La mulţi ani, Majestate! Nihil Sine Deo


Nihil Sine Deo

Au existat mereu, după 1990, oameni politici, oameni de cultură, “conştiinţe ale epocii lor”, care au pledat, cu argumente de netăgăduit, pentru revenirea Majestăţii Sale Mihai I în fruntea Ţării sau măcar în ţară. Până la urmă, greu, Regele României a reuşit să vină în patria sa, după aproape o jumătate de secol de dureros exil. Astăzi, la aniversarea a 92 de ani a Majestăţii Sale, este, poate, un bun prilej pentru a readuce în memoria românilor câteva fragmente din dialogurile pe care le-am purtat de-a lungul anilor cu diverse personalităţi marcante ale vieţii publice din anii ’90, despre Regele Mihai, în vremuri când erai luat la bătaie dacă aveai la rever o insignă cu coroana regală.

Scriitorul şi omul de cultură Mircea Ciobanu, autorul volumelor “Convorbiri cu Mihai I al României” şi reprezentant al Majestăţii Sale pentru presă şi pentru relaţiile cu publicul, în săptămânalul “Flacăra”, 11 aprilie 1995:

“Regele nostru este un om cu o memorie extraordinară, care a citit mult, un om cu o vastă cultură, orientată spre istorie, spre problemele de politică contemporană, spre legislaţiile ţărilor democratice în care este introdus cum, repet, foarte puţini oameni sunt introduşi. Ceea ce este extraordinar în întâlnirea mea cu Majestatea Sa Regele este faptul că mi s-a dat prilejul de a cunoaşte un om care caută mereu legătura dintre vorbă şi faptă. A dus şi duce o viaţă după cele mai înalte precepte ale moralei şi ţinând seama de fiecare paragraf al Constituţiei Române! Gândiţi-vă ce ar fi făcut comuniştii cu imaginea Regelui Mihai, ei, care au trăit din născociri cu privire la el, dacă ar fi dus o viaţă mai puţin riguroasă! Rigoarea este semnul de căpetenie al vieţii acestui om care ne reprezintă în tot ceea ce aveam noi mai bun.

Simpla prezenţă a Regelui converteşte şi dă libertatea fiinţei de a se exprima în ceea ce are ea mai bun! Sunt oameni alături de care ne aducem aminte de tot ce este mai rău în noi. Alături de Rege ţi-aduci aminte de tot ce este mai bun în tine! Un popor care şi-ar putea aduce aminte de tot ce are bun în el ar fi un popor salvat! A nu-l avea pe Rege în ţară este neşansa noastră! Rânduiala care există în tot ceea ce face Regele este, cred eu, un mod de a se menţine mereu în formă militară. Nu trebuie să uităm niciodată educaţia militară a Majestăţii Sale. Nu cunosc pe nimeni care să iubească mai mult decât Regele nostru Armata Română! Referitor la revenirea pe tron, problema aceasta Regele a pus-o în termeni foarte clari: «Nu pot veni decât în momentul în care poporul român o va dori!». Aceasta seamănă foarte bine cu modul riguros în care şi-a pus de acord viaţa cu propriile-i dorinţe.”

Scriitorul şi omul de cultură Andrei Pleşu, în săptămânalul ”Flacăra”, 1 decembrie 1993:

“Regele a făcut istoria, cum să-l scoţi din ea?! Nu am comentarii suficient de severe! Este o mârlănie! Eu am avut prilejul şi-n ’90 şi la hotarul cu ’91 să-mi manifest părerea faţă de tipul ăsta de reacţie, atunci când pentru prima oară Regele n-a putut intra în ţară. N-am făcut-o ca monarhist, am făcut-o ca un om rezonabil, aşa cel puţin mi s-a părut mie. Mi se pare de o absurditate, de un prost gust, de o iraţionalitate fără egal tipul ăsta de atitudine, pentru că nu am nici cea mai mică explicaţie! Adică nu pot gândi nimic palpabil care să justifice o asemenea mârlănie! E vorba de a încerca – şi aici e în mod clar un reziduu din alt tip de mentalitate – să modifici istoria României! Adică să scoţi din istorie şi oamenii care, vrând-nevrând, au făcut-o! Regele Mihai este un personaj în istoria României! Nu ne putem imagina că dacă mâine apare la hotarele ţării, ştiu eu?!, Petre Carp sau Tudor Vladimirescu, unul sau altul dintre politicieni, pe baza simpatiilor sau antipatiilor lui politice, guvernul să vină cu o interdicţie! Oamenii ăştia există – că vrem sau nu vrem – şi e un privilegiu să-i ai încă în viaţă, ca pe nişte martori vii ai istoriei! A te comporta în felul ăsta e, pentru mine, repet, ceva de neexplicat! Fiindcă dacă e vorba de teamă, ea este prin definiţie iraţională – eu nu cred că la un referendum soluţia monarhică ar avea astăzi câştig de cauză şi cred că ştiu asta şi reprezentanţii puterii, ceea ce face cu atât mai stranie această reacţie panicată! Sau este vorba de o asemenea schimonosire a conştiinţei provocată, nu ştiu, de prelegerile antimonarhiste din liceul comunist, în care ni se spunea că Regele era un fel de vampir, un fel de asasin public care practica toate viciile pământului! Tipul ăla de propagandă probabil că le-a intrat unora în sânge, în piele, în unghii, aşa încât nu mai pot reacţiona decât în varianta asta care nu ţine de o minimă demnitate omenească şi românească, aş spune! Nu, nu am comentarii suficient de severe pentru tipul ăsta de atitudine!”

Poetul Ştefan Augustin Doinaş, în săptămânalul “Flacăra”, 17 noiembrie 1993:

“Regele Mihai este simbolul şi şansa României! Eu sunt regalist, am demonstrat lucrul acesta şi anul trecut, de Paşte, când l-am întâmpinat pe Majestatea Sa Regele Mihai. Înţeleg să îmi şi manifest această opţiune a mea pentru că am încrederea că în asemenea vremuri restauraţia regală ar aduce un plus de stabilitate în viaţa noastră politică, ar tempera anumite orgolii politice şi ar da o anumită măsură unor acţiuni politice!”

Sergiu Cunescu, fost preşedinte al PSDR, în săptămânalul “Flacăra”, 11 august 1993:

“Eu am avut mare admiraţie pentru Regele Mihai şi-i port sentimentele pe care le merită! Social-democraţia însă, ca vocaţie, este republicană. Iar acolo unde continuitatea monarhiei s-a păstrat, social-democraţia a transformat monarhiile în monarhii parlamentare. La noi a fost această rupere, populaţia, după două generaţii, şi-a pierdut cunoştinţele despre monarhie.”

Scriitorul şi omul politic Alexandru Paleologu, în lunarul “Românul liber” (fondat de Ion Raţiu), nr 3, martie 1996:

“Chiar văd acum ca un spectacol care o să uimească posteritatea, o să uimească de stupiditatea epocii pe care o trăim în România de azi! Ne certăm asupra candidaţilor la preşedinţia republicii, dacă se va vota cu Iliescu, sau cu Constantinescu, sau cu Petre Roman, sau cu Radu Câmpeanu, dacă Constantinescu are sau n-are şanse, când există un singur om care rezolvă tot, care este verificat, este legitim, este inteligent, este singurul apt să salveze România, singurul care ar înlătura această discuţie stupidă şi a cărui apariţie în fruntea statului sau măcar în ţară ca cetăţean român locuind aici ar aduce României dintr-o dată creditul pe care nu-l are şi pe care nu-l poate căpăta în nici un fel altminteri: Regele Mihai I!”

preluare cotidianul.ro

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;La mulţi ani, Majestate! Nihil Sine Deo&8221;

  1. In drumul Indsependentei si Libertatii poporului roman Regele, Armata si Tara reprezinta impeuna o Sfanta Unire. Asa cum in vremurile stramosilor nostri Andrei Muresanu ” a varsat in Desteapta-te Romane toate durerile si toate asapiratiile neamului romanesc”, tot astfel astazi 25 Octombrie 2013,cu nazuintele noastre in aceeasi Sfanta Unire : „Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati. „, sa aducem omagiul recunostintei M.S. Regelui si Familiei Regale a Romaniei, pentru sustinerea :” interreselor fundamentale ale Romaniei, continuitatea si traditiile tarii noastre ” exprimandu-ne cu fidelitate si dragoste de Patrie : „TRAIASCA REGELE IN PACE SI ONOR DE TARA IUBITOR SI-APARATOR DE TARA ” LA MULTI ANI, MAJESTATE !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s