dure au fost date Bisericii, Tradiţiei şi Şcolii. Ca şi atunci, au fost distruse biserici, au fost chinuiţi şi ucişi preoţi, au fost introduse sărbători străine poporului român, iar Moş Crăciun a devenit Moş Gerilă. Toate acestea au fost aduse în Republica Populară Română, toate grozăviile ce s‑au întâmplat cu poporul român au fost subsumate unei ideologii şi unei forme de guvernare fără tradiţie la noi, la români.
Astăzi, asistăm şi la românii, ca şi la alte popoare, la înlocuirea unei autorităţi bazate pe valorile perene, verificate în secole, cu o autoritate care adeseori se dovedeşte discutabilă deşi provine din aşa‑zisul sistem democratic autohton, original.
Până la urmă, „identitatea naţională este matricea spirituală a unui popor” – scria un distins cărturar din judeţul nostru. Până la urmă, Biserica, Tradiţia, Monarhia fac parte, ca şi o triadă, din această matrice spirituală. Una din ele dacă lipseşte, identitatea naţională este mai săracă. Să privim la ce se întâmplă în jurul nostru, ce se întâmplă cu noi românii. Ne lipseşte ceva …simboluri?, modele?, credinţă?…

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Daca cititi acest articol veti intelege de ce totul a fost si este o minciuna impotriva monarhiei.&8221;

  1. Pingback: Daca cititi acest articol veti intelege de ce totul a fost si este o minciuna impotriva monarhiei. | Monaligiab's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s