Cui mai apartine Romania?


Dupa ce am ajuns sa fim codasii unei intregi societati mondiale, bataia de joc a tuturor statelor vest-Europene, precum si cea mai jefuita tara, atat de resurse naturale si materiale, cat si de cultura si identitate nationala, in conditiile in care valori pana nu demult unanim recunoscute incep sa dispara incet, dar sigur, incep sa intreb si eu daca mai exista Romania? Si daca da, cui mai apartine aceasta sarmana tara? 

S-a atras de atâtea ori atenţia că Roşia este doar vârful de lance, proiectele fiind mult mai multe, aproape toţi Apusenii fiind „acoperiţi” şi nu doar Apusenii. Avem Baia Mare, ajungem la Arad, apoi Caraşul… e vorba de o întreagă strategie de vânzare pe doi bani a resurselor naturale ale României, pe de altă parte – nu mi-e frică s-o spun – trădarea de ţară a făcut ca România să devină o colonie. Cineva, bazându-se pe câţiva baroni locali care iau firimituri, profită la maximum de resursele naturale ale unei ţări. Ba mai mult, se ajunge inclusiv la înstrăinarea terenurilor agricole, o altă resursă vitală.

Frank Timiş. Deloc întâmplător, în 1995 el punea primele „balize” atât pe Roşia Montană, pe Certej, în domeniul aurului, însă trecea şi în partea cealaltă, obţinând şi licenţele pentru gazele de şist de la Bârlad. Le-a vândut apoi în 2011 către Chevron prin Regal Petroleum.

Schema e un pic mai complexă; majoritatea acestor firme sunt listate în Canada şi sunt subsidiare ale unor firme-mamă, cu acelaşi nume, înmatriculate în paradisuri fiscale bananiere. E o întreagă încrengătură, nici Fiscul american n-a reuşit să le pună cap la cap. Pe de-o parte, există firme din Barbados, din Cayman, Insulele Virgine şi-aşa mai departe, iar pe de altă parte, ele sunt listate cu acelaşi nume la Bursa din Canada. Alegerea Canadei ca loc de funcţionare a firmelor miniere, de fapt e vorba doar de sediul administrativ, e pentru că acolo nu există lege care să reglementeze funcţionarea acestor companii în afara ţării. La începutul lui 2010, 60% dintre companiile miniere erau înregistrate în Canada şi ele deţineau peste 40% din totalul exploatărilor din lume. De ce au „puişori” în paradisuri fiscale? E foarte simplu, acolo dispare profitul! O să vezi că există un Deva Gold cu sediul în Deva, dar mai există un Deva Gold cu sediul în Barbados, practic o subsidiară a European Goldfields, preluat de Eldorado Gold, care e acum deţinătorul a 80% din proiectul de la Deva. La fel cum există un Gabriel Resources (care deţine 80% din proiectul RMGC de la Roşia Montană) la Toronto, un Gabriel Resources în Insulele Jersey şi unul în Barbados.

Dincolo de teoria conspiraţiei, se pare totuşi că asasinii economici există şi sunt pe ultima sută de metri…

În ecuaţie apare Barrick Gold, care preia tot mai multe procente din exploatările aurifere, concern aflat şi în culisele încercării de preluare a Cuprumin. Are în România trei firme pe care le controlează; Carpathian Gold, Valhalla, Samax… sunt preluate deja teritorii imense în Hunedoara, la Rovina, Cireşata şi Colnic – ultimele două denumiri de dealuri de fapt. Există şi neconcordanţe, să nu le spun altfel, între ceea ce ne prezintăAgenţia Naţională a Resurselor Minerale şi licenţele de explorare şi exploatare prezentate de aceste firme pe propriile site-uri oficiale. Avem cazul Băişoara, lângă Cluj, despre care RMGC nu ne spune nimic, dar care apare cu licenţă de explorare pe site-ul ANRM! Neconcordanţe existau şi pe site-ul European Goldfields – tot a lui Frank Timiş, practic „frăţiorul” RMGC (Gold Corporation) -, preluată de Eldorado Gold la începutul acestui an, beneficiara contractului de la Certej. Acţionar important de la sfârşitul anului trecut la European Goldfields e emirul din Qatar, cel căruia, pe 29 iulie, după anunţarea rezultatului referendumului, Băsescu îi… transmitea salutări prin intermediul corespondentului Al Jazeera... În ceea ce priveşte legalitatea acordului de mediu primit, mie mi se pare cel puţin dubios faptul că o agenţie regională a ajuns să dea avize de mediu pe un proiect de interes naţional.

Încercăm! Tot în Alba, lângă Roşia Montană, se derulează un al doilea proiect, laBucium, pentru care există licenţă de exploatare. Un alt proiect este la Băişoara, în Cluj, unde există deocamdată doar licenţă de explorare. Astea ar fi ale RMGC-ului. Vine apoi Eldorado Gold, despre care v-am vorbit ceva mai devreme, care a preluat European Goldfields; ei au exploatarea de la Certej… toate le au în judeţul Hunedoara. Au concesionat acolo 59 de kilometri pătraţi, apoi au în jurul oraşului Brad concesiune de 338 de kilometri pătraţi, sub numele de New Brad, şi o alta, New Deva-Muncel, o concesiune lângă Deva, de 137 de kilometri pătraţiDeci ei au concesionat o treime din judeţul Hunedoara! După care apare Carpathian Gold, cu explorare la Rovina, tot în Hunedoara…

Carpathian e o firmă listată la bursă, în spatele căreia se află de fapt Barrick Gold. Tot Barrick mai e implicat în Transilvania Minerals, care, în asociere cuValhalla, au licenţă de explorare în Arad (Bratosin) şi Caraş-Severin. Însă la ANRM nu mai apare nimic despre Severin! În Maramureş apare exploatarea deşeurilor din iazurile de decantare cu nişte firme ruseşti pe care încă n-am apucat să le verific. Apoi Băiţa, în judeţul Bihor, unde apare o licenţă de explorare pentru un zăcământ mixt care conţine şi aur şi argint, dar şi metale şi materiale rare.

În Muntele Cârnic, sub pământ, ce vor ăştia să distrugă… să-ţi imaginezi doar peşterile din Moria, din ”Stăpânul Inelelor”. Ei, aşa ceva există în realitate! De la galeriile romane şi până la exploatările recente, închipuie-ţi camerele cu coloane pe 24 de etaje. Şiruri, şiruri de coloane şi de camere, şi labirinturi… Ca înălţime sunt câteva blocuri turn unul peste altul.. E un palat interior. Aşa ceva nu există nicăieri în lume!

 

Anunțuri

Rosia Montana si mitingul finantat de mafioti


Ce spune CONSTITUTIA ROMANIEI?

Economia ARTICOLUL 135 
(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

(2) Statul trebuie să asigure: 
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; 
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; 
c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; 
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; 
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; 
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii; 
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.

 

Patapievici, Mihăieș și Greenpeace Ungaria dețin terenuri în Roșia Montană


Mihai Gâdea a prezentat, miercuri seara, în fața premierului Victor Ponta, un extras din cartea funciară a perimetrului Roșia Montană. Respectivul document arată care sunt proprietarii de terenuri din Roșia Montană, ce ar urma să fie expropriați odată cu începerea proiectului minier.

Patapievici, Mihăieș și Greenpeace Ungaria dețin terenuri în Roșia MontanăDintre numele invocate de realizatorul Mihai Gâdea au ieșit în evidență, stârnindu-i interesul prim-ministrului, următoarele: Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş şi Greenpeace Ungaria, care dețin terenuri în Roșia Montană.

“Domnul Patapievici e un investitor imobiliar bun. Vom aduce aceste lucruri la cunoștința parlamentarilor, pentru a lua decizia cea mai bună”, a spus Victor Ponta când a auzit numele fostului președinte al ICR rostit de moderatorul emisiunii “Sinteza Zilei”, de la Antena 3.

Premierul precizase anterior în emisiune că are suspiciuni potrivit cărora există persoane care au cumpărat teren în Roșia Montană tocmai pentru a fi expropriate odată cu începerea proiectului minier.

 

preluare dcnews

Vanzarea Romaniei continua in orice domeniu. Politicul si politicienii din ultimii 23 de ani au doar o singura misiune: sa vanda totul.


 

RATB, vândută pe bucăţi?

Noua organigramă pune bazele fărâmiţării RATB în mai multe societăţi şi privatizării ulterioare a acestora 
Mijloacele de transport care funcţionează pe bază de electricitate, precum şi autobuzele, ar urma să fie separate, iar URAC va forma o altă societate 
RATB nu are prea multe bunuri în patrimoniu şi nici măcar situaţia parcului sau a stâlpilor nu este certă

Autorităţile iau în calcul fărâmiţarea Regiei Autonome de Transport Bucureşti (RATB), acest lucru fiind discutat deja în cadrul şedinţelor Consiliului de Administraţie al Regiei. Cu capital integral de stat, Regia ar urma să fie împărţită în mai multe societăţi comerciale, în funcţie de obiectul de activitate, cu scopul vădit de diminuare a valorii adăugate a companiei, pentru ca ulterior acestea să fie privatizate, bucată cu bucată, la un preţ mult subevaluat.
Conform unor surse apropiate discuţiilor, miza fărâmiţării RATB şi vânzarea societăţilor nou înfiinţate în urma divizării ar fi bunurile imobiliare pe care aceasta le deţine, clădiri şi terenuri plasate în locuri strategice din Bucureşti.
Însă problema care ar putea fi întâmpinată la momentul eventualei licitaţii, demarată cel mai probabil în urma elaborării unor caiete de sarcini „cu dedicaţie”, este legată însă de patrimonul legal al RATB, care este aproape inexistent. De ce? Pentru că majoritatea contractelor pentru achiziţia bunurilor care aparţin Regiei au fost semnate de „municipalitatea Bucureşti, prin RATB”, municipalitatea nefiind persoană juridică. Ca atare toate aceste contracte ar putea fi declarate nule la un moment dat. 
Dovadă că autorităţile s-au pus cu tunul pe RATB sunt ultimele şedinţe ale Consiliului de Administraţie, în cadrul cărora s-a discutat nu numai despre noua organigramă, ci şi despre demiterea directorilor Regiei în baza acesteia, organigramă care ulterior s-a dovedit a fi greşită. 
Urmare a eliberării din funcţie a acestora, cu încălcarea Codului Muncii, foştii directori se vor adresa cu siguranţă justiţiei, având şanse mari să iasă victorioşi. Rezultatul? Regia va fi nevoită să-i reprimească în funcţie şi să le plătească daune pentru pagubele aduse prin demiterea lor ilegală. 

Miza fărâmiţării, bunurile imobiliare ale Regiei?

Cum spuneam, surse apropiate discuţiilor ne-au declarat că noua organigramă încurajează fărâmiţarea RATB în mai multe societăţi comerciale, înfiinţate în baza domeniului de activitate. Astfel, mijloacele de transport care funcţionează pe bază de electricitate, precum şi autobuzele, ar urma să fie separate iar URAC – Uzina de Reparaţii „Atelierele Centrale” din cadrul Regiei va putea forma o altă societate comercială, pentru ca în final toate societăţile nou înfiinţate prin fărâmiţarea RATB să fie privatizate. 
„Miza fărâmiţării RATB pare să fie legată de bunurile imobiliare pe care aceasta le deţine, clădiri şi terenuri plasate în locuri strategice din Bucureşti”, au declarat sursele amintite pentru Curierul Naţional.

Contractele ar putea fi anulate 

De fapt, RATB nu are prea multe bunuri în patrimoniu şi nici măcar situaţia parcului sau a stâlpilor nu este certă, pentru că majoritatea contractelor au fost încheiate între „Municipalitatea Bucureşti, prin RATB”, ceea ce înseamnă că aceste contracte sunt nule, „Municipalitatea Bucureşti” neavând personalitate juridică.
Pe de altă parte, pierderile RATB nu provin, conform surselor noastre, doar din gafele foştilor directori, unii dintre ei cercetaţi deja penal pentru aceste ilegalităţi, ci şi din gratuităţile pe care CGMB le-ar fi cerut RATB cu ocazia organizării diferitelor evenimente din Capitală.

Directorii RATB, demişi din greşeală?

În şedinţa Consiliului de Administraţie a Regiei Autonome de Transport Bucureşti (RATB) din data de 9 septembrie, la care nu a participat însă preşedintele acesteia, s-a descoperit că organigrama în baza căreia, la data de 2 septembrie, au fost demişi toţi directorii este greşită, au declarat pentru Curierul Naţional surse apropiate discuţiilor.
Potrivit acestora, demiterea cadrelor de conducere a Regiei s-a făcut cu încălcarea Codului Muncii, ceea ce înseamnă că, în cazul în care directorii demişi se vor adresa Justiţiei, aceştia vor avea câştig de cauză, RATB urmând să fie obligată să repare neajunsurile făcute acestora.
Concursul pentru ocuparea posturilor de directori este planificat a avea loc la începutul săptămânii viitoare, deşi iniţial se stabilise organizarea unui concurs în 30 de zile de la demiterea directorilor.
La data de 2 septembrie, în cadrul şedinţei CA au fost demişi toţi directorii RATB. Valeriu Bunea conduce interimar RATB după ce fostul director general Adrian Câmpurean a demisionat din funcţie, în luna iulie, motivându-şi gestul prin faptul că regia este subfinanţată, având pe 2013 un buget cu 25 la sută mai mic decât cel pe care l-a propus. Bugetul regiei pe 2013 este de 420 de milioane de lei, potrivit reprezentanţilor RATB.

În luna noiembrie a anului trecut, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, i-a solicitat premierului Victor Ponta efectuarea unei anchete de către Corpul de Control al prim-ministrului. În urma verificărilor, Guvernul a anunţat în aprilie că sesizează Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) asupra unor posibile fapte de natură penală identificate în activitatea RATB în perioada 2010-2012, de către Corpul de Control.
În nota de control se arată, printre altele, că reprezentanţii RATB din perioada cercetată au acoperit pierderi de 12,1 milioane lei din fondurile destinate servicului de transport public subvenţionat, prin schimbarea destinaţiei banilor, şi au comis nereguli în atribuirea unor contracte de achiziţii, ceea ce poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

preluare curierulnational.ro

In ce hal au ajuns romanii datorita lipsei de reactie si a nepasarii


 
Petru Huruba, sătean din Zădăreni-Arad:
„300 de familii habar n-au că nu mai deţin proprietăţi!”
"300 de familii habar n-au că nu mai deţin proprietăţi!"

Zădăreniul , situat la o aruncătură de băţ de Arad, este şi el ţinta mafiei imobiliare. Mecanismul bine pus la punct al retrocedărilor ilegale, falsurilor şi intimidărilor funcţionează aici cu largul accept al unei primăriţe angrenate în “caracatiţa portocalie” , un clan despre care s-a tot vorbit în paginilecotidanul.ro. Zădăreniul este şi locul în care preotul ortodox, pentru că era prea vocal şi lua partea sătenilor, a fost sechestrat trei zile în portbagajul unei maşini. Autorii? Încă necunoscuţi ! Încet, încet, văzând că în cazul Nadăş, sătenii s-au unit, au început să vorbească şi zădărenii.

Aţi luptat împotriva actualei primăriţe în campanie?

Da. Şi drept urmare, îmi ia din terenul casei, c-aşa vrea dânsa. S-au suprapus CF-uri şi mulţi oameni nu ştiu ce-i aşteaptă. Alţii tac, pentru că le este frică.

Şi-a motivat acţiunea?

Doamna primar mi-a spus aşa: „Am făcut acest lucru ca să mă răzbun fiindcă nu m-aţi votat”. Mi-a spus asta atunci când a venit la mine în casă pentru a sta de vorbă cu băiatul meu să îl atragă de partea ei, întrebându-l cât vrea să-i facă jocul, întrucât el candida din partea unui alt partid.

Băiatul ce a avut de spus?

Băiatul meu i-a zis aşa: „Doamna primar, nu vă supăraţi, eu nu mă vând; dacă doi alegători m-au votat, eu vreau să fiu de partea lor, cinstea şi omenia mea fac mai mult decât toţi banii din lume”.

Ce s-a întâmplat după ameninţări?

Chiar a doua zi am avut şedinţă la tribunal cu procesul prin care se vrea să nu mai am acces la garaj şi cu transporturi mari, să nu mai pot intra în curte decât mergând pe jos pentru a intra pe coridor în casă; practic să nu mai pot să intru cu maşina, să nu mai pot să îmi aduc de la câmp ce am recoltat, să nu pot să îmi aduc lemne, să nu mai pot aduce nimic în curte, fiindcă doamna primar a retrocedat acest teren unei persoane de naţionalitate germană, aşa, să se răzbune pe mine pentru că nu am votat-o. Voi ajunge să intru-n casă printr-un coridor, direct din stradă.

Spuneaţi că nu sunteţi singurul aflat în această situaţie…

Nu. Mai există chiar multe persoane în comună care au fost în aceeaşi situaţie ca noi. În plus, doamna primar s-a luptat până i-a înlăturat pe toţi oponenţii ei pe care i-a avut în consiliu, pentru a putea deţine majoritatea şi pentru a putea să-şi treacă toate hotărârile. Dispun de procesele-verbale din 2004 până în 30 decembrie 2010 şi cel puţin 300 de familii din comună au rămas fără proprietate.

Şi aceste familii ce spun?

Sunt foarte multe familii care nu ştiu în momentul acesta că nu mai au proprietate.

Cum s-a putut întâmpla un astfel de lucru, prin legea retrocedărilor?

Nu, doamna primar s-a folosit de un CF 1980, în care, la colectivizare, au fost trecute proprietăţile tuturor oamenilor care au plecat şi s-au angajat în industrie.

Şi ce le-a luat? Extravilan sau din curţi?

Intravilan, mai precis grădinile. Deci grădinile din comună sunt luate de către primărie, fiind apoi vândute la licitaţie publică. Dar aceste licitaţii publice sunt făcute de aşa natură încât proprietăţile ajung mai apoi la fratele doamnei primar, la cunoştinţe, la acoliţii ei. Fratele doamnei primar a cumpărat trei case din cele care s-au vândut la Legea 112 şi a intabulat toate grădinile. Întrebarea este cum a reuşit să facă asta?

V-aţi căutat apoi dreptatea prin tribunale…

Da, dar degeaba.

De ce, plângerile penale la cine ajung?

Plângerile penale ajung la domnul Palcu, naşul doamnei primar, care este procuror. Am avut şi lacăte puse pe căile de acces de către acest proprietar căruia i s-a dat acest teren.

Domnul de etnie germană a fost împroprietărit cu un titlu de proprietate în comuna dumneavoastră…

Tarlaua 79 extravilan, dar a fost în realitate retrocedat amplasamentul din intravilanul vechi al localităţii, în tarlaua 27, cu toate că numerele cadastrale ale proprietăţii mele sunt 1264 şi 1265.

Deci s-a mutat un teren de colo-colo pentru a ajunge tocmai la dumneavoastră în curte. Pe de alta parte, el avea vreo legătură cu pământurile vechi?

Nu, nici el şi nici macar vreo rudă de-ale lui nu au locuit vreodată aici.

Mi-a zis că el îmi demonstrează că îmi ia inclusiv casa. Şi chiar într-o hotărâre judecătorească scrie că acest proprietar se învecinează direct cu vecinul, sărindu-mă pe mine. Eu nu mai am proprietate, nu mai exist ca proprietar aici. Dar plătesc impozit în continuare.

Culmea culmilor este că el a obţinut teren fără a-l cere. Soacra lui nu a avut cerere depusă. Şi mai şi scrie că acest teren a fost intabulat în baza Legii 18.

Ce vor face 300 de familii când vor vedea că le intră cu buldozerul în casă?

Nu ştim. Este vorba de familii care au cumpărat în baza Legii 112 şi familiile care nu au fost intabulate. Sunt 300 de familii care pot fi scoase oricând în stradă.

preluare cotidianul.ro

Distrug România UASCR+UTC = DE CE?!


De ce se află la putere Partidul după 20 de ani de la dispariţia regimului care l-a creat? Între România comunistă şi România de azi este o singură deosebire, şi anume aceea de machiaj şi de abilitate: aceeaşi veche mână de fier operând în mănuşa de catifea a legalităţii democrate. Cum s-a putut? Mulţumită elasticităţii şi oportunismului de moment, şi mai ales abililor şefi Virgil Măgureanu, Costin Georgescu şi Radu Timofte, în perioada de după decembrie 1989, când Securitatea a rămas în picioare şi numai Partidul a căzut la fund! Vechii şi încercaţii securişti n-au dispărut, ci au rămas doar pe poziţie de informatori şi de consilieri, pepinieră de miniştri şi înalţi funcţionari. În locul lor la pârghiile de comandă şi la secretele instituţiei şi-au numit fiii sau nepoţii sau au recrutat copii ejusdem farinae. Mijlocirea prin care au păstrat puterea este marele Partid transpartinic. Vechiul partid care s-a dus la fund, pentru a i se pierde urma a fost apoi metamorfozat într-un pluripartidism inter-conectat prin sfere de interese comune, păstrate în partid şi străine binelui comun.

Odată cu această metamorfoză au ieşit la lumină vechi USCR-işti, foşti UTC-işti, cadre politice şi activişti de frunte, cu CV-uri modificate şi imagine spălată de mari democraţi şi europeni. Iată mai jos câteva exemple ale unui posibil răspuns la întrebarea de ce nu progesează România? Comuniştii de ieri au avut şansa istorică de a deveni capitalişti şi democraţi şi pentru că sunt incapabili de a schimba şi transforma în pozitiv societatea, ei distrug România, dupa cum au vulnerabilizat-o şi înainte de 1989. Ca rezultat a şcolii de Partid, şi nu al performanţelor profesionale, de care nu au dat dovadă.

Emil Boc a fost UTC-ist de frunte. A publicat ode în perioada când era student la Filosofie, anul IV, în care preamărea regimul comunist. El susţine că nu a avut funcţii decidente în UTC sau UASCR şi că nu a beneficiat de privilegiile partidului.

Amintim că Boc a publicat în 1987 în ziarul local “Făclia” din Cluj-Napoca, un articol intitulat “Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei”. Iată aici un pasaj din articolul respectiv:

„Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar. în acest climat de profundă angajare şi răspundere, nu vom precupeţi niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferinţa Naţională a partidului cu bogate şi frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre. Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenţilor atmosfera înţelegerii profunde a dimensiunii politicii partidului şi a statului nostru”. Potrivit lui Mihail Bumbeş, cercetător la IICCR, Boc a fost preşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj, între anii 1987 şi 1989. „Există un document care arată clar că a fost vicepreşedinte pe Universitatea Babeş-Bolyai al UTC şi apoi a ajuns chiar preşedinte”, a declarat Bumbeş pentru “ZIUA de CLUJ”.

Lucrători afiliaţi societăţii Meseriaşul Român. Constanţa, 1938

Tineri muncitori aşteptând autobuzul. 1950

Aşadar, s-a sprijinit de Partid atât înainte de 1989, cât şi după 1990.

Adrian Severin a deţinut funcţii mai multe în UASCR, ultima fiind aceea de şef al Comisiei Culturale a Consiliului UASC din Centru Universitar Bucureşti.

Teodor Meleşcanu a fost şi el membru al PCR şi, conform afirmaţiilor lui Mircea Răceanu, înainte de 1989, Meleşcanu a fost ofiţer de Securitate, sub acoperire de diplomat.

Octav Cozmâncă s-a remarcat ca responsabil cu cadrele, adjunct de şef de secţie şi membru în CC al UTC şi, ulterior, şef de sector la Secretariatul General al Guvernului (1983-1989).

Vasile Puşcaş a fost înainte de 1989 membru în Consiliul UASCR. Şi atunci, ca şi acum, este subordonat lui Ioan Rus, liderul PSD al grupării de la Cluj, care era preşedinte al Consiliului UASC din Centru universitar Cluj-Napoca şi membru în Comitetul Executiv al Consiliului UASCR.

Marko Bela a fost înainte de 1989 unui dintre redactorii de bază ai revistei „Igaz Szo” revistă a filialei scriitorilor comunişti maghiari din România, care apărea la Tg.- Mureş.

George Copos, prosper om de afaceri azi, şi fost vicepremier al guvernului României din partea PC, a fost UTC-ist marcant iar apoi mare UASCR-ist, implicat în organziarea Universiadei de la Bucureşti (1981). El însuşi a declarat: „E trecutul meu la UASCR şi nu mi-e ruşine. Eram acolo cei mai buni, eram aparte!”. Cât de „buni” şi „aparte” sunt USACR-iştii şi la ce se pricep vedem în parcursul lor după 1990, tandemul dintre politic şi tunurile financiare care i-au săltat în topurile „Forbes” sau cel puţin i-au aranjat pe viaţă. Acelaşi partid, aceleaşi funcţii decidente sub stindarde politice care şi-au schimbat culoarea la comandă. Este ceea ce numim traseism, însă, în aparenţă, de la un partid la altul, căci în realitate avem un banal du-te-vino prin măruntaiele subterane ale unui singur Partid. Copos a absolvit cu succes Academia Ştefan Gheorghiu (metamorfozată în SNSPA), şcoala superioară a activiştilor de partid.

Industriaşul Rudolf Gaiser alături de ingineri şi lucrători ai fabricii. Este în primul rând, ţinut de mână de fiica sa. Octombrie, 1945

Directorul Întreprinderii TUG, pe nume Petcu, sărbătoreşte zece ani de director în pădurea Jilava. 1969

Mihai Răzvan Ungureanu a fost delegat al Organziaţiei judeţului Iaşi a UTC la cel de-al XII-lea Congres al UTC, în calitate de membru supleant în CC al UTC din 1985 până în 1989.

Cristian Preda a fost la rândul lui membru PCR din anul 1987, pe când era student în anul II la Filosofie. În anul 1988 a devenit membru al Comisiei de Cenzori a UASCR şi responsabil de organizarea Conferinţei Naţionale a UASCR din acelaşi an.

Vartan Arachelian (ziarist şi scriitor, numit director adjunct la TVR în 1970), fost şef de secţie la “Scânteia Tineretului”, a fost „crescut şi educat în condiţiile României socialiste, făcând atingerea idealului comunist, care animă întreaga noastră societate, steaua sa polară, finalitatea supremă a întregii existenţe a generaţiei tinere… o necesitate… construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate”, după cum singur a susţinut în tinereţea sa leninistă (Vartan Arachelian, “Tânărul Leninist”, nr. 3, martie-1971, p. 16).

Dan Marţian, azi democrat şi fost deputat în toate legislaturile dintre 1990 şi 1996, dar şi ambasador al României în Portugalia după 2000, în tinereţea sa leninistă a afirmat: „PCR a fost participant prodigios şi creator de istorie… PCR s-a afirmat ca factor decisiv al inţiativei sociale, al cunoaşterii şi investigării ştiinţifice a realităţii obiective şi a cerinţelor mereu în schimbare pe care le pune evoluţia societăţii socialiste în România” (Dan Marţian, prim secretar al CC al UTC, ministru pentru problemele Tineretului, “Omagiu partidului”, “Tânărul leninist”, nr. 4-aprilie, 1971, pp.3-4).

Ion Gavra, pe când era student anul II, la Facultatea de Filologie din Cluj, afirma ca “tânăr leninist”: “…tineretul nostru trăieşte deplin angajat în spaţiul epopeii socialismului ce se desfăşoară pe întreg teritoriul ţării noastre” (Ion Gavra, “Tânărul leninist”, mai-1973, p.15).

Mircea Angelescu, în calitate de secretar CC al UTC, afirma: „Încheiem un sfert de veac de eră nouă stăpâniţi de sentimentul tonifiant pe care ţi-l dă împlinirea unui Ideal. Optimist, cu o deplină încredere în viitorul luminos al ţării, întregul popor şi-a manifestat cu prilejul recentului congres ferma sa adeziune faţă de politica ştiinţifică a partidului nostru comunist, pentru că în această politică îşi vede întruchipate propriile lui idealuri de progres şi civilizaţie” (Mircea Angelescu, “Tineretul – factor activ în viaţa ţării”, “Tânărul leninist”, nr.8, august 1969, p.22).

Angajaţii firmei Bancov şi fiii, alături de proprietarul firmei într-o fotografie aniversară

Directorul unei fabrici alături de subalternii săi apropiaţi la o defilare. 1962

Dan Pavel, născut în 1958 la Cluj, a fost membru PCR din anul 1982, şi un marcant lider UTC. După 1989 se converteşte în democrat şi în anul 2007 înfiinţează firma de consultanţă DDHM Strategic Consulting Group, care îşi mai dă cu presupusul pe anamneza şi prognoza politicii româneşti. Altfel, după 1990, lector, apoi conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice de la Universitatea din Bucureşti.

Liderul UTC din anii ’80 se afirma ideologic astfel: „Dezvoltarea literaturii tinere din anii socialismului beneficiază de climatul spiritual de excepţie creat prin grija partidului, personal a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Politica culturală a partidului nostru povesteşte de premisele afirmării libertăţii de creaţie şi a rolului social al creaţiei culturale. În acest sens, în Programul PCR de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism se spune: «Operele de literatură şi artă au menirea de a înfăţişa cît mai fidel, (…) realizările, aspiraţiile maselor largi populare (…). (…) Caracterul de masă al cenaclurilor literar-artistice trebuie pus în conexiune cu exigenţele pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului le pune în faţa scriitorilor şi artiştilor. (…) Preocupările tinerilor creatori, profund receptivi la sarcinile puse în faţa lor de partid, consistau în căutarea surselor lor de inspiraţie în activităţile oamenilor muncii, în realităţile prezentului nostru socialist. (…) Grăitoare pentru climatul de profundă efervescenţă creatoare şi angajare revoluţionară a literaturii tineretului studios o constituie atmosfera în care se desfăşoară cenaclurile literar-artistice studenţeşti, atmosferă în care se regăsesc indicaţiile pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu le-a dat în numeroasele sale întîlniri cu creatorii din domeniile literaturii şi artei (…)” (Dan Pavel, „Cadru generos de manifestare a talentelor”, „Amfiteatru”, anul XXI, nr.1 (253), ianuarie 1987, p.5).

PeMaria Sultănoiuo întâlnim în zilele noastre manager de proiecte la Institutul Bancar Român; fost consilier al preşedintelui BancPost în 2003, însă punctul de plecare a fost acela din poziţia de secretar al Consiliului UASCR, poziţie din care afirma: „(…) Activitatea pe care am desfăşurat-o în perioada care a trecut de la conferinţa a XIII-a a UASCR, trebuie, în mod necesar, reportată la minunatele condiţii de muncă şi de viaţă create prin grija partidului şi statului nostru tuturor oamenilor muncii, la grija şi atenţia permanentă pe care secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o poartă tineretului studios al ţării (…)” (Maria Sultănoiu, „Angajare revoluţionară în educarea pentru muncă şi viaţă a tineretului universitar, pentru o atitudine înaintată faţă de valorile societăţii noastre socialiste”, „Viaţa Studenţească”, XXIX, nr. 20, 15 mai 1985, p. 5).

Un ofiţer al armatei regale române în Bucureşti – 1941

Un activist politic alături de un ofiţer al armatei RPR. Urziceni – 1959

ClujeanulIoan Ruseste astăzi social democrat cu state vechi şi ministru în guvernul Ponta, însă pe când era preşedinte al consiliului UASC din Centrul Universitar Cluj-Napoca a ţinut să sublinieze că „(…) asociaţiile studenţilor comunişti din Centrul Universitar Cluj Napoca s-au preocupat – sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, pentru formarea tinerei generaţii universitare în spiritul tradiţiilor revoluţionare ale partidului şi poporului nostru” (Ioan Rus, „Viaţa Studenţească”, anul XXIX, 4.01.1989, nr.1, p.7).

Vasile Deaceste astăzi profesor al Facultăţii de Management din ASE, dar a fost şi secretar al Consiliului UASC din ASE–Bucureşti şi se manifesta ideologic astfel: „(…) Întâmpinăm apropiata aniversare a zilei de naştere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, în spiritul revoluţionar al angajamentului de a ne consacra în interiorul cauzei nobile a socialismului şi comunismului” (Vasile Deac, „Viaţa Studenţească”, XXXIII, nr.3, 18.01.1989, p.6).

PolitruculSorin Grozav a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru luare de mită iar sentinţa a fost susţinută şi de instanţa superioară după cum aflăm din „Ziua de Cluj” din 30 octombrie 2008. Însă Sorin Grozav predă în continuare la Universitatea Tehnică din Cluj, dar cariera şi-a început-o în calitate de secretar al Consiliului UASC din Centrul Universitar Cluj. Şi din această funcţie se adresa supuşilor săi de pe plantaţia ideologică: „(…) Adevărat program revoluţionar de muncă şi luptă al întregului popor, Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu constituie şi pentru Asociaţiile Studenţilor Comunişti din toate centrele universitare ale ţării un document politic inestimabil” (Sorin Grozav, „Pentru o nouă calitate a muncii politico-organizatorică”, „Viaţa Studenţească”, XXXIII, nr. 3, 18.01.1989, p.6).

O petrecere între prieteni la sfârşitul anilor ’30

O petrecere între prieteni la mijlocul anilor ’60

Tudor Mohora, politician şi parlamentar (2004-2008), social-democratastăzi şi, până mai ieri, preşedinte al Consiliului UASCR. Funcţie importantă pe care o legitima ideologic astfel: „(…) În prezent, viaţa şi activitatea tinerei generaţii a României socialiste se desfăşoară sub semnul definitoriu al marelui eveniment din viaţa comuniştilor români, a întregului popor, cel de-al XIII-lea congres al PCR – reper de seamă al istoriei contemporane a patriei, care a revoluţionat bilanţul izbânzilor naţiunii noastre în procesul de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, abordând direcţiile programatice ale continuării ascensiunii neabătute a României spre culmile luminoase ale socialismului şi comunismului (…) Nicolae Ceauşescu fărurarul României contemporane, permament şi înălţător model de slujire neabătută a poporului şi ţării” (Tudor Mohora, „O iniţiativă românească de amplă rezonanţă internaţională”, revista „Forum”, nr.1, anul XXVII, 1985, pp. 56-57).

Constantin Boştină,fostsecretar UTC pe ASE la începutul anilor ’70, apoi secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu şi adjunct al ministrului Economiei spre finalul anilor 1980 iar după 1989, a devenit membru fondator al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, devenind coleg cu Viorel Cataramă, Ion Ţiriac, George Copos şi Dan Voiculescu – ne informează civicmedia.ro. Mai mult, este un prosper om de afaceri şi director general al revistei „Economistul”. Tovarăşul Boştină a prosperat începând cu obedienţa faţă de regimul comunist: „(…) Folosind cadrul pe care Directivele CC al PCR şi noua lege i-au creat pentru învăţământul superior… organizaţia UTC şi Asociaţiile Studenţeşti trebuie să-şi îmbunătăţească permanent stilul de muncă” („Viaţa Studenţească”, nr.13, 26 martie 1969, p.2); sau „(…) PCR este consecvent liniei sale, aceea de a se călăuzi în întreaga sa activitate, după principiile luminoase ale marxismului (…). Tezele şi directivele C.C. (…) o dovadă în plus a înţelepciunii şi priceperii de care dă dovadă PCR în conducerea României socialiste pe drumul socialismului spre comunism” (Constantin Boştină, „Pregătirea viitorului economist la ordinea zilei”, „Viaţa Studenţească”, nr.25, 18 iunie 1969, pp.1-3).

Vasile Bontaşşi-a început cariera politică ca membru UTC în 1963. Student în anul I la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti în anul 1967, a fost mai întâi locţiitor şi din semestrul al II-lea din primul an de studii, secretar UTC al anului I. Devine membru PCR în anul 1969, pentru ca între anii 1970 şi 1971 să fie membru al BOB al PCR din facultate. În anul 1970 este ales membru al consiliului UASR iar din anul 1974 îl avem asistent la Facultatea de Matematică; după 1989, printre altele, director general al firmei Ana Electronic SA. Dintre manifestările sale de veritabil politruc oferim mai jos un exemplu: „(…) prefigurând, cu cutezanţă şi realism, chipul luminos de mîine al patriei, documentele celui de-al XI-lea Congres al Partidului, cuvintele adresate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu tineretului, studenţilor în mod implicit, sintetizează sarcinile pe care le avem în calitate de tineri comunişti ai patriei, reperele fundamentale ale devenirii noastre” (Vasile Bontaş, „Activitatea prezentă în lumina cerinţelor viitorului”, „Convingeri Comuniste”, anul I, 1975, p.2).

Un grup de funcţionari ai Ministerului Economiei într-o fotografie realizată în Parcul Carol I. 1937

Funcţionari ai unei instituţii bucureştene şi activitatea lor din timpul liber. 1963

Ion Sasua fost preşedinte al Consiliului UASCR iar după 1989 devine om politic şi parlamentar între 2004 şi 2008 din partea PSM iar din sept. 2008 trece la PRM. Acelaşi Ion Sasu afirma la începutul anilor ’80: „(…) Transformarea revoluţionară a învăţământului, iniţiată de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, măsurile luate pentru perfecţionarea şi modernizarea învăţământului superior au determinat profunde schimbări pozitive în formarea multilaterală a întregului tineret, în pregătirea sa pentru muncă şi viaţă, în concordanţă cu cerinţele dezvoltării impetuoase a societăţii noastre socialiste” (Ion Sasu, „A fi la înălţimea glorioaselor tradiţii revoluţionare”, „Viaţa Studenţească”, anul XXIII, 31 octombrie 1979, pp.1-3).

Ani Matei,fost preşedinte al Consiliului UASC din Centrul Universitar Bucureşti, astăzi predă administraţie europeană, fiind membru al PDL şi numit de fostul premier Emil Boc la şefia Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, în decembrie 2010. Altfel este profesor universitar la SNSPA, fosta Academie „Ştefan Gheorghiu”. Mai jos, spicuiri din convingerile comuniste ale tovarăşului Ani Matei: „(…) magistralul raport prezentat de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, document care a devenit încă din momentul rostirii sale un adevărat statut al vieţii şi muncii întregii naţiuni” (Ani Matei, „Convingeri Comuniste”, anul XI, 1984, nr. 5, p.1).

Jurnalistul Ioan T. Morar, poreclit „Biju”, scria nu demult astfel: „(…) În concepţia partidului nostru, de realizare a legăturii cu masele, credem că întreg corpul didactic din învăţământul superior trebuie să fie preocupat de formarea complexă a personalităţii studentului, viitor specialist, de formarea lui politică prin menţinerea interesului şi faţă de cartea social-politică” (Ioan T. Morar, „Popularitatea şi popularizarea cărţii social-politice”, „Viaţa Studenţească”, nr. 11, anul XXV, 18 martie 1981, p. 9).

Una dintre cele mai strălucit albite cariere, de la servitor al regimului comunist la diplomat în SUA, este aceea a lui Eugen Şerbănescu. Altfel, scenarist şi dramaturg, originar din Giurgiu, redactor-şef adjunct la “România liberă” (1996), analist politic, moderator TV; secretar de stat şi purtător de cuvânt al guvernului (1998), a fost diplomat, consul general la New York şi Los Angeles în 2002.

Parcul Carol I – defilarea cortegiului breslelor la mijlocul anilor ’20

1 mai 1964 – oboseala unei zile de mărşăluit în numele Partidului. Nomenclatura nu privea eventual din tribună sau la televizor, din casele de vacanţă

„(…) Comuniştii, toţi oamenii muncii au înţeles semnificaţia profund patriotică a chemării adresate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu de a devansa termenul realizării actualului cincinal (…). Aplicarea în viaţă a acestei iniţiative, care a devenit o cauză a întregii noastre naţiuni socialiste, dinamizând puternic capacităţile sale creatoare, apropie înfăptuirea obiectivului fundamental al etapei actuale de dezvoltare a României, făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. (…) În această atmosferă de lucru, de deplină adeziune la politica internă şi internaţională a partidului, ne mai despart doar câteva luni de sărbătorirea a două evenimente politice cu ample şi multiple rezonanţe în conştiinţa noastră a tuturor – a XXX-a aniversare a insurecţiei antifasciste şi al XI-lea Congres al Partidului Comunist Român (…).

Studenţimea română, care a participat întotdeauna cu elan tineresc la lupta revoluţionară din ţara noastră, întâmpină cu îndreptăţită mândrie şi în spirit de totală angajare politică cele două mari evenimente ale acestui an aniversar (…).” (Eugen Şerbănescu, „România XXX – Congresul XI, Încă un mod de a mulţumi”, „Convingeri Comuniste”, anul I, nr.2, mai 1973, p.3).

Vasile Puşcaş (1952) a fost între altele instructor la Casa Studenţilor din Cluj-Napoca între anii 1976 şi 1979, imediat după terminarea studiilor universitare, în timp ce sute dintre colegii săi de generaţie plecau în repartiţie prin satele patriei. De aici a fost propulsat în funcţia de asistent universitar la Facultatea de Istorie şi Filozofie, Universitatea Babeş-Bolyai. În prezent este profesor universitar. Căderea comunismului în decembrie 1989 îl urcă pe politrucul nostru în funcţia de prodecan al facultăţii amintite chiar în anul de graţie 1990.

„(…) Pe drumul viitoarelor înfăptuiri deschis de congresul unificării politice ale clasei muncitoare, de luptele eroice ale comuniştilor în perioada interbelică, de revoluţia de eliberare socială şi naţională din august 1944, Congresul al IX-lea al partidului reprezintă momentul cel mai important în evoluţia istorică a patriei noastre socialiste, în construirea noii orânduiri pe pământul românesc. Marcat în mod hotărâtor de personalitatea şi activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Congresul al IX-lea a inaugurat o epocă, a deschis largi orizonturi gândirii şi activităţii revoluţionare, punând în valoare energiile întregului nostru popor. Gândirea politică a secretarului general al partidului, dezvoltarea complexă a practicii revoluţionare au adus un suflu nou vieţii politice, economice şi sociale. PCR, sinteză revoluţionară a istoriei noastre naţionale şi-a cucerit încrederea poporului, slujindu-i interesele vitale şi oferindu-i un grad superior de civilizaţie” (Vasile Puşcaş, „Partidul – simbol al libertăţii noastre”, „Tribuna”, nr. 19, 11 mai 1989, p. 3).

Obârşia, 1930. Starostele breslei meşterilor oieri şi familia sa. Această breaslă fabrică brânzeturile şi caşcavalul Balkan, renumite în epocă

Ţărani colectivizaţi la o masă de sărbătoare de la mijlocul anilor ’60

Mircea Beuran (fost ministru al Sănătăţii, acuzat de plagiat şi poreclit „ministrul-copiuţă”), după alegerea sa ca preşedinte al Consiliului Asociaţiei Studenţilor Comunişti pe UMF ȋn anul 1980 (“Convingeri Comuniste”, nr. 3/1980, p. 3), şi-a pregătit apoi foarte docil lecţiile propagandistice: „Anul 1982, an cu semnificaţie deosebită pentru ȋntreg tineretul patriei noastre, pionieri, utecişti şi studenţi care angajaţi cu toate forţele lor ȋn măreţul program de ȋnaintare a ţării pe calea socialismului şi comunismului, sărbătoreşte ȋmplinirea a 60 de ani de la crearea UTC şi a 25 de ani de la crearea Uniunii Asociaţiei Studenţilor Comunişti din România”. (Mircea Beuran, “Cu luciditate revoluţionară, portretul faptelor noastre de muncă şi viaţă”, “Convingeri Comuniste”, nr. 2, 1982, p. 4).

Vechiul partid s-a substituit prin impostură politicii social-democrate şi naţional-liberale şi reprezintă o adevărată bandă de mafioţi care s-a constituit stat în stat şi se vrea stat supra stat şi care, în ultimă instanţă, extermină moralitatea pentru a degrada societatea şi a o face pradă de digerat. Este de ştiut că viaţa există cât timp ne împotrivim morţii iar viitorul începe cu cunoaşterea şi virtuţile caracterului.

Coadă matinală la carne, o realitate necunoscută de greii UTC, UASCR, PCR, BOB, aproviziona şi gospodăriile de partid

Totul a fost şi este un spectacol spre deliciul lor care ştiu, pentru că stăpânesc informaţia. Şi spectacolul continuă să fie: materialist pentru ei şi dialectic pentru noi. Adică „foştii” trăiesc materialist şi naivii speră dialectic.

Nota bene: Istoria universală e dovadă constantă că insurecţiile populare se produc de jos în sus numai ziua şi că loviturile de stat se fac de sus în jos numai noaptea.

 

articol preluat cotidianul.ro