Chiar nu vreti sa luati atitudine stimati romani fata de aceste abuzuri?


Magistraţii vor preda educaţie civică în şcoli

Magistraţii vor preda educaţie civică în şcoliPreşedintele Curţii de Apel Constanţa, judecător Adriana Ispas: „Judecătorul sau procurorul ar trebui să le povestească elevilor, chiar şi celor din clasele primare, pe înţelesul lor, care fapte sunt rele şi ce consecinţe vor suporta dacă le comit. O minimă educaţie juridică nu strică niciodată, mai ales în contextul în care violenţa a pătruns în şcoli de la vârste fragede”

Ministerul Justiţiei (MJ) va lansa în perioada următoare, în colaborare cu Ministerul Educaţiei Naţionale, un program prin care judecătorii şi procurorii vor participa la orele de educaţie civică. Ministrul Robert Cazanciuc spune că magistraţii vor încerca să le explice elevilor cu ce se ocupă un judecător sau un procuror, ce înseamnă justiţia într-un stat bazat pe respectul faţă de lege, dar şi consecinţele nerespectării legii. Cazanciuc s-a declarat unul dintre avocaţii Ministerului Educaţiei în cadrul Guvernului şi a arătat că a încercat să contribuie la identificarea acelor soluţii care să sprijine şcoala românească. Referitor la viitorul proiect iniţiat de MJ, magistraţii constănţeni au păreri diferite. „Educaţia civică la clasele primare şi gimnaziale o poate face învăţătorul, profesorul sau cadrele didactice specializate, elevii fiind prea mici ca să înţeleagă ce este justiţia şi ce face un magistrat. În opinia mea, judecătorul sau procurorul trebuie să participe la orele de educaţie civică din licee”, a declarat prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, procuror Valentin Ştefan. Preşedintele Curţii de Apel Constanţa, judecător Adriana Ispas, spune că ideea MJ nu este rea şi orice lucru care poate avea consecinţe pozitive asupra comportamentului elevilor, indiferent de vârstă, este binevenit. „Educaţia civică începe în familie, continuă la şcoală, este predată de cadrele didactice, însă magistratul poate prezenta anumite situaţii din altă persepctivă. Judecătorul sau procurorul ar trebui să le povestească elevilor, chiar şi celor din clasele primare, pe înţelesul lor, care fapte sunt rele şi ce consecinţe vor suporta dacă le comit. O minimă educaţie juridică nu strică niciodată, mai ales în contextul în care violenţa a pătruns în şcoli de la vârste fragede”, a declarat judecătorul Adriana Ispas.

Jupuirea contribuabilului: ghid practic pentru politicieni


Cea mai mare problemă a unei instituţii – şi implicit a unui stat – este atunci când proştii ajung în poziţii de conducere. De cele mai multe ori, prostul este şi fudul, dar şi laş. DE ACELASI AUTOR Chişinăul în Uniunea Europeană Politicienii, Roşia Montană şi lupta contra statului de drept Pledoarie pentru evaziunea fiscală De aceea, când cetăţenii îi aşteaptă pe aceştia ca pe arhangheli, cu speranţe mari şi cu voturi din plin, dezamăgirea este apoi cruntă. Dar aşa e viaţa, a crede mult în vorbe înseamnă a te lăsa din start păcălit. Faptele sunt mai puternice şi de multe ori  sunt şi bine ascunse, pentru că ele arată mai clar comportamentul unei persoane – şi astfel, ierarhii dorite de aiurea ar fi mai uşor inversate.    Se pare că şi ţara noastră, în ultimii ani, trece prin aceeaşi poveste – din nou s-a sperat mult, iar apoi au apărut şi ştirile neplăcute: încasări bugetare mai reduse decât prognoza făcută exclusiv pe hârtie, anunţarea de măriri de cote de impunere, întârzierea de reducere de taxe – şi lista continuă, nu este blocată, din păcate.    De curând, o ştire a apărut şi în presa de limbă română: preşedintele Hollande este cel mai nepopular preşedinte francez din ultimii 40 de ani. Ştirea, evident, nu este prea clară pentru români, deoarece se poate considera doar de nişte naivi că persoanele mai colorate şi/sau mai certate cu legea ar putea prăbuşi atât de repede capitalul politic al unui polician deloc valoros.   Un astfel de tablou criminogen nu ar putea aduce după sine pierderea de peste 25 de procente într-un an, ceea ce ne obligă să căutam în presa franceză date mai clare, care sunt susceptibile să asigure o interpetare corectă a acestei prăbuşiri.   Din ceea ce se scrie acolo, suprindem o afirmaţie: în ultimul an – de fapt, de când cetăţeanul Hollande este preşedinte al Republicii – au apărut 84 de noi taxe! Cu alte cuvinte, nu doar că au crescut cotele de impozitare, dar au apărut şi alte aproape 90 de taxe noi.    Practic, găurile plasei pe care statul şi instituţiile sale le întind zilnic contribuabililor s-au micşorat, ceea ce duce la efectul clasic din pescuit: se prinde nu doar peştele mare şi mediu, ci şi puietul. Evident, peştii puternici, care au suficientă forţă să rupă plasa, nu sunt afectaţi de aceasta. Dar cum aceştia sunt în număr foarte mic, rezultatul este fără echivoc: nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se încasează la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat, urmând a fi apoi o bază de plecare pentru campania electorală care vine.   Această situaţie m-a făcut să mă gândesc, în contextul în care dreptul financiar nu-mi este străin, la o problemă: care este matricea secolului XXI în ceea ce priveşte relaţia dintre politicieni, alegeri, contribuabili şi sarcina fiscală asupra acestora din urmă. Dacă nu vom înţelege această ecuaţie fundamentală, mă tem că nu vom fi capabili să gândim o soluţie coerentă şi profitabilă pentru viitor.   Istoria şi economia au demonstrat o axiomă, ceea ce face nefericiţi o gramadă de ideologi şi „gânditori politici, filozofi, oameni cu carte ce gândesc lumea”: oriunde s-au mărit taxele (prin cuantum sau număr), lucrurile au mers prost, iar unde s-au redus, a apărut creşterea economică şi satisfacţia socială.    Nu s-a găsit încă niciun contra-exemplu, deşi vom găsi în orice clipă 101 de dalmaţieni doctrinar, gata să realizeze o demonstraţie cât mai completă – spre exhaustivă – contrară. Nu îi adaugăm la număr pe mercenarii partidelor sau pe cei orbiţi de „idealuri înalte”, realitatea este aceasta şi nu s-a creat încă o alta nicaieri. O scurtă analiză istorică apare în lucrarea lui Paul Johnson intitulată „O istorie a lumii moderne”.    Mai concret, nimeni nu doreşte să predea prea mult din ceea ce câştigă, mai ales că munca reală presupune suficient consum nervos şi fizic, precum şi de materiale. Or, toate acestea trebuie plătite, în asemenea proporţie încât să rezulte şi un profit deloc neglijabil, în urma achitării celorlalte cheltuieli, reprezentate de impozite şi prestaţii contractuale.   Politicienii ştiu – în secolul XXI – una şi bună: trebuie mai întâi să fie realeşi. Nivelul lor intelectual şi moral a scăzut foarte mult, iar aceasta nu a dus decât la apariţia – în multe ţări, dar mai ales la noi – la o generaţie de politicieni care în afara de minimum interes egoist nu sunt capabili de altceva. A fi oameni de stat, care să gândească la generaţiile viitoare, e deja prea mult.   Pentru a fi reales, politicianul va analiza întregul electorat şi va căuta să identifice cele mai mari grupuri sociale, dar şi (fundamental!) care sunt primele 3 grupuri sociale ca prezenţă la vot. Se va vedea că, de regulă, cei mai vulnerabili social sunt primii care vin la vot, de obicei săracii, pensionarii şi minorităţile lingvistice sau de culoare. Campania electorală din România, dar şi cea din SUA din 2012 au ilustrat încă o dată aceste adevăruri.   Din momentul în care s-au identificat aceste grupuri, se va trece la cucerirea lor. Evident, se va promite cât se poate, dar este necesar şi să se ofere ceva, deoarece nu ai de ales: cei care sunt mereu primii ca număr de votanţi azi rămân tot primii şi mâine, dar memoria lor nu îi înşală. Or, pentru a nu fi „beneficiarul” acestei memorii electorale e mai bine să le dai.    Iar – pentru a a le da – e nevoie să iei de undeva.    Bugetul statului, oricât de frumos ar fi, nu ajunge pentru nevoile tuturor politicienilor – deşi, dacă se însumează dorinţele cetăţenilor obişnuiţi, se va vedea că ar ajunge totuşi. Or, ce poate face omul politic?   Logica reală, în sensul omului de stat şi al legilor economiei şi istoriei ar ordona un singur lucru: reducere de taxe, pentru că aşa vor veni mai multe investiţii, iar de acolo apar locuri de muncă.    La fel de simplu apare consecinţa: locurile de muncă suficiente determină apariţia de lanţuri de magazine cu produse superioare calitativ, precum şi servicii pentru noi salariaţi, iar toată lumea va beneficia direct de reducerea taxelor. Banii în buzunar sunt cel mai bun agent electoral, ceea ce face ca partidul ce izbuteşte să le ofere mai multor oameni această şansă să câştige alegerile.   Din păcate inteligenţa oamenilor politici contemporani se reduce pe zi (şi talk-show) ce trece. Ei au ajuns în clipa aceasta să considere că viitorul se asigură cu creşteri de impozite, deoarece banii ajunşi azi rapid în buget pot fi cheltuiţi la fel de iute pe nişte pomeni sau drepturi sociale, care le creşte prestigiul în ochii categoriilor sociale mai sarmane / neputincioase – şi asta aduce voturi sigure, nu?   Această atitudine a politicienilor este, de fapt, poziţia omului foarte gelos, care nu e capabil să accepte că partenerul a întârziat o oră în a ajunge acasă pentru că s-a rupt geanta în aglomeraţia din tramvai şi a fost nevoie să o repare cumva, pentru că aceea era cea mai bună pe care o are.   Mutatis-mutandis, omul gelos este politicianul care crede că este proprietarul partenerului – contribuabilul – iar întârzierea de o oră este, de fapt, neplata impozitelor.   Or, pentru a preveni această neplată, politicianul este dispus să propună şi să determine sancţionarea cât mai dură a celui ce nu plăteşte. Este adevărat, sancţiunile sunt necesare şi ele trebuie să fie aplicate oricărei persoane care nu respectă Constituţia şi legile unei ţări. O ţară puternică este aceea în care inevitabilitatea sancţionării oricărui făptuitor de acte nelegale este axiomă şi percepută ca atare de fiecare fiinţă umană ce trăieşte acolo.   Cu toate acestea, întreb eu omul gelos/politicianul: decât să îl sancţionezi aspru în momentul în care l-ai prins încălcând cu adevărat normele juridice de drept fiscal, nu e mai simplu să creezi acel cadru legal pozitiv, predictibil şi prietenos, astfel încât să nu-i mai treacă prin gând contribuabilului să încalce legea fiscală?   Beneficiile creşterii taxelor sunt puţine şi pe termen scurt; pe termen mediu şi lung ele aduc scăderea investiţiilor – deoarece nimeni nu vrea ca din banii investiţi să piardă prea mult doar plătind unui stat care este de multe ori identificat cu nişte politicieni hămesiţi – şi creşterea şomajului.   Creşterea şomajului înseamnă să vulnerabilizezi oameni, să fii nevoit să le dai ajutoare sociale – deoarece populaţia activă iese mai uşor să protesteze în stradă, faţă de pensionari – iar pentru a da ajutoare, trebuie să îi impozitezi şi mai salbatic pe puţinii oameni de afaceri rămaşi.   Aşa că, om politic incapabil să conduci o ţară sau o colectivitate locală organizată juridic, ai de ales:   – ori laşi taxele în jos şi vei primi mulţumiri pentru că bugetul statului va câştiga bani, iar oamenii vor avea locuri de muncă, ceea ce va oferi mai multe posibilităţi şi celor din categoriile defavorizate, pentru că mai mulţi bani în economia reală înseamnă bogăţie şi – deci – siguranţa mandatului tău;   – sau măreşti cât poţi taxele, introduci altele noi şi măreşti sancţiunile, iar banii primiţi îi dai săracilor şi altor categorii defavorizate, pentru a avea un mai mare grad de siguranţă că aceştia vin la vot şi pun ştampila unde vrei tu mai bine.   Săracii şi pensionarii sunt buni, votează mereu şi se gândesc mereu doar la propriul stomac, cu acel suflet de prea multe ori încrâncenat şi supărat pe viaţă. Au nevoie de bani, iar tu poţi să percepi în numele lor orice sumă, să măreşti orice cotă de impunere: mereu vor fi săraci, mereu vor fi pensionari care trebuie să fie ajutaţi.   Totuşi, te-ai gândit tu, politician incapabil, că mărind taxele faci ca investiţiile să ocoloească ţara ta, precum şi circumscipţia ta electorală? Iar când investiţiile scad, se diminuează numărul de joburi, mai ales cele bine plătite? Iar când impozitele cresc, creşte şi evaziunea fiscală? Şi atunci, ce mai rămâne?   În primul rând, le rămâne bieţilor contribuabili în putere – şi mai ales vorbitori de limbi străine – plecarea peste graniţă. Evaziunea fiscală, la orice nivel, va fi practicată fără alternativă – nimeni nu doreşte să fie asuprit fiscal. Iar în clipa în care va afla câţi bani se cheltuiesc pe obiective megalomanice – ori pe acţiuni care sunt de multe ori supraevaluate – revolta şi protestul public rămân singurele soluţii valabile.   Când înveţi drept penal, ţi se spune că există în realitate doar infracţiunea de omor şi cea de furt, iar restul sunt combinaţii, atenuări sau agravări ale acestora. La fel şi aici, jupuirea contribuabilului are la bază creşterea impozitelor şi creşterea sancţiunilor, precum şi combinaţii ale acestora.   Dar apare o întrebare: ce te faci tu, politician incapabil, când generaţiile sacrificate pe altarul mandatelor tale de parlamentar, ministru sau primar – evident, generaţiile populaţiei active – fac o grevă fiscală, refuzând să mai plătească ceva?   Atunci ai de ales: fie asmuţi grupele sociale una împotriva alteia, fie încerci să faci ce n-ai făcut de mult: să gândeşti.    Dacă ai gândi, ai afla că doar scăderile de impozite şi eliminarea unui număr din acestea aduc profit din ce în ce mai mare, atât pe termen scurt, cât şi mediu şi lung.    Când astăzi statele fac aproape orice pentru a „seduce” investitorii, a cheltui sume de bani pe ceea ce nu trebuie, sau a risipi ceea ce ai, ori a mări impozitele şi / sau numărul lor este o crimă. Iar cel ce face o crimă trebuie obligatoriu pedepsit, în primul rând prin vot, dar şi prin alte metode prevăzute de legislaţia naţională.   În 1789, jumătate din cetăţenii francezi nu plăteau impozite, fiind nobili sau aparţinând clerului. Cei care plăteau însă o făceau diferenţiat, cu cotă anuală de impozit între 82% şi 100%! O prezentare mai clară apare în lucrarea „Destinul omenirii”, scrisă de Petre P. Negulescu.    În aceste condiţii, nu ar trebui să ne mire că din 21 de milioane de locuitori, 3 milioane nu aveau o locuinţă, trăind prin păduri sau ca cerşetori prin oraşe.   Comparând cu ce avem acum, e clar că unii nu plătesc pentru că – prin diferite angajamente politice – au prea multe gratuităţi, iar alţii – forţaţi să plătească tot mai mult, văzând că statul prin ale sale măsuri nu le oferă posibilităţi de a-şi maximiza aptitudinile – aleg să emigreze, acolo unde câştigurile sunt mai bune.   Concluzia este că politicianul responsabil, din ce în ce mai greu de găsit însă, cunoaşte bine istoria şi încearcă să nu repete erorile pe care diferiţi conductori le-au făcut. Dacă s-ar uita mai cu atenţie, ar observa că mai mult de jumătate din căderile din politică au fost consecinţa directă a măririi impozitelor.   Iar atunci, poate că ar „jupui contribuabilul doar cu măsură” şi s-ar bucura să vadă că acesta are de ales între locuri de muncă, nu între a pleca din ţară şi evaziune fiscală. Pentru că locul de muncă este cel mai bun argument pentru vot, iar mărirea efectivă a salariului, superioară creşterii inflaţiei înseamnă realegere sigură.   Or, dacă ciolanul necesită contact continuu, nu ar fi mai bine să se impună o singură cotă maximală pentru orice impozit sau taxă, de 10%, iar toate celelalte să fie cel mult egale sau mai mici cu aceasta?    Dacă am studia istoria si economia, am afla că da – totul e să studiem sârguincios şi să nu voim să uităm ce am învăţat. Iar aceasta, nu pentru şcoală, ci pentru viaţa noastră, a altora şi a generaţiilor ce vin – învăţăm.

Citeste mai mult: adev.ro/mvjbdl

Cum scoate Tanţi o avere dintr-o expropriere. Afacerista Virginica Tanţi Dumitrescu şi soţul său vor lua caimacul despăgubirilor de pe Fabrica de Glucoză Citeste mai mult: adev.ro/mvixkr


Virginica Tanţi Dumitrescu va încasa o treime din despăgubirile pentru exproprierile de pe Fabrica de Glucoza FOTO bussinesspress.ro Consilierii generali ai Capitalei discută, astăzi, exproprierile pentru supralărgirea Şoselei Fabrica de Glucoză, din zona Pipera, unde ar trebui să ajungă Autostrada Bucureşti-Ploieşti. O treime din suma globală prevăzută ar reveni femeii de afaceri Virginica Tanţi Dumitrescu. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Reabilitare parcului Ion Creangă din sectorul 2, lăudat la Bruxelles….. Linia turistică din Bucureşti se suspendă în perioada sezonului rece….. Nicuşor Dan: municipalitatea vrea să scoată spaţiul verde de pe harta … Suma globală a despăgubirilor prevăzute în proiectul de hotărâre de Consiliu pentru supralărgirea Şoselei Fabrica de Glucoză este estimată la aproximativ 28 de milioane de euro, din care o treime, adică aproximativ 10 milioane de euro, i-ar reveni femeii de afaceri Tanţi Virginica Dumitrescu, cunoscută pentru afaceri imobiliare cu scandal în Bucureşti. Amplasamentul lucrării de utilitate publică „Lărgirea Şoselei Fabrica de Glucoză între Calea Floreasca şi Şoseaua Petricani“ va închide inelul median conectat la Autostrada Bucureşti-Ploieşti. Pe lista expropriaţilor figurează un număr de 42 de terenuri intravilane, dintre care pe opt sunt amplasate şi construcţii, aparţinând anumitor persoane fizice şi juridice. Valoarea individuală a despăgubirilor variază între sumele de 1.913 şi 4.796 de lei pe metrul pătrat (între aproximativ 430 de euro şi aproximativ 1.073 de euro pe metru pătrat). Ion Dedu, şeful Direcţiei de Transporturi din Primăria Capitalei, a explicat că această etapă de evaluare, de dinaintea declanşării procedurii de expropriere, s-a făcut conform Legii nr. 255/2010, care impune ca evaluarea să fie făcută prin aplicarea grilei notariale. PREŢUL, UNUL CORECT Potrivit expertului imobiliar Radu Zilişteanu, aceste sume se încadrează în preţurile pieţei. „În ultima perioadă, statul român a efectuat despăgubiri corecte pentru exproprieri, cu excepţia celor acordate pentru construirea noii piste a aeroportului din Cluj“, a declarat Radu Zilişteanu. Expertul imobiliar explică diferenţele mari dintre preţurile pe metru pătrat acordate pentru terenurile din zona Şoselei Fabrica de Glucoză: „Terenurile care au acces la utilităţi pot avea chiar şi preţuri duble faţă de cele cărora le lipseşte acest lucru, pentru că, în România, racordarea la utilităţi costă imens, întrucât furnizorii sunt un fel de «stat în stat», îşi permit să practice preţuri de monopol. Preţurile terenurilor depind şi de mărimea lor sau de distanţa faţă de drumurile de acces“. COMPENSAŢIE PENTRU 9 HECTARE Cu toate acestea, suma globală a despăgubirilor, estimată la 28,1 de euro, este cu aproximativ 10 milioane de euro mai mică decât cea stabilită pentru aceleaşi exproprieri, în cadrul proiectului aprobat de Consiliul General în 2010, care era de 38,2 milioane de euro. Proiectul discutat, mâine, în Şedinţa de Consiliu hotărăşte, de asemenea, anularea proiectului din 2010. Dintre cele 42 de proprietăţi care fac obiectul exproprierilor, un număr de 16 terenuri intravilane aparţin cuplului Tanţi Virginica Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, cărora le-ar reveni suma aproximativă de 41,5 milioane de lei, adică aproape 10 milioane de euro – o treime din suma globală estimată. Cei doi au nume cu greutate în domeniul afacerilor imobiliare, fiind cunoscuţi pentru cumpărarea mai multor drepturi litigioase aflate în procedura de retrocedare. În ceea ce priveşte terenurile de pe Şoseaua Fabrica de Glucoză, cu o suprafaţă de 23,4 hectare, cei doi le-au primit în compensaţie, în 2005, pentru un teren de 9,3 hectare care se află pe fundul Lacului Plumbuita şi în Parcul Plumbuita din Capitală. Punerea în posesie a fost făcută de Răzvan Murgeanu, primarul interimar la vremea respectivă, care le-a dat la schimb o suprafaţă de trei ori mai mare. Întrebat cum a fost posibil un asemenea schimb, fostul primar interimar Răzvan Murgeanu declară că şi lui i s-a părut suspectă diferenţa mare de suprafeţe, dar că a cedat în faţa presiunilor Comisiei Speciale a Primăriei, care deţinea două evaluări prin care se dovedea echivalenţa valorilor celor două terenuri, dar şi a presiunilor din partea Virginicăi Dumitrescu: „A venit la mine în birou şi mi-a spus că va depune plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva mea dacă nu semnez, iar eu nu am avut cum să motivez refuzul semnării contractului. Am încercat să amân cât mai mult acest lucru, l-am trimis înapoi la Comisie de patru ori“. Primăria Sectorului 2 a sesizat „caracterul infracţional“ şi „fraudarea evidentă a legii“, printr-o acţiune civilă la Tribunalul Bucureşti, împotriva Primarului General, prin care solicita anularea dispoziţiei de punere în posesiune, dar fără succes. Nu mai sunt bani pentru Bucureşti – Moara Vlăsiei Finanţarea pentru construcţia secţiunii de legătură dintre Bucureşti şi Şoseaua de Centură a fost tăiată de Guvern în urma ultimei rectificări bugetare. Tronsonul respectiv avea o lungime de 6,5 kilometri şi ar fi marcat a treia legătură reală la o autostradă pentru Bucureşti. Compania Naţională de Autostrăzi a precizat că traficul nu va fi deschis pe niciun sector de autostradă în decursul anului curent. Legătura dintre Bucureşti şi autostrada A3 trebuia făcută în cartierul Pipera. În loc să reconfigureze intersecţia cu strada Popasului, unde se spune că va fi construită secţiunea de legătură cu autostrada, autorităţile au preferat să dea aviz de construcţie pentru o benzinărie. Legăturile slabe cu Bucureşti şi lipsa benzinăriilor şi a ieşirilor de pe autostrada A3 au făcut ca aceasta să fie aleasă de doar 25% din şoferii pe care îi aşteptau autorităţile. Autostrada a fost deschisă circulaţiei în iulie 2012, iar autorităţile promit de atunci că vor rezolva problema legăturii cu Bucureşti. Între timp, lucrările la continuarea autostrăzii înspre Braşov sunt oprite, nefiind găsit un nou contractor. Tronsonul Bucureşti – Moara Vlăsiei, cu o lungime de 19,5 km, este parte din Autostrada Bucureşti – Ploieşti – Braşov (A3), a fost deschis circulaţiei doar parţial (pe 13 kilometri) în vara anului trecut, între Centura Bucureşti (DNCB) şi nodul Moara Vlăsiei. Constructorul, asocierea Pizzarotti – Tirrena Scavi, mai are de executat o secţiune de 6,5 km, cuprinsă între Şoseaua Petricani din Bucureşti şi Centura Bucureşti, inclusiv pasajul peste Centură, aflat în stadiu avansat de execuţie. Dan Străuţ Cuplul Dumitrescu-Ciorobea, imbatabil la retrocedări Numele celor doi soţi, Virginica Tanţi Dumitrescu (54 de ani) şi Adrian Ciorobea (43 de ani), apar şi în alte cazuri de retrocedări imobiliare din Capitală. Printre proprietăţile în posesia cărora au intrat cei doi se numără şi un valoros teren de pe Şoseaua Kiseleff 39, pe care era amplasată o casă din perioada interbelică şi care a fost demolată ilegal în 2010. De asemenea, Virginica Tanţi Dumitrescu (foto) se judecă şi pentru Casa Oamenilor de Ştiinţă, un monument arhitectural în stil neoclasic francez, situat pe un teren în valoare de aproximativ 15 milioane de euro, pentru Biblioteca Metropolitană Bucureşti, în cazul căreia procesul a fost soluţionat cu respingerea cererii de revizuire a fondului, sau pentru terenul de 27 de milioane de euro şi ce a mai rămas din „Moara lui Assan“. AFACEREA „DOMENIUL GHICA“ Reporterii „Adevărul“ au scris în ianuarie 2012 o anchetă prin care au detaliat modul în care cei doi au pus mâna pe domeniul Ghica, care cuprinde şi terenul de pe malul Lacului Tei. Pentru a putea intra în posesia imensului domeniu Ghica, au inventat un fals moştenitor, Simone Helene Raletti, de la care l-au cumpărat pe bani foarte puţini. Deşi pretinsa descendentă este rudă prin alianţă cu unul dintre membrii familiei Ghica, ea nu avea niciun drept la moştenire. Cu toate acestea, ea a primit mai multe terenuri în zona lacurilor Tei şi Plumbuita, însumând 22 de hectare, precum şi palatul domnesc. La scurt timp, Simone Helene Raletti a înstrăinat moşia, vânzând-o lui Marian Gostin, care s-a ales cu jumătate din teren, şi cuplului Virginica Dumitrescu – Adrian Ciorobea, care au luat cealaltă jumătate. Controversaţii oameni de afaceri au plătit mai puţin de 3 euro pe metrul pătrat, în timp ce, în acea perioadă, un metru pătrat de teren în zona Tei se tranzacţiona cu 150-200 de euro. După ce au pus mâna pe Moşia Ghica, Tanţi Virginica Dumitrescu şi Adrian Ciorobea au dezvoltat „Ansamblul rezidenţial Tei Lake“, un proiect imobiliar de lux de construire a unor vile în zona de contact cu lacul. 

Citeste mai mult: adev.ro/mvixkr

„Să trăiţi bine”, varianta Ponta Guvernul introduce un nou impozit


 

Guvernul introduce un nou impozit

Guvernul introduce impozit pentru proprietăţi exceptate în prezent, precum parcări şi piscine.

Proprietarii construcţiilor care nu fac parte din categoria clădirilor, precum parcările şi piscinele, vor fi obligaţi să achite anul viitor un impozit, extinderea bazei de impunere fiind convenită de Guvern cu Fondul Monetar Internaţional, au declarat pentru Mediafax surse oficiale.

Impozitul va fi perceput atât persoanelor fizice, cât şi celor juridice care deţin astfel de proprietăţi. Noul impozit va fi aplicat doar acelor persoane sau firme care deţin în proprietate astfel de construcţii, nu şi persoanelor fizice care achită anual o taxă primăriei pentru folosirea unui loc de parcare.

Guvernul intenţionează să elimine toate excepţiile legate de plata taxelor care sunt valabile în momentul de faţă şi să introducă o nouă modalitate de calculare a accizelor, a declarat ministrul Bugetului, Liviu Voinea.

Guvernul ia în calcul eliminarea excepţiilor de taxare a unor categorii de venituri, pentru a umple golul care există „în scenariul de bază” pentru bugetul pe anul viitor între venituri şi cheltuieli, şi o nouă modalitate de calculare a accizelor, potrivit ministrului Bugetului.

preluare cotidianul.ro

Romania nu va mai fi asa cum o descrie Prinţul Charles daca romanii stau atat de nepasatori.


Prinţul Charles: Poate oamenii nu văd asta, dar România este o ţară minunată

Prinţul Charles afirmă în partea a treia a documentarului „Wild Carpathia” – care a fost lansată miercuri seară la Bucureşti şi care va fi difuzată pe Travel Channel pe 8 noiembrie, de la ora 21.00 – că România este o ţară minunată, cu oameni remarcabili, iar păşunile din această ţară sunt unice.

 prinţul Charles spune că o mare problemă pe care a întâlnit-o în România „este concepţia oamenilor că lucrurile lor sunt vechi şi demodate, că sunt irelevante”.

 

„Aruncă lucrurile vechi, dar mai târziu ajung să le vadă valoarea. De multe ori, este deja prea târziu, fiindcă au dărâmat multe clădiri sau le-au modernizat excesiv. Cererea uriaşă pentru hrană şi lucruri trebuincioase e evidentă. Dar un aspect vital e cum abordezi comunităţile locale. Cum să ajuţi la supravieţuirea micilor proprietari. Această parte a lumii nu este pentru arat. Dacă s-ar ara, s-ar elibera mult carbon, foarte dăunător. Păşunile de aici sunt de-a dreptul unice la nivel european şi mondial. N-am mai văzut ceva asemănător, n-a mai rămas aşa ceva nicăieri. Sunt o bijuterie din coroana României. Poate oamenii nu văd asta, dar România este o ţară minunată. Aici trăiesc oameni remarcabili, care nu se dau bătuţi. Au trăit experienţe îngrozitoare, care i-au afectat foarte mult: cele două războaie mondiale şi toate celelalte suferinţe trăite de la al Doilea Război Mondial până acum. Aceşti oameni au trecut prin multe, au văzut multe suferinţe, distrugeri, iar vieţile le-au fost distruse. Le suntem datori să găsim o cale pentru un viitor mai bun, care să le păstreze cultura, tradiţiile şi valorile”, spune prinţul Charles.

Acesta mai atrage însă atenţia că, „dacă nu se păstrează vie calitatea şi integritatea care atrage oamenii datorită frumuseţii ei şi dacă nu se ridică standardele spaţiilor de cazare şi ofertelor”, va fi dificil pentru multe dintre locurile frumoase din România să supravieţuiască.

Vorbind despre restaurarea unei case pe care o deţine în Transilvania, în Valea Zălanului, prinţul Charles spune că a avut noroc că a găsit oameni minunaţi care i-au învăţat pe localnici să folosească tehnicile.

„De fapt, i-au ajutat să-şi redescopere tehnicile înnăscute. Vreau să arăt ce se poate face cu aceste case pentru a le face potrivite pentru turişti, înglobând tradiţionalul şi modernul deopotrivă. Sunt lucruri absolut speciale. Avem nevoie şi de biodiversitate, dar şi de diversitate culturală. Pericolul globalizării în masă e dat de faptul că, înainte să-ţi dai seama, îţi pierzi identitatea culturală. Acesta e cel mai mare pericol”, a mai spus Prinţul Charles.

Vicepremierul Ungariei, despre marșul secuilor: Autonomia ni se cuvine


Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt (KDNP), a declarat că cel mai important mesaj al “marelui marș al secuilor”, organizat duminică, în județul Covasna, este acela că “maghiarii nu sunt inferiori niciunei alte națiuni”. Viceprim-ministrul ungar a avut aceleași cuvinte pentru minoritate din Ardeal și în mai anul acesta, când a participat la Congresul UDMR de la Miercurea Ciuc. 

Vicepremierul Ungariei, despre marșul secuilor: Autonomia ni se cuvine“Sprijinim comunităţile maghiare în atingerea obiectivelor lor. Dacă alte naţiuni beneficiază de autonomie teritorială, atunci şi maghiarii au dreptul la ea. Nu suntem inferiori niciunei alte naţiuni. Ungaria mizează pe dumneavoastră şi orice s-ar întampla, şi dumneavoastră puteţi miza întotdeauna pe Ungaria”, spunea Zsolt pe 25 mai, citat de Jurnalul Național.

Oficialul maghiar declară acum că secuii și maghiari din Transilvania sunt marioneta politicii românești și respinge regionalizarea propusă de Guvernul Ponta.

“România nu a respectat prevederile Tratatului de la Trianon și promisiunile declarației de la Alba-Iulia. Inițiativa de regionalizare a Guvernului Ponta ne aduce aminte de desființarea Regiunii Autonome Maghiare și de redesenarea de către Ceaușescu a granițelor seculare ale județelor secuiești”, a spus vicepremierul, citat de Kronikia, relatează ziare.com.

“Trebuie să acceptăm că tăcerea nu duce nicăieri. Ne-am săturat ca secuii și maghiarii din Transilvania să fie marioneta politicii interne românești. Autonomia nu este o favoare ce trebuie făcută cadou de români către maghiari, ci un drept al omului la autodeterminare la nivel de comunitate, deci ni se cuvine”, a adăugat Semjen Zsolt.

 preluare dcnews

Bine ne fac, meritam mult mai mult datorita nepasarii noastre. Romanii pot suporta orice umilinta!


Veste proastă pentru bucureșteni: se scumpește transportul cu metroul

Se scumpește transportul cu metroul. Astfel, preţul unei cartele pentru două călătorii va crește de la 4 la 5 lei, a celei cu 10 călătorii de la 15 lei la 20 lei, iar pentru un abonament lunar cu 62 de călătorii pasagerii vor scoate din buzunar 65 lei, de la 50 lei în prezent, relatează Mediafax.

Veste proastă pentru bucureșteni: se scumpește transportul cu metroul

Și prețul unui abonament săptămânal cu număr nelimitat de călătorii va creşte, călătorii urmând să plătească cu 5 lei mai mult decât în prezent, respectiv 25 lei, în timp ce prețul unui abonament lunar cu număr nelimitat de călătorii va urca de la 60 lei la 75 lei.

Pentru un abonament de o zi va fi achitată suma de 8 lei, faţă de 6 lei în prezent.

Noile tarife sunt incluse în anexa unui proiect de ordin al ministrului Transporturilor, Ramona Mănescu, pentru aprobarea tarifelor la călătoria cu metroul, care a fost publicat miercuri pe site-ul ministerului Transporturilor, data limită pentru primirea de propuneri sau observaţii fiind 8 noiembrie.

După ce va fi aprobat, ordinul va intra în vigoare în termen de trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial.

 

 preluare dcnews

Regele Mihai


Romania intre trecut, prezent si viitor

Suferinta romanilor pana la revolutia din 1989 nimeni nu o poate contesta, nici chiar cei foarte bogati nu cunosteau pe deplin gustul luxului, exceptie numai foarte putini, atat de putini ca puteau fi numarati pe degete; nimeni nu isi permitea un Ferrari, o vila cu piscina si si un interior extravagant astazi sunt destul de multi.
Dar nu pentru a avea parte de lux au murit oameni ci pentru o schimabre majora la nivel national, si aceasta schimabre majora a fost numai una minora si strict preferentiala s-a inceput cu fostii comunisti, apoi clasa politica nou instalata si s-a extins acest cerc vicios si catre alti cunoscuti din randul acestora, dar din munca cinstita nu se poate obtine lux decat ocazional, nici macar un trai decent pentru care au sperat si s-au jertfit oameni.
Sansa Romaniei a fost irosita inca de la primele alegeri asa zis libere si democrate, daca se dorea cu adevarat schimbarea trebuia restaurata Monarhia imediat fara referendum era inutil se facea astfel o dreptate spre a indrepta marea nedreptate dintre 1945-1947; in Romania nu s-a vrut comunism s-a impus insa comunismul. Natiunea romana a trait mai putin de 150 ani sub libertate fiindca pana la 1877 acest popor nu a fost liber (sa nu uitam nici de momentul 1907 care ne dovedeste faptul ca notiunea de libertate nu a ajuns dupa 30 ani de la independenta la marea masa a populatiei) un timp insuficent pentru o natiune sa cunoasca pe deplin notiunea de libertate. Elitle noastre nationale au fost exterminate mai intai de legionari si daca legionarii nu au reusit sa ii extermine pe toti, comunisti au reusit, astfel ca dupa 1990 ne-am trezit ca o natiune fara trecut si cu un viitor incert, vizionarii nu ne-au lipsit cativa au supravituit regimului comunist tortionar:Regele Mihai I, Corneliu Coposu, Petre Tutea, Emil Cioran, Octavian Paler unii poate ca au au avut si orienatre legionara candva dar cand au intles care este scopul legionarilor s-au dezis si au rams numai cu opinii de dreapta mai mult sau mai putin radicale; s-au poate ii judecati dupa varsta comiteti o mare greaseala in ciuda vasrtei erau mai lucizi decat Iliescu si oricare alt lider de la acea vreme fost comunist si renascut peste noapte capitalist, de ce? simplu acesti oameni au trait in democratie chiar si pe timp de Razboi in Romania era democratie cititi arhivele presei germane, enegleze si chiar americane, daca nu aveti incredere in afirmatiile acestor oameni contemporani cu evenimentle petrecute atunci.
Dar acesti vizionari au fost anihilati si facuti pierudti in negura. Dupa 1990 se puteau inchega cel putin 2 partide cu viziune democrata PNTCD SI PNL dovada multimea de oameni sosita la moartea lui Corneliu Coposu; unde au fost acesti oameni si multi altii care l-au simpatizat enorm pe acest domn Corneliu Coposu si da multi oameni sunt pe acest pamant ,dar putini pot fi numiti domni dumnealui a fost unul dintre domni.
Asadar Romania a avut o sansa, dar a irosit-o propaganda neo-comunista a anihilat inca din faza incipienta democratia in Romania; credeti ca daca procesul lui Ceasusescu se facea sub conducerea Monarhiei era acelasi verdict, avea loc acelasi tip de proces?! nu contest politica lui Ceausescu a fost buna pna la un anumit punct si sa nu omitem ceva ministrii tovarasului Ceasusescu erau oameni de profesie educati, si nu atat de comunisti pe cat se crede sunt mai comunisti unii ministrii sau fost ministri si chiar primministrii de dupa 1990 decat pana 1990. A fi memebru de partid nu este similar cu a fi comunist.
Ipotetic vorbind reinstaurarea monarhiei nu ar fi adus miere in borcane de aur, dar sunt convins ca in mediul de stat coruptia, interesele obsucre si meschine nu ar fi fost atat de evidente ca si in prezent, romania nu avea numai 2 autostrazi, primarii nu ar fi putut sa risipeasca banul public fara a da explicatii…nimanui in cate locualitati nu se astfalteaza apoi se strica astfatul se face canalizarea se reasfalteaza si apoi se strica asftaltul iar pt ca diversi sa branseze la canalizare?!
Sunt convins ca acest lucru macar numai acest lucru nu avea loc si daca numai acest lucru nu ave aloc care este un complex multe altele nu ar fi avut; turismul se putea chema turism, comunismul a atras turisti din Vest priviti Nea Marin Miliardar, hoteluiri de luxuoase, pisicine, plaje curate, protectie, securitate, militie nu stiai dar era protectie, astazi DEZASTRU imi este frica sa intru pe litoral intr-un hotel de 2-3 stele, scuturati perdelele si draperiile numai atat.
Am fi fost tratati si priviti cu alti ochi occidentul nu jigneste un rege, nici chiar presa de scandal legat de un rege exista un respect non-verbal neexprimat dar trebuie sa fi democrat pentru a intelege asta, monarhul nu etse dictator este un simbol si un garant al democratiei. Si daca regele este privit astfel implicit si poporul acestui rege este privit si tratat altfel.
Priviti in lume la nivelul de trai unde xista monarhie ce observati avutie nationala sau saracie nationala, nu spun ca este perfect dar credeti-ma nici rau nu este deloc: tarile nordice, Angalia, Japonia, Spania, sigurele exceptii Franta, Germania si Austria de ce?! fiindca au fost imperii se pot desurca si fara un rege au invatat asta in sutele de ani cat au fost imperii si nu ca cel Otoman, imperii care nu au risipit avutia nationala au investit-o in natiune: muzee, parcuri, palate, opere, sali de teatru, si Romania a facut acest lucru pana in 1945 si apoi sub Ceausescu o tentiva dar esutat din cauza propagandei socialiste totusi apreciez ca acest comunism a reusit sa ofere „Cerbul de Aur”, Festivalul Mamaia, Calatis si altele similare, cu alte cuvine daca aveai talent ajungeai vedeta.
Ne moara elita, bruma ramasa dupa exterminarea comunista si refugiata in cultura nascuta tot in perioda interbelica (muzica Giga Petrescu, Ioana Radu,Catalin Crisan teatru si film: Dem Radulescu, Mircea Albulescu, Mitica Popescu, Stefan Iordache Gheorghe Dinica, cultura: Petre Tutea, Octavian Paler, Emil Cioran, Andrei Plesu) si cu cine o inlocuim: muzica: maenlisti, teatru si film: telenovelisti, cultura: oricine are legaturi poilitice la guvernarea tarii indiferent de partid; in opinia mea au existat cativa oameni de valoare si uni mai sunt in fruntea conducerii: Razvan Teodorescu pacat ca este un mare om de cultura dar ascunde ceva meschin, Andrei Plesu nimic absolut nimic de reprosat pacat numai ca nu este apreciat, Mugur Isarescu un profesionist, am absolvit facultatea de Finante Contabilitate si pot sa recunosc un profesionist in acest domeniu.

Concluzie: Monarhia ar putea inca fi reinstaurat dar nu suntem suficient de inteligenti ca natie, elite am mai avea pentru 5-10ani apoi nu stiu greu de spus si fara elite si fara monarhie…manelisti, contrabandisti si pirateristi dumneavoastra cum vedeti viitorul?! Cati olimpici erau in Romania acum 10 ani, dar acum 20 ani, dar acum 30 ani, multi, destul de multi, foarte multi! cati sunt acum? dar peste 10 ani? dar peste 20 ani? putini, si mai putini extrem de putini. Va sperie aceasta ipoteza ar fi bine fiindca este cat se poate de reala!

Citeste mai mult: http://www.wall-street.ro/comentarii/articol/71283/Romania-intre-trecut-prezent-si-viitor.html#ixzz2jDoXqLpE 
Follow us: @WallStreetRo on Twitter | WallStreetRo on Facebook

Majestate, suntem proști!


Majestate, suntem proști!

Când în urmă cu 22 de ani puteam să decidem dacă Monarhia salva România, s-a spus că Regele Mihai, care avea atunci 70 de ani, era prea în vârstă.

Când peste un milion de bucureșteni l-au însoțit de Sfintele Sărbători de Paște pe străzile Capitalei, în 1992, serviciile secrete și oamenii politici ai vremii s-au speriat, iar românii au rămas impasibili.

Când imediat după aceea, Regele MIhai a vrut să se întoarcă definitiv în România, nu a fost lăsat să intre în țară.

Când 20 de ani după Revoluție s-au tot spus minciuni despre plecarea din țară a Majestății Sale Și a Familiei Regale cu vagoane de aur, nicio instituție a statului nu a făcut lumină deși ar fi putut, dacă ar fi vrut, cu un singur document de arhivă.

Când s-a înființat prima asociație promonarhistă, imediat au mai apărut, ca ciupercile după ploaie, alte zeci, astfel încât să se dilueze mesajul și să se încaiere între ele, semn că serviciile nu dorm niciodată. Iar noi ne-am prefăcut că nu înțelegem.

Când la Londra, Regele Mihai era omagiat, la București era ignorat.

Când la doi pași de noi trăieșteunicul supravieţuitor dintre şefii de Stat europeni din Al Doilea Război Mondial, noi rămânem surzi.

Când Regele Mihai putea să confere acestei țări eleganță, strălucire, corectitudine, demnitate și sentimentul patriotic de care aveam nevoie în ultimii 20 de ani ca să ne salvăm, decidem să ne sinucidem.

 

Iartă-ne, Majestate!

preluare expresmagazin

Firea, către politicieni: Să reflectăm la adevărul Regelui


Senatorul PSD, Gabriela Firea, într-un comunicat de presă transmis redacției DeCe News, face un apel către politicieni de a lua “o mică pauză de la luptele de zi cu zi și să reflecte, preț de câteva clipe, la adevărul din cuvântul Regelui Mihai”, cel care a devenit deja sinonim cu istoria și care este ambasadorul valorilor naţionale.

Firea, către politicieni: Să reflectăm la adevărul Regelui“Săptămâna trecută, pe 25 octombrie , zi în care aniversăm, de 54 de ani, Armata Română, s-au împlinit 92 de ani de la nașterea Majestății Sale Regele Mihai. Chiar dacă în mod oficial și tradițional Regele este sărbătorit, în fiecare an, de ziua onomastică, poate și pentru a nu pune în plan secund aniversarea Armatei, gândurile noastre se îndreaptă, de fiecare dată, și către acest om cu adevărat remarcabil. Devenit deja sinonim cu istoria, Regele a fost contemporan marilor schimbări care s-au produs în societate, în România, Europa și pe întreg mapamondul. El este de altfel singurul șef de stat din vremea ultimului război mondial care se mai află în viață”, amintește președintele PSD Ilfov, în documentul citat.

Regele MIhai, distanță aristocratică față de politica ultimelor două decenii

După ce punctează că Majestatea Sa a avut un destin greu încercat, Gabriela Firea arată că “Regele Mihai și-a iubit țara și poporul așa cum numai un suveran poate și știe să o facă. Personalitatea sa marcantă a inspirat generații de români care au aflat în el un adevărat model de viață și de trăire românească. În vremuri tulburi, așa cum au fost în ultimele două decenii, când poate nevoia obiectivă a unui far călăuzitor ar fi putut să-l împingă spre atitudini politice explicite, Regele Mihai și-a păstrat întotdeauna distanța aristocratică față de politica militantă și s-a rezumat la a-și aduce contribuția la marile proiecte naționale”.

Adevărul din cuvântul Regelui Mihai 

Potrivit senatoarei social-democrate, cuvântarea din urmă cu doi ani a Regelui Mihai în Parlamentul României a marcat “un act elegant peste timp”. În plus, Majestatea Sa a reușit într-o singură frază să cuprindă esența politicii responsabile: ”Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos”.

“Vă propun, stimați colegi, să luăm o cât de mică pauză de la luptele noastre de zi cu zi și să reflectăm, preț de câteva clipe, la adevărul din cuvântul Regelui. Pentru că, nu-i așa?, trebuie să vedem România de astăzi nu ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”, este apelul senatoarei Gabriela Firea adresat colegilor săi.

preluare dcnews