Monarhia pentru Romania


Carol I

Ferdinand I

Carol al II-lea

Mihai I

Regatul Romaniei a progresat în perioada interbelică, o nouă Constituție fiind adoptată în 1923. Majoritatea guvernelor românești din această perioadă a păstrat forma dar nu și substanța unei monarhii constituționale liberale. La 15 octombrie 1922 are loc la Alba-Iulia încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Partidul Național Liberal, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, sfătuitorul Regelui Ferdinand, a fost forța politică dominantă după Primul Război Mondial și până la moartea aproape concomitentă a Regelui Ferdinand și a lui I.I.C. Brătianu.

După ridicarea la regat, economia României a progresat foarte mult. Odată cu încoronarea lui Carol I s-au creat industriile moderne de care țara avea nevoie pentru a progresa în stilul european.

Transportul modern a progresat în această perioadă. S-au adus primele căi ferate, ce au fost extinse prin toată România de atunci. Din întinsa rețea feroviară s-a constituit Căile Ferate Române (abreviat C.F.R). S-au construit pentru C.F.R trenuri, care transportau mărfurile române prin Europa întreagă. Datorită dezvoltatrii industriale și lărgirii pieței interne, extinderea transporturilor și modernizarea telecomunicatiilor a devenit necesară , astfel a dus la inaugurarea multor linii noi de cale ferată, ca cea de la Arad- Alba Iulia, Bucuresti – Giurgiu și apoi linia Roman – Tecuci.

Industria, care până atunci era inferioară marilor puteri, a cunoscut o deosebită evoluție. Datorită descoperii petrolului, s-au construit primele rafinării, creânduse astfel domeniul industrial petrolier. Fabricile din domeniul textil, forestier și alimentar s-au dublat ca număr și au ajutat economia noii țări. Totuși, influența capitalului străin în industrie, ce a dus la concentrarea ei în anumite zone, a lăsat regiuni întregi ale României să rămână în urmă cu dezvoltarea industrială.

Agricultura română a primit din tarile de est, mașini agricole, care au ajutat mult producția de culturi. Bărăganul, care era o întinsă stepă, a fost colonizat și cultivat, devenind cel mai însemnat grânar al României. Grâul românesc era vândut în Europa întreagă, împreună cu alte culturi ca porumbul, sfecla de zahăr, cartofii, etc… Tratatul comercial cu Austro – Ungaria , semnat în 1875 pe o perioada de 10 ani, stipula că Romania putea exporta pe uriașa piață austro-ungară produse agricole

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s