România este ruinată din interior pentru a fi cucerită din afară.


Motto: „Doi la sută (2%) din populaţia ţării trăieşte din belşug. Ceilalţi se uită şi înghit în sec” 

România este ruinată din interior pentru a fi cucerită din afară. Cum se petrec distrugerea şi apoi invazia? Iată cele trei căi descrise acum cinci sute de ani de Niccolò Machiavelli: „Dacă ţările cucerite au fost obişnuite să trăiască libere şi după propriile lor legi, nu sunt decât trei mijloace pentru a le putea păstra sub ocupaţie.

Primul este de a le ruina în mod complet (a se vedea privatizările de tip „Oltchim” şi distrugerea deliberată a economiei româneşti, n.m). Al doilea este de a le coloniza cu altă populaţie (vezi aici migrarea masivă a românilor spre Occident şi îndemnul dat în acest sens chiar de preşedintele Băsescu! n.m.). Al treilea este de a le lăsa propriile lor legi, de a impune plata unui tribut (vezi împrumuturile externe, FMI etc., n.m.) şi de a însărcina un mic număr din cetăţeanii ei cu conservarea acestei posesiuni (vezi aici clasa politică, n.m.). Neputându-se menţine decât prin puterea şi protecţia ocupantului, aceşti guvernanţi sunt interesaţi să întrebuinţeze totul pentru permanentizarea stării existente. Şi fără îndoială că o ţară obişnuită să trăiască liber va fi mult mai sigur ţinută sub ascultare de către ocupant, atunci când acesta ar reuşi să găsească guvernanţi de încredere pentru el dintre propriii ei cetăţeni”.

Dacă la nivelul popular aceste scenarii gândite de trusturile de inteligenţă, care împart lumea, nu se văd, ziariştii şi istoricii de bună credinţă ar trebui să-i avertizeze pe cititorii intuitivi asupra a ceea ce se petrece în momentul de faţă cu repercusiuni în viitor.

Alegerile care se apropie cu paşi repezi vor dovedi din nou perpetuarea stării de tranziţie, orbită politică şi economică destinată României, prin conlucrarea diabolică dintre comuniştii „succesori” din interior, activişti bătrâni şi UTC-işti&UASCR-işti deopotrivă şi sferele de interese externe pentru exploatare ieftină de resurse minerale şi umane.

Această politică de tranziţie nu se mai termină pentru că a devenit scop în sine. Şi este scop în sine pentru că această tranziţie cu inflaţie monetară este cea mai fecundă metodă de jefuire a celor mulţi şi de îmbogăţire a celor puternici. Unii câştigă putere economică cu ajutorul puterii politice şi alţii deţin putere politică cu ajutorul puterii economice.

Problema de rezolvat nu este corectitudinea generală a Țării, ci este să furi cu forme legale şi să nu poţi fi tras la răspundere. Naţiunea e atât de imatură şi atât de superficială încât se pune semn de egalitate între acumulare de bogăţie şi capacitatea politică şi per a contrario semn de egalitate între cinste şi prostie. Iar „proştii”, şi ca atare mulţimile anonime, se mulţumesc cu ce văd şi cu ce aud. Pentru a cunoaşte voinţa din culisele scenei şi pentru a înţelege rândurile camuflate de cuvinte, trebuie inteligenţa cu numele de perspicacitate. Este exact ce lipseşte în România şi ce se practică în omenire.

Comuniştii din România, pe care îi vedem mereu, din 1989 încoace, în calitate de „aleşi” pentru alegerile locale, parlamentare şi europarlamentare, nu au nici o convingere, pentru că sunt duplicitari, pentru că sunt oportunişti şi pentru că înşală din obişnuinţă. Traseismul politic o dovedeşte şi mai ales rocadele dintre ei, prin schimbarea de fotolii ministeriale sau poziţii de putere transpartinică. Vezi aici transferul lui Meleşcanu de la PNL către SIE, PNL fiind în opoziţie politică. De aceea în toate şi mai ales în viaţa publică şi în activitatea politică nu există lipsuri şi erori, ci există numai vinovăţii descalificante. În raport cu legile sunt crime şi în raport cu Patria sunt trădări. În toate şi mai ales în viaţa publică şi în activitatea politică: nu-i suficientă cauzalitatea care justifică şi motivează şi mai trebuie finalitatea, care este raţiunea de existenţă şi misiunea de îndeplinit. Contrar celor spuse mai sus, atât „intelighenţia” de factură comunistă, de la gaşca GDS la optzecişti, cât şi decidenţii politici care vin din acelaşi trecut refuză deliberat mecanismul de salvare: acela de a se acţiona în baza deciziei, apoi să se decidă în baza gândirii şi să se gândească în baza informaţiilor despre realitate şi despre necesitate. Există numai realitatea lor şi necesitatea împlinirii ei. De aceea totul este grupat pe găşti de interese imediate şi de auto-protecţie pe termen lung, separat de corpul naţiunii, dar expoatându-l cu cinism pe acesta din urmă.

În România trecută de la comunism la capitalism au dispărut toate adevărurile cu excepţia unuia singur care excelează şi persistă. Acest adevăr unic constant şi stabil nu-i ignorat şi e unanim cunoscut atât de cei care trimit în jos minciuna, cât şi cei care primesc de sus minciuna. Acest adevăr este „România”. România este singura realitate care impune necesitate de idei şi de reacţii. Este adevărul de care se tem cel mai mult „succesorii” vechiului regim şi de aceea au făcut din tranziţie un scop în sine. Pentru ca România să nu devină realitatea unui adevăr a cărui necesitate imperioasă este înlăturarea imediată a „sucesorilor” din corpul naţiunii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s