Datoria românilor în ceasul de faţă


Iată că au sosit vremurile iarăşi când mari bătălii s’au pornit între împărăţiile lumii şi fiecărui neam i se pune întrebarea de pierzanie: oare mai vrei să trăeşti ca neam? Mai vrei să duci înainte menirea dumnezeiască ce te-a făcut să fii ceeace eşti, român adică, iar nu cine ştie ce altă naţie omenească? Mai eşti în stare să-ţi duci înainte limba, cultura şi conştiinţa naţională?
Ce i se cere astăzi fiecărui neam ’n parte? Să facă dovada vredniciei sale. Să arate că e şi el neam în rândurile neamurilor în stare să-şi înflorească felul lui de a fi, spre folosul obştiei tuturor neamurilor. Să ştie să lupte pentru ca să i se recunoască dreptul lui la viaţa naţională, la păstrarea zestrei din bătrâni, fără de care îl pândeşte moartea cea neagră.
Străduinţa aceasta de a rămâne pururi viu şi puternic sufleteşte este astăzi datoria fiecărui român în parte, fie el cărturar sau sătean gospodar. În fiecare trebuie să ardă flacăra aceasta a mândriei că face parte şi el din obştea românească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s