Tehnici de manipulare securista


Ce-i securitatea decat unealta fostilor si a actualilor. Ce a fost securitatea decat o adunatura organizata sub forma de serviciu, cu scopul de a apara regimul, culege date despre orice cetatean cu scopul anihilarii oricarei forma de libertate induviduala sau de grup.
Securistul nu este altceva decat o secatura care a ajutat enorm la instaurarea si mentinerea regimului comunist.
Cu ajutorul serviciului securisto-KBGist s-a instaurat comunismul, odata cu Republica si alungarea Regelui si anihilat vointa poporului si democratia in Romania.
Tot securistul, indiferent de functie si rang, a tradat permanent poporul si coordonat munca de distrugere a libertatii de gandire si exprimare a oricarui cetatean.
Securistul a fost un teoretician si executant al muncii de dezinformare, invrajbire, urmarire, persecutare si pedepsire a cetatenilor.
Au fost securistii comunisti?
DaramaturiEu nu as spune asta, nici atei, nici crestini, nici macar fii ai familiei in care s-au nascut. „Pentru salariul pe care il am si munca pe care o duc, eu o torn si pe mama” spunea nu unul inainte de 1989.
Securistul nu are nici mama, nici tata, nici familie, ci un singur stapan, banul si propria persoana.
Securistul este in esenta, un tradator, dovada mai multe cazuri clare, cum ar fi Pacepa, un executant fidel pana tradeaza al oricarei canalii politice, dovada ca dupa ce au servit dictatorii comunisti si pe rusi, acum servesc mai multor tari, mai multor gasti politice si oricui le ofera un ban pentru tradare, vanzare de tara si nu au nici o remuscare cand este vorba de distrugerea Romaniei.
SRI este singurul sector bugetar care dupa revolutie s-a inmultit numeric si diversificat (avem acum 7 servicii secrete, care consuma salariile a circa 5 milioane de doctori si de cam 10 ori mai numeroase/cap de locuitor decat cele ale unor tari bogate si influente).
In ciuda acestei dezvoltari si consum de la buget, Romania este distrusa, jefuita, tradata si terminata, stare de fapt care arata ca securistii actuali nu au in fisa postului apararea tarii, a poporului, a independentei si suveranitatii Romaniei, ci fac parte din urzeala tesuta peste Romania in 1947 si mai ales dupa 1989.

Mie nu mi-e frica de tortionarii securisti de dinainte de 1989, nici de cei de acum.
Nu pot decat sa imi exprim indignarea fata de niste oameni care incalca voit fisa postului si contribuie substantial la evolutia spre moarte a Romaniei si poporului roman.
Marturie este evolutia Romaniei din zilele noastre.
Lucratura securista si tradarea de tara trebuie sa inceteze, odata cu atacul la adresa Casei Regale a Romaniei si a Suveranului absolut al Romaniei, Majestatea Sa Regele Mihai Intaiul al Romaniei.
Traiasca Regele, jos Republica!

Redau integral continutul mailului:

Preşedintele Traian Băsescu e pe cale să regizeze un plan machiavelic de reinstaurare a monarhiei, până la terminarea mandatului său în 2014, dar fără implicarea Regelui Mihai I 
• Şeful statului a demarat, prin intermediul unor rechini imobiliari, campania de recuperare şi reîntregire a domeniilor regale 
• Prin lobby-ul la Prinţul Charles, Traian Băsescu şi Elena Udrea încearcă să-l aducă pe tronul României pe Prinţul Harry al Marii Britanii, care tocmai a fost la un pas să fie asasinat 
• Pentru prima dată în istoria Casei Regale a Marii Britanii, blazonul regal al României a fost depus, pe 8 noiembrie 2012, de Regele Mihai I, în Capela Savoy, alături de cel al Reginei Elizabeta a II-a

În ultimii ani, câteva evenimente, care pot avea implicaţii majore asupra viitorului ţării noastre, au trecut oarecum neobservate. Atacul violent al preşedintelui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai I, vizitele tot mai dese ale Prinţului Charles în ţara noastră, scandalurile imobiliare în care este implicat Prinţul Paul Lambrino, semnalul Casei Regale a Marii Britanii de apropiere de România şi campania de promovare a Prinţului Nicolae sunt doar câteva evenimente, care, puse cap la cap, pot contura scenariul prin care România ar putea fi condusă, din 2014, de un rege, altul decât Mihai I sau un descendent al acestuia.
În a doua jumătate a lunii mai a anului trecut, Regele Mihai I a participat la ceremoniile prilejuite de jubileul de diamant al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, organizat cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la urcarea pe tron a monarhului britanic. Pe 18 mai 2012, Regele Mihai I, în calitate de văr primar al monarhului britanic, a luat parte şi la prânzul oficial, care a durat o oră şi jumătate. Prânzul oficial a fost precedat de o sesiune foto oficială, la care au luat parte Regina Elisabeta a II-a şi monarhii celor 26 de ţări prezente la eveniment. În fotografia de grup realizată cu acest prilej, regele Mihai I al României este aşezat chiar în dreapta reginei Elizabeth a II-a, în timp ce în stânga monarhului britanic se află regele Simeon al Bulgariei. Alături de aceştia, tot în primul rând, în fotografie mai apar împăratul Japoniei, regina Olandei, regina Danemarcei, regele Constantin al Greciei, sultanul din Brunei, regele Suediei, prinţul Hans Adam de Liechtenstein.

Premieră regală
Ulterior, pe 8 noiembrie 2012, de ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, familia regală a României a participat la un serviciu religios în Capela Regală Savoy, sediul Ordinului Regal Victorian. Ceremonia a avut loc în onoarea Regelui Mihai I, aniversându-se împlinirea a 75 de ani de când Majestatea Sa a primit Ordinul Regal Victorian, în grad de Mare Cruce. Cu acest prilej, blazonul regal al României a fost depus de Mihai I în Capela Savoy , lăcaşul cel mai apropiat de sufletul reginei Marii Britanii. A fost pentru prima dată când un monarh din afara Regatului Unit al Marii Britanii expune blazonul regal în capela privată a Reginei Elisabeta a II-a.
Gestul a fost comentat de specialiști ca un „apus” al Casei de Hohenzollern, o încheiere de mandat, și o preluare a acesteia de către Casa Regală a Marii Britanii. Cu alte cuvinte, un act de predare al tronului României la dispoziția monarhiei Marii Britanii.
Contrar, însă, acestei apropieri vizibile pentru neofiți, Traian Băsescu pare să aibă cu totul alte planuri, deși interesul său pentru monarhie este evident și poate fi în consecuție cu gestul amintit. Dar nu de partea Regelui Mihai I, pe care nu s-a sfiit să-l bălăcărească în repetate rânduri, în discursuri scandaloase. Mai întâi a încercat o apropiere de Paul de Lambrino, căruia împreună cu Maria Băsescu, i-a și botezat copilul. Președintele a militat pentru recunoașterea prințului ca moștenitor direct al averii regale. Mai nou, însă, relațiile cu Paul de Lambrino s-au răcit, iar Băsescu se orientează spre Prințul Charles al Marii Britanii.
Charles nu poate fi rege în România, nici William – căruia îi este promisă coroana Angliei. Prințul Harry, în schimb, da! Chiar și descendența sa e legată de Casa Regală a României. Planul lui Băsescu e simplu. Să fie ultimul președinte al României și să instaureze monarhia. Cel putin așa susțin mai multe surse de informații ale ziarului, independente unele de altele, dar și evidențele politice.
Românii, în sondaje, nu vor monarhie, adică nu-l mai vor rege pe Mihai I și nici pe un descendent de-al acestuia. În cazul Prințului Harry (Henry Charles Albert David), lucrurile se schimbă. Ce român n-ar vrea ca România să fie condusă de Casa Regală a Marii Britanii? Ar fi o relansare a țării, o siguranță viitoare și certitudinea că România devine o putere, la masa celor puternici din Europa. La un astfel de sondaj, cel puțin două treimi din români ar spune da. Asta e și miza. Românii nu mai au încredere în clasa noastră politică indiferent cine vine la putere, indiferent cine va candida la președinție. Dar pe Harry, poporul îl va dori, tocmai din aceste considerente.
Deși planul pare incredibil, în cele ce urmează, o să aducem argumente. Poate nu e o coincidență că o puternică asociație pentru reinstaurarea monarhiei s-a înființat de curând la Cluj, în fieful lui Emil Boc, omul președintelui, asociație care a debutat cu o petiție pentru revenirea regalității la putere, dar și inițierea unui proiect care prin mai mulți pași să aducă la conducerea țării un monarh. 

Băsescu: „Regele Mihai a fost slugă la ruşi”
Cum spuneam, imaginea regelui Mihai I a fost şifonată serios de-a lungul timpului, atât de preşedintele Ion Iliescu, cât mai ales de Traian Băsescu. Punctul culminat a fost atins în iunie 2011, când Băsescu a stârnit o dezbatere furtunoasă şi şi-a atras multe critici după ce a declarat că Regele Mihai I a trădat România. „Mulţi spun că abdicarea a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a intereselor naţionale din partea Regelui Mihai. Antonescu este vinovat în istorie pentru pogromul împotriva evreilor, pentru deportarea lor în Transnistria. Uităm că România avea atunci un şef de stat. Antonescu era prim-ministru. Unuia îi dăm averile, pe altul îl facem criminal de război. De ce? Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi?”, se întreba Băsescu în plin discurs politic de denigrare a lui Mihai I. Chiar dacă presa a sărit să adâncească scandalul, populația nu a avut o reacție vehementă, iar Băsescu a testat exact această reacție. Așa că s-a trecut la pasul doi al planului.

Pista falsă a Prinţului Paul şi Principelui Nicolae
Atacul lui Băsescu la adresa Regelui Mihai I nu a fost ceva întâmplător, deoarece şeful statului îşi dăduse seama că dorea să predea şefia statului către un rege, dar altul decât Mihai, iar soluţia cu Prinţul Paul Lambrino nu are prea mari sorţi de izbândă. S-a mai luat în calcul şi înscăunarea Principelui Nicolae – şi istoricul Neagu Djuvara chiar l-a nominalizat ca posibil succesor la tron, în contextul în care reinstaurarea monarhiei constituţionale în ţara noastră ar întruni majoritatea opţiunilor populaţiei. „Singura soluţie de a resuscita monarhia românească ar fi ca tânărul Nicolae să fie naturalizat român, să înveţe carte românească, să fie pregătit pentru o posibilă înscăunare”, spune istoricul. „Dacă ţara, românii, mă vor chema, sunt pregătit să răspund chemării lor, aş accepta să vin în România. Sunt pregătit să fac acest pas, chiar dacă mi-e greu să vă spun care ar fi exact strategia ce ar trebui urmată”, spunea, într-un interviu acordat în urmă cu un an şi ceva, Principele. Nicolae este născut în 1985, fiind văr cu Prinţul Charles şi nepotul cel mai în vârstă al Regelui Mihai I. Dar sondajele de lucru au demonstrat că susţinerea pentru Principele Nicolae este destul de firavă, iar prezenţa şi imaginea acestuia nu inspiră încredere şi respect pentru ceea ce înseamnă un monarh agreat de marile familii regale europene şi mondiale.

Lobby pentru Prinţul Charles
În aceste condiţii, Traian Băsescu a trecut la aplicarea unui plan mai discret, dar direct, de a impune un rege respectat pe viitorul tron al României. Astfel, prin intermediul protejatei sale, Elena Udrea, a demarat o campanie de promovare şi susţinere mediatică a Prinţului Charles, care, efectiv, este îndrăgostit de România. După prima sa vizită în România, în 1993, Prinţului Charles i-au căzut ochii pe conacul Apafi, din localitatea sibiană Mălâncrav. Pentru că imobilul era în proprietatea statului, nu l-a putut cumpăra. După ce conacul a fost revendicat de comunitatea luterană, prinţul a reuşit, în 2002, să-l cumpere cu doar 5.000 de lire sterline şi, ulterior, a investit în renovarea lui aproape 100.000 de lire sterline, pentru că imobilul era o ruină. Acum, Prinţul Charles deţine opt proprietăţi în mai multe zone din Transilvania, iar vizitele sale au devenit o obişnuință. Între timp, când era ministru al Turismului şi Dezvoltării, Elena Udrea a început să laude şi să promoveze realizările şi vizitele Prinţului Charles în ţară noastră. De fapt, Elena Udrea s-a întâlnit de câteva ori cu Prinţul Charles, iar preşedintele Traian Băsescu l-a primit de două ori la Palatul Cotroceni, ultima dată chiar în această săptămână – luni, 3 iunie 2013. Curios, de la această întâlnire nu s-a comunicat nimic special, cu toate că prințul a stat suficient timp de vorbă cu președintele.
Întâmplător sau nu, această întâlnire a avut loc la doar câteva zile de la încercarea de asasinare a Prințului Harry, tentativă aparținând unui islamist. Ca părinte, Charles ar fi trebuit acum să petreacă mai mult timp cu fiul său mai mic, tânărul fiind profund marcat de ceea ce ar fi putut fi o tragedie. În schimb, Charles se află în România, efectuând vizite la Băsescu ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Campania de reîntregire a domeniilor regale
Între timp, Traian Băsescu a demarat, prin intermediul justiţiei şi al unor rechini imobiliari garantaţi chiar de şeful statului, campania de reîntregire a domeniilor regale. ZIUAnews a semnalat că o mare parte din fabuloasa moștenire a regilor Ferdinand I, Carol al II-lea și Mihai I, evaluată la peste patru miliarde de euro, este disputată astăzi între Băsescu, Tal Silberstein și Adriean Videanu. Zeci de palate, mănăstiri, chiar și comune întregi, alături de zeci de mii de hectare de terenuri, ferme, sedii de bănci, de ambasade, de partide, Biblioteca Universitară, toate au fost pierdute ca la un joc de poker de așa-zisul prinț de România, Paul Filip Lambrino, progenitura bastardului Mircea Grigore Carol. Actorii din această telenovelă începută la finele anilor ’40 au, în zilele noastre, reprezentație la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce au manipulat politic destinul regal al lui Paul Lambrino. Traian Băsescu, Adriean Videanu și Tal Silberstein, împreună cu Remus Truică și Andrei Marcovici, au creat o infrastructură formată din off-shore-uri, firme de avocatură, judecători și fonduri de investiții, pentru a pune mâna pe ceea ce se cuvine de drept poporului român și familiei regale a României, reprezentată de Mihai I. Un prim pas a fost făcut: retrocedarea ilegală a 43 de hectare din zona Snagov către prințul Paul Lambrino, printr-o inginerie imobiliară realizată de Remus Truică.
Așa cum ZIUAnews a arătat într-un articol anterior, preluat de „Sinteza Zilei” – emisiune la care a fost prezent și Paul de Lambrino -, Prințul a semnat o procură către oamenii lui Traian Băsescu, prin care se dorește a se pune mâna pe întreaga avere a Casei Regale, mai mult decât ar fi îndreptățit Lambrino. Mai mult, ZIUAnews a demonstrat că Lambrino a și pierdut, practic, averea, pentru că a cedat drepturile litigioase în schimbul sumei de 4 milioane de euro. Asta înseamă că averea Casei Regale va intra pe alte mâni la sfârșitul proceselor de retrocedare, o avere numai bună pentru noul rege al României. Este firesc ca, în negocierile cu Charles, președintele Băsescu să asigure viitorului rege domenii regale, iar acestea sunt exact cele pe care Lambrino a cedat drepturile litigioase, ba chiar și în plus, unele revenindu-i, de drept, lui Mihai I.

Pentru o ţară reguvernabilă
Pentru o ţară „aproape neguvernabilă” – potrivit comisarului european Öttinger – apariţia pe piaţa scenariilor politice a variantei Prinţul Harry pe Tronul României nici nu mai pare exagerat de exotică. Există chiar opinii că varianta ar face ca percepţia faţă de Monarhie, actualmente modestă, să se răstoarne în favoarea acesteia, mai ceva decât s-au răsturnat rezultatele votului în favoarea comuniştilor, în 1946. Întrebarea de fond care se pune în primul rând este ce putem presupune că s-ar schimba în bine, respectiv, în rău?
În bine:
– acele aspecte, la nivel internaţional, legate de imaginea României şi de notorietatea ei, ţinând cont de popularitatea şi respectabilitatea Monarhiei Britanice, care s-ar răsfrânge asupra noului proiect politico-administrativ;
– anumite aspecte legate de stabilitatea politică, monarhul urmând a fi un garant şi un mediator al acesteia, un numitor comun trans- şi supra-partinic;
– şanse sporite de redresare economică, datorate prestigiului, relaţiilor şi intereselor din spatele noului dregător de sânge albastru.
Nu aşa de bine:
– tinereţea şi imaturitatea Prinţului Harry, cunoscut crai şi petrecăreţ;
– creşterea expunerii româneşti la ura teroristă, dat fiind că Alteţa Sa este o ţintă declarată a jihadiştilor;
– sporirea pe plan intern a frustrărilor naţionaliste şi fundamentaliste, în ideea, deja consacrată, că nu ar trebui să ne vindem ţara.”

In incheiere mai adaug, inspirat de recenta vizita a lui Roger Waters in Romania, care ne aminteste de caderea Zidului Berlinului si evidentiaza diferenta de intelegere dictata de mentalitatea poporului roman fata de cel german:

Zidul Berlinului, pai de asta ne pasa noua? Majoritatea romanilor habar nu au ce semnificatie are caderea Zidului Berlinului. La noi in tara, echivalentul Zidului Berlinului este comunismul si securismul, care este, ca Basescu, in toate frescele, in tot si in toate. Caderea Zidului Berlinului la noi ar fi insemnat sa sece Prutul si sa se lipeasca Basarabia, Bucovina la Romania, sa repunem Monarhia si adevaratul Suveran, Majestatea Sa Regele Mihai Intaiul al Romaniei, la loc si pedepsirea tortionarilor comunisti si securisti. Daca ar fi sa facem o comparatie intre ce s-a intamplat in Germania si Romania, pai noi am daramat ce era la est si la vest de zid si am intarit zidul. De aia Germania ne comanda si noi suntem acum unde suntam, intr-un mare rahat!

Anunțuri

Poporul roman a fost manipulat in 1989, este manipulat si astazi


Autorii loviturii de stat au intervenit, cu ajutorul străinilor, şi au preluat ei puterea, dar nu pentru popor, aşa cum s-a văzut, după aceea, ci pentru ei, pentru îmbogăţirea lor, prin deposedarea poporului de avuţia productivă acumulată în timpul regimului comunist, şi vânzarea, pe nimic, către străini, a celei mai mari părţi a acestei avuţii.

 Poporul român, atunci, ca şi acum, a fost DEZARMAT, adus în situaţia de neputinţă. Autorii loviturii de stat au acaparat TVR-ul şi au minţit poporul cu televizorul, l-au înşelat şi i-au luat puterea, pe care poporul tocmai o câştigase de la dictator.

 Poporul român a fost manipulat în 1989, este manipulat şi astăzi. Nu cei din afară au pornit scânteia, ci românii timişoreni. Cei din afară au intervenit DUPĂ pornirea scânteii, pentru a-i ajuta pe complotişti să preia puterea.

Se apropie momentul ca situaţia din ţară să devină la fel de explozivă ca aceea din 1989. Eu sper că, de data asta, poporul român îşi va recâştiga puterea, de care a fost deposedat, şi nu-i va mai lăsa pe complotişti s-o fure, din nou.

Cele 10 strategii de manipulare a maselor


1. A distrage in permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici “un timp pentru gandire” scrie Chomsky. (Emi: exemple pentru Romania sunt miliarde de emisiuni TV pentru ”prosti”

 

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii. Aceasta metoda se mai numeste si ” problema – reactie – solutie”. La inceput, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentrul libertatii. (Emi – exemplu Romania: atunci cand Criminalul Ion Iliescu a ordonat in iunie 1990 (la mineriade), ca autobuzele politiei/jandarmeriei sa fie incendiate, pentru a da vina public pe manifestantii de la Universitate si a demonstra publicului ca manifestantii sunt violenti si creeaza haos etc, pentru ca publicul sa accepte aducerea minerilor si snopirea manifestantilor. A fost o manipulare atat de buna incat poporul dobitoc a iesit apoi si a scandat ”Cinste lor, Cinste lor, Cinste lor minerilor” si ”Noi muncim, nu gandim” – asta e superba si definitorie pentru un popor distrus)

 

3. Strategia „in degradeu”. Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata in mod progresiv, in ”degradeu”, pe o durata de zece ani. in acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pana in 1990. somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate in mod brutal. (Emi: pentru ca in Romania au fost aplicate masuri atat de brusc, de oamenii nu aveau ce sa manance, este unul din motivele pentru care am ajuns in final sa avem revolutia din ’89)

 

4. Strategia actiunii cu date diferite. O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarare nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara”, obtinand acordul publicului in prezent, pentru aplicarea in viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decat al unuia apropiat. In primul rand, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ca ”totul va merge mai bine maine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. In fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene intre 1992 – 1995 si aplicate in 2002. (Emi: exemplu Romania: ”trebuie sa imprumutam zeci de miliarde de euro de la FMI, BEI etc. Dar stati linistiti, ii vom da inapoi abia incepand cu 2013” SAU ”Trebuie sa taiem salariile si pensiile….este dureros, stim, dar ESTE NECESAR!” – in timp ce ei furau de rupeau)

 

5. A se adresa publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atat de lipsita de simt critic ca a unui copil de 12 ani”, analizeaza Chomsky.

 

6. A face apel mai mult la partea emotionala decat la gandire. Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente. (Emi – exemplu Romania: exact ce a facut dictatorul Basescu dintotdeauna, a scos la inaintare teme ca mineriade, comunism, Ion Iliescu, moguli etc bazandu-se pe partea emotionala a oamenilor in incercarea de a-i convinge sa-l sustina)

 

7. Mentinerea poporului in nestiinta si prostie. A face in asa fel ca poporul sa nu inteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cat mai slaba, incat prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramana de neinteles de cele dintai. (Emi – aceasta chestie se aplica perfect in Romania, avem un popor foarte foarte foarte prost educat – 42% dintre romani cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, iar complexitatea sistemului asa-zis democratic de la noi din tara este atat de mare incat foarte putini inteleg cum functioneaza viata lor, care le sunt drepturile si cum le pot folosi etc etc etc – ceea ce este exact ce se doreste de sus: romanii sa fie prosti, ca sa fie manipulati usor si sa nu se mai revolte niciodata.)

 

8. A incuraja publicul sa se complaca in mediocritate. A incuraja publicul sa creada ca e “bine” sa fii prost, vulgar si incult. A-l indopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase. (Emi – perfect valabil pentru Romania, uitati-va ce gunoaie de emisiuni sunt la TV).

 

9. A inlocui revolta cu invinovatirea. A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, in loc sa se ridice impotriva sistemului, individul se subestimeaza si se invinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, avand ca efect abtinerea de la actiune. si, fara actiune, nu exista revolutie! (Emi: un exemplu in Romania este ce a zis Basescu – ”profesorii ar trebui sa-si mai ia un job daca vor sa castige mai multi bani” – cititi articolul de AICI pentru a vedea cat de infect este acest individ).

 

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decat se cunosc ei insisi. In ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescanda intre cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, “sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decat el insusi. Aceasta inseamna ca, in majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decat ei insisi.”

Sa plateasca politicienii care au semnat aceste contracte si nu poporul roman


Riscurile blocării proiectului Roşia Montană: cât plătim dacă înţelegerea pică

Imagine

 

Premierul Victor Ponta a anunţat că proiectul Roşia Montană e îngropat din lipsă de consens politic. Anterior, şeful Senatului, Crin Antonescu, se antepronunţase pe acest subiect, declarând că ar trebui respins din cauza “realităţilor şi consecinţelor care cer asta”. Dincolo de strategia politicianistă a liberalului, remarcată de colegul său de alianţă, eşecul RMGC va fi plătit de stat în despăgubiri de 2 miliarde de dolari, reticenţa unor potenţiali noi investitori sau lipsa locurilor de muncă pentru comunitatea din Apuseni.

1.  La nivel economic se poate vorbi despre un blocaj care, totodată, loveşte în planul de investiţii al guvernului. Faptul că România nu a putut bifa un proiect industrial major se traduce într-un ecou defavorabil pe pieţele de capital. Totodată, potenţiali investitori vor evita să bage bani într-un stat instabil care nu-şi respectă înţelegerile nici când acestea au luat forma unui contract.

2. Ponta a încercat să scape de răspundere prin crearea unui proiect de lege care să treacă prin Parlament, în speranţa că Executivul nu va mai fi silit de instanţele internaţionale să plătească despăgubiri. Compania canadiană va acţiona însă statul român la Curtea de Arbitraj de la Paris, unde va cere miliarde pentru investiţiile făcute în ultimii ani. Aproximativ 2 miliarde de dolari vor fi plătite din banii contribuabililor.

3. Iazul de cianurare comunist nu va fi curăţat din lipsă de fonduri. Contractul cu RMGC prevedea şi ecologizarea istorică.

4. Minerii din munţii Apuseni îşi doreau ca lucrările să fie demarate la Roşia Montană din nevoia locurilor de muncă. Nu este exclus ca răspunsul lor la închiderea proiectului să fie tot o mişcare de stradă.

5. Ungaria a intervenit direct în problematica Roşiei Montane, cerând oprirea proiectului de minerit. Ministerul Mediului a fost condus de cele mai multe ori de reprezentanţi ai UDMR, care, din raţiuni politice, au încercat sistarea proiectului. Politicienii maghiari, în frunte cu Laszlo Tokes, acţionează acum în fuga după voturi sau în virtutea închipuitei Ungarii Mari. România nu face însă decât să dea un semnal că astfel de acţiuni, coordonate din exterior, îşi ating scopul fără prea mare efort.

6. USL cunoaşte o nouă criză. La capitolul riscuri politice cea mai mare pierdere o înregistrează Crin Antonescu, care a acţionat, probabil, şi în baza recentelor sondaje de opinie de sorginte pedelistă. Liberalul a reuşit prin opoziţia sa la proiectul Roşia Montană să-şi atragă un oarecare număr de voturi (fără să aibă vreo siguranţă în acest sens), din partea unei categorii care nu face parte din nucleu dur de votanţi. În acesta s-ar încadra însă electorii PSD-ului, care aşteaptă de la guvern locuri de muncă, creşteri salariale şi asistenţă socială. Antonescu nu se va mai bucura de ştampila lor la prezidenţialele din 2014.

Principesa Moștenitoare Margareta a României


Imagine

 

4 septembrie 2013 – Secretariatul Majestăţii Sale Regelui
În numele Familiei Regale, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta trimite publicităţii o declaraţie, care reprezintă poziţia Casei Regale a României referitoare la RoşiaMontană, susţinută continuu din anul 2009 încoace:

Virtuțile și personalitatea Roșiei Montană își trag seva din destinul ei aproape unic. Așezarea posedă o tradiție bi-milenară, iar uimitoarele sale galerii, păstrate în vreme, vorbesc despre epoca daco-romană, despre cea medievală și despre cea modernă.

Dar Roșia Montană are o frumusețe naturală și o tradiție vie, care sălășluiesc deopotrivă în armonia naturii și în sufletele și mințile oamenilor care o locuiesc.

Multe sunt motivele pentru care Roșia Montană ar trebui să fie un exemplu de conectare, armonie, prosperitate și un model de dezvoltare europeană din Mileniul III. Din păcate, felul în care ținutul a fost tratat în ultimii patruzeci de ani a atentat serios la prezentul și viitorul lui.

Casa Regală a României, care a fost martora directă a prăbușirilor identitare, instituționale și economico-sociale din a doua jumătate a secolului trecut, nu are cum să fie indiferentă la drumul Roșiei Montană în viitor. Alături de Academia Română, de Bisericile Ortodoxă și Catolică și de societatea civilă, Familia noastră va sprijini, în orice fel posibil, salvgardarea și înflorirea virtuților și valorilor Roșiei Montană, așa cum s-au dăltuit ele timp de două mii de ani.

CASA REGALA A ROMANIEI DISTRUGE PROIECTUL ROSIA MONTANA


 

Imagine

4 septembrie 2013

Secretariatul Majestăţii Sale Regelui

Biroul de Presă al Majestăţii Sale Regelui Mihai I este autorizat să transmită comunicatul de mai jos. În numele Familiei Regale, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta trimite publicităţii o declaraţie, care reprezintă poziţia Casei Regale a României referitoare la Roşia Montană, susţinută continuu din anul 2009 încoace:

Virtuțile și personalitatea Roșiei Montană își trag seva din destinul ei aproape unic. Așezarea posedă o tradiție bi-milenară, iar uimitoarele sale galerii, păstrate în vreme, vorbesc despre epoca daco-romană, despre cea medievală și despre cea modernă.

Dar Roșia Montană are o frumusețe naturală și o tradiție vie, care sălășluiesc deopotrivă în armonia naturii și în sufletele și mințile oamenilor care o locuiesc.

Multe sunt motivele pentru care Roșia Montană ar trebui să fie un exemplu de conectare, armonie, prosperitate și un model de dezvoltare europeană din Mileniul III. Din păcate, felul în care ținutul a fost tratat în ultimii patruzeci de ani a atentat serios la prezentul și viitorul lui.

Casa Regală a României, care a fost martora directă a prăbușirilor identitare, instituționale și economico-sociale din a doua jumătate a secolului trecut, nu are cum să fie indiferentă la drumul Roșiei Montană în viitor. Alături de Academia Română, de Bisericile Ortodoxă și Catolică și de societatea civilă, Familia noastră va sprijini, în orice fel posibil, salvgardarea și înflorirea virtuților și valorilor Roșiei Montană, așa cum s-au dăltuit ele timp de două mii de ani.

Considerăm că ar fi trei condiții care ar trebui îndeplinite.

Întâi, exploatarea să nu se facă la suprafață, cum este proiectat, ci în galerii. Exploatarea la suprafață periclitează mediul, periclitează peisajul, periclitează zonele arheologice, periclitează comunitatea care, în mare măsură, urmează să fie afectată și distrusă chiar, or o exploatare în galerii, așa cum se practică și s-a practicat mineritul în România și în alte țări, se face în subteran și nu se vede ce se întâmplă, nu afectează.

A doua condiție s-ar referi la aspectele financiare. În momentul de față, se prevede o anumită redevență, deci o parte din suma, sau un procent al investiției, al venitului, care este foarte mic, conform prevederilor actuale, să revină statului român. Or se uită următorul lucru: aurul , ca și orice altă resursă minerală, este proprietatea statului, proprietatea statului român. În practica internațională, mai ales la petrol, dar și la minerale – aur, nichel, metale rare, metale obișnuite – se folosește așa-numita metodă a împărțirii producției, acordul de împărțire a producției. Asta ar însemna că din aurul extras, în cazul de față, investitorul, cel care exploatează resursa, primește o parte din producție, care să acopere cheltuielile de investiție, cheltuielile de operare și un profit rezonabil, iar restul producției aparține proprietarului de fapt, statului. În cazul unor țări, această împărțire a producției înseamnă până la 80% din producție revenind statului proprietar. Deci, în cazul aurului, ar însemna ca din aurul extras, partea care ar reveni statului român să intre direct în vistieria națională, la Banca Națională. Banca și statul român nu trebuie să cumpere acest aur, îi aparține, iar din aurul pe care îl posedă, plătește celui care îl exploatează.

A treia condiție se referă la tehnologie. A stârnit multă discuție și multe emoții tehnologia bazată pe folosirea cianurilor. E adevărat, în mineritul mondial al aurului, cea mai mare parte a exploatărilor din diverse țări folosesc cianură. Cianura poate fi controlată, dar există și alte tehnologii. Ea se folosește pentru că este cea mai ieftină, cea mai profitabilă și atunci sigur, orice firmă încearcă să lucreze cu profitul maxim și cu cheltuiala minimă. Dar există și alte tehnologii, iar în ultimul timp a apărut o informație pe internet, eu nu vreau să fac reclamă unei firme, dar există o firmă americană care susține că are o tehnologie nouă, environment friendly, adică prietenoasă mediului, care nu folosește cianură, nu folosește reactivi toxici, este la fel de eficientă ca și cianura, din punctul de vedere al tehnologiei, adică al gradului de extracție, la fel de eficientă din punct de vedere economic și care ar trebui, cred, studiată înainte de a se lua o decizie finală.

Mai există și alte motive de îngrijorare. Din punct de vede social, din punctul de vede al locurilor de muncă. Nimeni nu răspunde la următoarea întrebare: dacă în perioada de construcție sunt 2000 de locuri de muncă, în perioada de operare, după doi ani, rămân doar 500 de locuri de muncă, ce se întâmplă cu cele 1500 de locuri de muncă, locuri care dispar după perioada de doi ani? O a doua întrebare, din punct de vedere social: câte locuri de muncă, în perioada de exploatare și în perioada de construcție pot fi ocupate cu persoane din zonă, localnici și câți specialiști sau tehnicieni, sau muncitori calificați trebuie aduși din afară? Tehnologia minieră se oprește la poarta unei fabrici unde are loc apoi extracția, în cazul de față, propusă cu cianură, dar extracția aceasta este un procedeu chimic, e vorba de o industrie chimică, extragerea, tratarea minereului cu cianură, or aici e nevoie de chimiști, e nevoie de tehnicieni calificați în acest domeniu și nu cred că toate locurile de muncă pot fi acoperite cu localnici. Noi nu considerăm că este un proiect de dezvoltare durabilă. După șaptesprezece ani, zona rămâne fără resurse, fără locuri de muncă și care este perspectiva în urma încheierii întregii operațiuni? Mai este încă ceva: nu cred că trebuie să epuizăm total rezervele acestea de aur de la Roșia Montană și în general din Munții Apuseni. Suntem datori să lăsăm și generațiilor viitoare, pentru că rezervele bogăției naturale nu sunt o moștenire a trecutului, ci un împrumut de la generațiile viitoare. Dacă de 2000 de ani s-a scos aur în Munții Apuseni puțin câte puțin, și n-a fost chiar puțin, ar trebui ca și generațiile viitoare să se poată bucura de o parte din această rezervă și avere națională.

articol preluat.

Analiza specialiştilor


Imagine

 

„Tineretul e dezamăgit de ce se întâmplă în învăţământ, de atmosfera din spaţiul public, de sărăcie şi consideră că apelul la monarhie ar putea schimba lucrurile. Sigur că are legătură cu criza politică prezentă, de fapt are legătură cu criza politică din ultimii 20 de ani, de la republica fesenistă ilegitimă. Oamenii i-au văzut pe toţi cei care au fost la putere, au văzut bâlciul politic. Regele e legătura românilor cu istoria, dar şi legătura românilor cu Dumnezeu“

Sunt romani? sau acesti oameni cauta sa destabilizeze Romania?


UDMR a reclamat România la FIFA

UDMR Covasna a sesizat FIFA privind “atitudini antimaghiare” la meciul România – Ungaria 3-0.

UDMR a reclamat România la FIFAServiciul de asistenţă juridică pentru minorităţi “Mikó Imre” din cadrul UDMR Covasna a trimis o scrisoare către FIFA în care atrage atenţia asupra unor “atitudini antimaghiare” la meciul România-Ungaria.

Semnatarii scrisorii sunt preşedintele UDMR Covasna, Tamas Sandor, care este şi preşedintele Consiliului Judeţean, preşedintele UDMR Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, totodată, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, şi deputatul Marko Attila.

Aceștia îşi exprimă regretul că “din nou” trebuie să apeleze la FIFA din cauza unor suporteri români care au dat dovadă de “atitudini antimaghiare”.

“Din păcate nu este vorba de cazuri izolate, ci în ultima perioadă a devenit o obişnuinţă ca la meciurile de fotbal să se scandeze ca maghiarii să părăsească ţara”, se subliniază în scrisoare.

Semnatarii scrisorii solicită ca FIFA să ia “o poziţie fermă” faţă de cei care stârnesc “atmosfera antimaghiară”