Monarhia si particularitile sale


Imagine

Nu se domneşte asupra unui popor pentru sine, ci pentru acel popor. În aceasta constă onestitatea unui rege.
Regele Ferdinand I.
Dacă regele este primul judecător, primul general, primul financiar, el nu este decât primul servitor al statului.
Frederic al II‑lea cel Mare.

Monarhia este cea mai veche formă de guvernământ cunoscută în istorie.

Monarhia limitată, cunoscută şi sub numele de monarhie constituţională, se caracterizează prin faptul că legea fundamentală limitează puterea monarhului, care cedează o parte a acesteia legislativului. Totuşi, competenţele legislativului sunt destul de limitate. Monarhia constituţională a fost caracterizată de doctrină drept o monarhie absolută. Aceasta apare ca o formă impusă de burghezie pentru a limita puterea absolută a regelui. Limitarea puterii monarhului începe în Anglia, în 1215, cu edictarea Magnei Carte. Acest document este considerat în mod tradiţional principala declaraţie a drepturilor şi libertăţilor englezilor, însă drepturile stipulate în Magna Charta nu erau valabile pentru întreaga populaţie, ci doar pentru nobili. Totuşi, Carta prevedea faptul că regalitatea trebuia să acţioneze cu consimţământul comunităţii6. După alegerea lui Wilhelm al III‑lea de Orania, se aduc unele limitări monarhiei prin împuterniciri acordate Parlamentului. În Franţa, monarhia limitată a fost introdusă în perioada restauraţiei, prin Carta din 1814. În anii următori a fost introdusă şi în statele germane7.
Monarhia parlamentară dualistă este forma de guvernământ în care puterea monarhului şi a legislativului sunt aproximativ egale. Este caracteristică perioadei de consolidare a burgheziei care urmărea limitarea aristocraţiei funciare la conducerea statului, fără a renunţa definitiv la o colaborare cu aceasta8.
Monarhia contemporană se caracterizează prin reducerea drastică a atribuţiilor, fapt ce conduce la transformarea monarhiei într‑o formă de guvernământ simbolică.
În sistemul britanic, monarhia are un important rol reprezentativ. Deşi atribuţiile monarhului sunt limitate, el exercită totuşi unele prerogative în cadrul unui anumit mecanism politic, care face din Marea Britanie o ţară parlamentară prin excelenţă9. La origine, ocuparea tronului britanic decurgea din afirmarea unor virtuţi militare, pentru ca apoi să se introducă o monarhie ereditară. Prerogativele monarhului au cunoscut o importantă involuţie, ele descrescând pe măsură ce atribuţiile parlamentului au crescut.

În spaţiul românesc, evoluţia formei de guvernământ a urmat întreaga evoluţie istorică, de la primul stat, care a existat la daci, în prima jumătate a secolului I î.Hr. şi până în prezent. Forma de guvernământ în sclavagismul dac a cuprins două etape: monarhia dacică, din prima jumătate a secolului I î.Hr. şi până în 106 şi monarhia romană de la 106 la 272 d.Hr.13. Monarhia romană prezintă caracterele monarhiei limitate, guvernatorul împărţind puterea cu Adunarea provinciei (care era formată din cetăţenii bogaţi ai provinciei) şi conducătorul armatei.
După părăsirea Daciei, evoluţia formei de guvernământ a cunoscut trei etape: domnia, monarhia şi republica.
Domnia a fost o formă specifică ţării noastre, şi a existat începând cu secolul X şi a cunoscut mai multe etape: domnia feudală, domnia centralizată şi domnia absolută.

Constituţia de la 1923 reia principiul conform căruia „Regele domneşte, dar nu guvernează”21.
Monarhia românească a durat până în anul 1947, când Regele Mihai I a fost forţat să abdice. În urma Decretului 363 din 30 decembrie, monarhia a fost abolită, România instituind ca formă de guvernământ republica populară.
Monarhia este cea mai veche formă de guvernământ cunoscută în istorie. Pe durata existenţei sale, aceasta a atras numeroşi opozanţi care susțineau o altă formă de guvernământ: republica. „Republicii i se opune despoţia, adică domnia voinţei celei private a dominatorilor sau persoanei celei mistice a guvernului, care se consideră ca separat de popor. Esenţa republicii e dominaţiunea voinţei generale celei adevărate.

Trecerea la regimul republican în România s‑a făcut brusc, prin abdicarea silită a regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, iar „legitimarea” republicii s‑a făcut prin constituţia din 13 aprilie 1948. În 1947, forma republicană nu a fost o decizie a poporului român. După cum se ştie, după Al Doilea Război Mondial, România a avut statut de stat învins, „satelit” al Germaniei hitleriste şi a intrat în sfera de influenţă a URSS, deciziile politice interne şi externe nemaifiind luate la Bucureşti, ci la Moscova. Acelaşi model republican, creat de „marele frate” de la Răsărit, a fost impus în toate „ţările surori socialiste”. Înlăturarea „modelului” socialist în 1989 nu a adus după sine şi schimbarea formei de guvernământ în nicio ţară fostă comunistă, regimul republican conservându‑se în diferite forme: semiprezidenţial, prezidenţial, constituţional, parlamentar etc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s