CHIAR SUNTEM ATAT DE NAIVI CA SA-I MAI VOTAM. CITITI ACEASTA POSTARE.


Victor Ponta şi Dorin Cocoş
Ce avocat cinstit au avut Udrea şi Cocoş
O stenogramă a discuției între Victor Ponta şi consortul Cucoanei

Interceptarea de mai jos, din data de 16 Iulie 2008, între Dorin Cocoş şi Victor Ponta, a fost prinsă în dosarul cauzei Alro, aflat acum câţiva ani în instanţă, scrie jurnalista Sorina Matei pe blogul personal. Numărul de telefon apelat de Dorin Cocoş este cel al lui Victor Ponta. Discuţia dintre cei doi are loc la două săptămâni după ce procurorul obţinuse la de Curtea Supremă de Justiţie autorizaţia de incerceptare. Iar totul a fost declasificat după două luni.

Victor Ponta se afla în acea zi la Sibiu unde urma să participe la Raliul Sibiului. Victor Ponta- copilot, Edwin Keleti- pilot în Echipajul 99,aşa cum arată referinţele din acea dată despre Raliul Sibiului.

Din discuţia destul de sibilinică reiese totuşi că Dorin Cocoş avea de rezolvat „o chestie” cu „asociatul” lui Victor Ponta care se afla în acea zi în Austria, chestie cu care până atunci asociatul lui Ponta nu fusese de acord, motiv pentru care chiar îl înjurase pe Victor Ponta.

„Asociatului” lui Ponta „din nou i s-a trimis chestia aia” şi acum ar fi trebuit să trimită „chestia„, „de data asta„, „aşa cum trebuie„. Ca atare, Victor Ponta se declară de acord să-i stabilească o întâlnire lui Dorin Cocoş cu „asociatul”. În plus, Victor Ponta este de acord şi cu solicitarea lui Dorin Cocoş de a-i transmite „asociatului” următoarele: „Bă, dacă-ţi vine chestia aia nu o face până mâine. Ţine-o pe loc până mâine, poimâine, când discutăm„.

Pe lângă nota criptică, ascunsă a discuţiei, important de subliniat este şi tonul familiar al conversaţiei dintre cei doi, relaţia de subordonare a lui Victor Ponta faţă de Dorin Cocoş, apelativul „domnu’ preşedinte” pe care Dorin Cocoş îl foloseşte în discuţia cu Victor Ponta dar şi concluzia: „OK! Bine. Aşa facem!”

În iulie 2008, Victor Ponta era deputat PSD, vicepreşedinte al PSD, nu avea funcţie guvernamentală şi abia în Februarie 2010 a devenit preşedinte al PSD.

Dorin Cocoş era la acea vreme soţul Elenei Udrea.

Elena Udrea era în Iulie 2008 secretar executiv PDL.

Aşa a început totul.

Victor Ponta către dorin Cocoş: Hai să o rezolvi și tu!”

Victor Ponta: „Da, domnu’ director!

Dorin Cocoș: „Domnu’ președinte, ce faci?”

Victor Ponta: „Ordonați! Sunt la Sibiu”

Dorin Cocoș: „Poate îl suni și tu pe asociatul tău, spune-i că din nou i s-a trimis chestia aia. Poate de data asta o trimite cum trebuie

Victor Ponta: „E plecat în Austria. Când se întoarce”

Dorin Cocoș: „Te rog io…”

Victor Ponta: „Eu îl rog, dar te rog și pe tine să te duci să dați o mână…”

Dorin Cocoș: „Dăm o mână, dar uite, spune-i că am acuma nevoie de chestia aia”

Victor Ponta: „Io îi spun, dar vreau să te duci să-i spui și tu”

Dorin Cocoș: „Îi spun și eu, dar…”

Victor Ponta: „Că eu i-am spus și… A fost atât de reticent încât n-am înțeles care e problema, știi?”

Dorin Cocoș: „Da mă! OK!”

Victor Ponta: „Și mamă cum m-a înjurat el pe mine, la mine în birou și nu știu ce… Deci te rog eu… Hai să o rezolvi și tu!”

PRELUARE ARTICOL

http://www.cotidianul.ro/o-stenograma-a-discutiei-intre-victor-ponta-si-consortul-cucoanei-245721/

 

Anunțuri

Dumnezeu ne-a binecuvântat ca regat și noi ne-am adus un mare blestem prin republică.


Domniile celor patru regi sunt legate de toate marile momente ale României moderne. De la venirea lui Carol, în 1866, ţara este guvernată de o constituţie liberală. La 10 Mai 1877, România îşi declară independenţa, iar după luptele de la Plevna sau Griviţa, independenţa este recunoscută la Berlin.

Iar după Primul Război Mondial, România obţine la Paris confirmarea graniţelor ei istorice. Totul este susţinut de o economie din ce în ce mai puternică, dar şi de o preocupare constantă pentru educaţie şi cultură.
Pe 10 mai 1881, la exact 15 ani de la venirea lui Carol în România, are loc, în sala tronului din Palatul Regal, încoronarea sa ca rege. România devine, astfel, un regat condus de una dintre cele mai puternice dinastii ale Europei. La dorința lui Carol I coroana nu este făcută din aur, ci din oțelul unui tun capturat cu patru ani în urmă la Plevna.
„Regatul este un moment care încununează prima etapă a domniei lui Carol I, un fel de recunoaştere a noului rol, loc pe care România îl ocupa în această parte de Europă”, spune istoricul Armand Goșu.
Pentru România începe o perioadă de stabilitate politică și de prosperitate economică. Ţara este construită aproape de la zero. Când ajunsese pe aceste meleaguri, în 1866, Carol a descoperit o ţară aflată la marginea civilizaţiei. Printre primele însemnări pe care le-a făcut în jurnal se numără şi o descriere sumară, dar elocventă, a specificului local: sate sărace, oraşe mici, amărâte, drumuri desfundate şi praf, mult praf. În România nu existau căi ferate, nu existau porturi. Transportul se făcea călare sau cu trăsura.
Una dintre primele griji ale lui Carol I, odată ajuns în noua sa ţară, a fost să se apuce de construit căi de comunicaţie şi de transport. Astfel, după numai trei ani este inaugurată prima cale ferată din România, care lega Bucureştiul de Giurgiu. Din gara Filaret a plecat primul tren pe 19 octombrie 1869. Carol se afla la bord. După 16 ani, România ajunge să bată recorduri în domeniu. În 1895 este inaugurat podul peste Dunăre de la Cernavodă, construit de Anghel Saligny. Era cel mai lung pod din Europa.
Încet, încet, Bucureştiul se transformă în Micul Paris al Estului. Se construiesc unele dintre cele mai frumoase clădiri din capitală, bineînţeles, de inspiraţie franceză: Ateneul Român, Palatul CEC, Palatul Poştelor, azi muzeul de istorie sau Palatul de Justiţie. În 1871, pe străzile Capitalei încep să circule primele tramvaie trase de cai, iar în 1882 se introduce iluminatul public electric. Este perioada în care cultura cunoaște un avânt fără precedent, este epoca lui Eminescu, Creangă și Caragiale.
Într-un secol în care libertatea de exprimare era mai mult o excepţie decât o regulă, în România presa avea libertate absolută. Până acum am avut obiceiul de a ne duce să căutăm exemple şi lecţii de bună politică în Anglia sau America. Astăzi, iată, un mic popor născut ieri vine să ne arate cum se guvernează. În momentul când îşi mobilizează armata, România proclamă ce? Starea de asediu? Nu! Ea proclamă libertatea absolută a presei! scriau, la 1876, ziarele din Franţa. Preluare de pe digi24:

Învăţământ şi educaţie


Educaţia civică a fost o formă perversă de propagandă comunistă. Nu ne-a spus nimeni nimic despre formele de guvernământ şi, de aceea, mulţi români se sperie de cuvintele REGAT, REGE, MONARHIE CONSTITUŢIONALĂ.

Educaţia civică a fost o formă perversă de propagandă comunistă. Nu ne-a spus nimeni nimic despre formele de guvernământ şi, de aceea, mulţi români se sperie de cuvintele REGAT, REGE, MONARHIE CONSTITUŢIONALĂ. Mai mult, prea puţini români ştiu cine şi de ce ne-a adus REPUBLICA în ţară. Nu ne-a spus nimeni nimic despre doctrinele politice şi azi mulţi români, când aud de creştin-democraţie, liberalism sau  socialism nu înţeleg nimic. Azi, prea puţini români ştiu ce este cu adevărat democraţia, pentru că nicăieri n-au primit educaţie în acest sens. Să ne mai mire că singurele personalităţi politice contemporane, Corneliu Coposu şi Ion Raţiu,  au venit cu educaţia antebelică? Nu ne-a spus nouă şi nu le spune nimeni copiilor de azi că a fi mai bun în meseria sau în profesia ta este un act de patriotism, că dezvoltarea ţării ţi se poate datora şi avem concepţia păguboasă „ lasă că merge!”

Cine este PSD si cum a distrus aceasta tara ?


 „România a fost ţara tuturor posibilităţilor. În perioadele 1992-1996 şi 2000-2004, cât PSD a fost la putere, s-au dat cele mai mari ţepe din istoria României. Au fost privatizate fraudulos, până în momentul de faţă, aproximativ 6.000 de întreprinderi, evaluate la 700 miliarde de euro. Cele 6.000 de întreprinderi au fost vândute cu aproximativ 70 miliarde de euro (10% din valoarea de piaţă). PE CELE 6.000 DE ÎNTREPRINDERI PRIVATIZATE FRAUDULOS S-AU ÎNCASAT, PÂNĂ ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, NUMAI 7 MILIARDE DE EURO (ADICĂ 1% DIN VALOAREA DE PIAŢĂ). Prin privatizarea ilegală a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de muncă. „Ziarul“ vă prezintă o listă cu 10 lucruri care au tras România înapoi atât din punct de vedere politic, cât şi economic, toate marca PSD. Este bine să ne amintim, înainte de 6 decembrie, cine a fost, este şi va fi PSD. După nici jumătate de an de la momentul în care a văzut prima Revoluţie în direct, Occidentului i s-a arătat o altă Ro­mâ­nie: una în care hoarde de mineri, transformaţi în forţe de ordine şi sprijiniţi de puterea politică, dădeau cu bâta, la propriu şi la figurat, în plăpânda democraţie înfiripată în decembrie 1989.

1. Opoziţia, scoasă din joc cu minerii
Mineriada din iunie ’90 este, de fapt, consecinţa unui şir de evenimente, fiecare de natură să pună o mare stavilă în calea trecerii la capitalism, şi nu poate fi judecată separat de ele atunci când se pun chinuitoarele între­bări care au însoţit tranziţia. Încă din primele luni ale anului, a existat suspiciunea că noua conducere provizorie instalată în 22 decembrie ’89, în frunte cu fostul comunist Ion Iliescu, in­ten­ţionează să-şi permanenti­ze­ze puterea. Proaspăt reînfiin­ţa­te­le partide istorice au organizat manifestaţii în Bucureşti, iar puterea, benefiicind şi de serviciile unei televiziuni publice aser­vite, a organizat contra­ma­ni­festaţii, la care au participat atât muncitori de la marile uzi­ne bucureştene, cât şi mineri aduşi din Valea Jiului. Au fost bătăi, arestări, devastări de spaţii, dar de mică amploare. Frontul Salvării Naţionale (FSN) a anunţat că va participa la alegerile din 20 mai, pe care tot el (printr-o structură, în care, de ochii lumii, a invitat şi opo­ziţia – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională) le organiza. Aprilie 1990 a marchat debutul a ceea ce s-a numit „fe­no­menul Piaţa Universităţii“. Mii de oameni s-au strâns în piaţă (denumiţi de Iliescu „golani“), au demonstrat zi de zi împotriva neo-comunismului, balconul de la Universitate devenind o tribună a mesajelor anticomuniste la care a avut acces oricine. Poporul a decis însă altceva la 20 mai, zi care a rămas în istorie sub numele de „duminica orbului“: FSN a ieşit câş­ti­gă­tor cu aproape 70%, iar Ion Iliescu a devenit preşedinte cu 85%, în condiţiile unei par­ticipări masive la vot: aproape 90% din populaţia cu drept de vot.
2. Democraţia predată cu bastoanele minerilor
După mineriadele din 1990, venirea minerilor se perma­nen­ti­zează. Devine un fenomen. Se spune că era principala armă a lui Ion Iliescu pentru a face ordine cu mijloace neoficiale. Ur­mă­toarea mineriadă majoră avea să aibă loc la scurt timp: septembrie 1991. Acelaşi Miron Cozma, aceiaşi mineri din Valea Jiului. De data aceasta, „ortacii“ cer demiterea primului-mi­nistru, se spune că la indicaţia lui Ion Iliescu. După ce este atacată clădirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabine­tul Petre Roman îşi dă demisia. Ultima mineriadă a avut loc în 1999, după arestarea lui Miron Cozma din 1997.

3. Caritas-ul, primul tun din istoria economică
A fost organizat de către compania „Caritas“ din Cluj-Napoca, fondată de către Ioan Stoica, un apropiat PSD, şi a fost lansat în anul 1991. Numele „Caritas“ aparţine, de drept, unei organizaţii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fără a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiţi. Listele cu depu­nă­tori cărora le venise rândul la câştig erau publicate în cotidianul „Mesagerul transilvan“. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 de deponenţi din întreaga ţară, care au investit 1.257 miliarde de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plăţile înceta­seră, de fapt, în octombrie 1993. Unii politicieni din PSD au retras mari sume înainte de pră­bu­şirea Caritas-ului. Sur­prin­zător a fost şi faptul că pu­te­rea politică de la acea vreme, cu Ion Iliescu în frunte, nu a făcut niciun demers pentru oprirea Caritas-ului.

>4. FNI, al doilea Caritas
Fondul Naţional de Investiţii a fost înfiinţat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994. Înfiin­ţa­rea acestui fond deschis de in­vestiţii – fond mutual -, precum şi a societăţii de administrare S.C. „SOV INVEST“ S.A., a fost avizată fără niciun fel de menţiuni de restricţie a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. – forul competent – prin Deciziile nr. 159/15.09.1995 şi nr. 157/15.09.1995. FNI, în spatele căruia s-a aflat Sorin Ovidiu Vântu, a dus la 300.000 de păgubiţi cu peste 300 de mi­lioane de dolari. Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Ti­mofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: „Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victimele unei mari ma­nipu­lări puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea şi com­punerea reţelelor crimei or­ganizate internaţionale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste graniţă. Au fost şi pioni pe teritoriul Ro­mâniei. Vă asigur că s-a ştiut totul în legătură cu FNI“.

5. Devalizarea Bancorex de către mafia politică
Banca Română de Comerţ Exterior a fost înfiinţată ca ban­că specializată pe opera­ţiu­nile cu străinătatea, desprinsă din Departamentul de Relaţii Ex­terne al Băncii Naţionale a Re­publicii Socialiste România. În 1995, numele BRCE este înlocuit cu „Bancorex“, din raţi­uni de marketing. În 1996 de­ţinea cir­ca 60% din opera­ţiu­nile de co­merţ exterior ale României şi era foarte activă în domeniul im­porturilor de energie. Bancorex s-a aflat în centrul unui pu­ter­nic scandal politico-financiar, cauzat de politica de­f­ec­tu­oasă a băncii şi acordarea de cre­dite pe criterii politice. A avut loc aşa-zisa „devalizare“ a băn­cii. Niciodată cei care au luat bani nu au fost judecaţi pen­tru acest lucru. Românii au plătit aproximativ două miliar­de de do­lari, bani de care au be­ne­ficiat prietenii politici ai PSD printre care Fathi Taher, Costel Bobic, Viorel Popa (Cibela Gro­up) şi Gheorghe Florea Bragadiru.

6. 2000-2004 – România, ajunsă pe mâna baronilor PSD
Pe vremea guvernării PSD, Ion Iliescu – preşedinte şi Adrian Năstase – premier, România ajunge pe mâna baronilor locali ai PSD. Încep să se construiască marile averi de sute de milioane de dolari, bani făcuţi în majoritatea cazurilor din afaceri cu statul. Marian Oprişan (Vrancea), familia Sechelariu (Ba­cău), Radu Mazăre (Constanţa), Ioan Niculae (Teleorman),
Ioan Neculaie (Braşov), Fraţii Cristescu (Timişoara), Gheorghe Bo­sânceanu (Constanţa), Dinel Stai­cu (Craiova), Corneliu Iacu­bov (Bacău) sunt doar câteva exem­ple. Aceşti oameni sunt aju­taţi de Hrebenciuc, Coz­mân­că, Şerban Mihăilescu (Miky Şpa­gă) sau Ristea Priboi, oameni din anturajul lui Adrian Năs­tase.

7. Privatizarea Sidex Galaţi
Oţelul a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România. Sidex a fost căpuşat în sistem Petrom şi adus în situaţia de a pierde 1 milion de dolari pe zi. În aceste condiţii, a fost vândut pe nimic (25 de milioane de dolari!) lui Mittal Steel Galaţi pe relaţia Năstase – Anglia. După patru ani de la privatizare, Mittal Steel Galaţi a devenit cea mai mare companie privată din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004. Afacerile Ispat Sidex au crescut în fiecare an – de la 880 de mi­lioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde de dolari în 2003 şi la 2,1 miliarde de dolari în 2004. Am aflat şi preţul real la care ar fi trebuit vândut Sidex: un miliard de dolari!!!
8. Privatizarea Petromidia – Dinu Patriciu
În 2001 s-a realizat o altă pri­vatizare răsunătoare: Comple­xul Petrochimic Midia-Năvo­dari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vândut lui Dinu Patriciu, după ce tot el încercase preluarea companiei câţiva ani mai devreme. Pe vremea PSD s-a dat perla Ro­mâ­niei unui liberal, iar Guvernul Adrian Năstase a dat HG 118/2003 prin care datoriile de 600 de milioane de dolari erau reeşalonate pe o perioadă de 7 ani! Aşa a devenit Dinu Patriciu multimiliardar, iar bugetul Ro­mâniei a sărăcit cu sute de mi­lioane de dolari.

9. Dan Ioan Popescu – Retehnologizarea Porţilor de Fier
Tot pe vremea PSD se coace prima afacere de peste un miliard de dolari: retehnologizarea Porţilor de Fier. Ce au făcut iugoslavii cu 100 de milioane de dolari, românii reuşesc să facă cu peste un miliard de dolari, cea mai mare afacere din România până în 2004. În centrul afacerii se găseşte un mare nume al PSD: Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei şi Comerţului, care a fost anche­tat pentru neconcordanţe în privinţa averii.

10. Vânzarea Petrom
Privatizarea SNP Petrom SA a fost o greşeală economică gra­vă, pentru că a fost o decizie pur politică, care a surclasat da­tele eco­nomice. Specialiştii în petrol şi gaze au analizat toate aspec­tele celei mai importante pri­va­tizări a anului 2004 şi au ajuns la concluzia că, fiind folo­sită în scopuri politice, statul a fost păgubit într-un singur an după privatizare cu mai mult de 4 mili­arde de euro. La data priva­tizării, SNP Petrom SA avea ca obiect de activitate, în principal, exploatarea zăcă­min­telor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul continental al Mării Negre, rafinarea şi prelucrarea ţiţeiului, transportul şi comercializarea produselor pe­tro­liere, comercializarea gaze­lor, importul şi exportul de ţiţei, produse petroliere, utilaje, echipamente şi tehnologii specifice. SNP Petrom SA, anterior priva­tizării, se definea ca unul dintre cei mai importanţi producători de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est, singurul producător de ţiţei din România, neavând concurent în acest do­meniu, şi cel de-al doilea pro­ducător de gaze naturale, cu o producţie în 2003 de 6,129 miliarde metri cubi şi o cotă de 34% la furnizare. În studiul de piaţă realizat pentru privatizarea Pe­trom, în mai 2003, consultantul tehnic, Jacobs Consultancy, anu­nţa Ministerul Industriei că a identificat rezerve de 128 mi­li­oane de tone echivalent petrol, plus 16 milioane de tone petrol în Kazahstan, din concesionare. Niciuna nu fusese exploatată. Din datele contabile înainte de privatizare consemnăm activul net de 62.373.020.622 mii de lei şi profitul net de 2.282.082.505 mii de lei. Conform contractului de privatizare, OMV a plătit statului român suma de 668,815 milioane de euro pentru 33,34% din pachetul de acţiuni, iar compania Petrom a intrat pe mâinile austriecilor de la OMV la un preţ subevaluat cu aproape 50% din cauza estimărilor făcute de consultanţii care au ana­lizat rezervele de ţiţei ale Pe­trom. Banca elveţiană Credit Suisse First Boston şi cea olandeză ING au evaluat rezer­vele companiei române cu un preţ maxim de 22 de dolari pe baril până în 2012. În momentul semnării contractului de privatizare – la aproximativ 1 an după evaluarea iniţială -, preţul ţiţe­iu­lui ajunsese deja la 35 de do­lari pe baril, iar prognozele indicau încă de mai demult o ascen­siune de durată a pre­ţu­rilor combustibililor. La preţul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extracţie şi exploatare a Petrom a fost evaluată de consultanţi la 1,7 miliarde de do­lari, valoare ce corespunde ac­tivului net menţionat, iar în­tregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari. Dar, în evaluarea făcută pentru Guvern, acelaşi consultant preciza că „o variaţie de 2 dolari în preţul petrolului Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari în valoa­rea companiei“. Responsabili de privatizarea SNP: Adrian Năs­tase şi Dan Ioan Popescu. Este afacerea din care România a pierdut cei mai mulţi bani.
Sursa http://www.exploziv-news.ro/ancheta/335-ati-uitat-cine-este-psd.html

 

Cine sunt noii miniştri propuşi de Ponta.


Daca s-a ajuns pana acolo ca la cultura sa avem ministru de etnie maghiara atunci tara asta este o mare bataie de joc iaar noi poporul suntem o gloata de prostii si tampiti
Cine sunt noii miniştri propuşi de Ponta. Finul lui Zgonea, la Buget. Ministrul „biped“, la Cultură

Finul lui Zgonea, la Buget. Ministrul „biped“, la Cultură

Claudiu Manda, liderul PSD Craiova, face parte din noua generaţie a PSD, şi este puternic suţinut de preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, şi de primarul Craiovei, Olguţa Vasilescu. În aprilie 2013, Claudiu Manda a fost ales preşedinte al PSD Dolj, el fiind singurul candidat. „ Mi-aş dori ca de acum încolo să ne dăm mâna, să nu ne mai certăm, să împărţim şi sărăcia, să nu ne mai certăm cum să împărţim funcţiile“, a afirmat atunci Claudiu Manda, la Conferinţa Judeţeană a PSD Dolj. Valeriu Zgonea, naşul lui Claudiu Manda, s- a implicat serios în campania finului pentru şefia PSD Dolj. „Claudiu Manda este un produs 100% al comunităţii PSD Dolj. Este un tânăr care a luptat pentru fiecare etapă a vieţii sale, dar vin obligaţiile “, a spus şi Valeriu Zgonea. Relaţia dintre Zgonea şi Manda a depăşit chiar şi minima conduit parlamentară. Într-o şedinţă a Camerei Deputaţilor din 26 iunie 2013, după ce Valeriu Zgonea, preşedintele forului legislativ, i-a acordat cuvântul, Claudiu Manda a spus la începutul intervenţiei în plen: „Mulţumesc, naşule!”. Ulterior, acesta a menţionat, pe hol, potrivit presei: „Păi nu-i normal să-i spun aşa dacă el m-a cununat?“. Ambii sunt deputaţi de Dolj. Pe site-ul personal al lui Claudiu Manda se mai arată că una dintre pasiunile sale este motociclismul şi că „trăieşte intens fiecare meci al iubirii alb-albastre Universitatea Craiova, dar ar încerca şi paraşutism sau conducerea ambarcaţiunilor cu motor“.

Rozalia Biro şi limba română Rozalia Biro, ministrul desemnat pentru Cultură,  are 49 de ani, iar în 2012 a fost aleasă senator într-un colegiu din judeţul Bihor în care majoritatea populaţiei este de etnie maghiară, dupa ce în perioada 2004-2012 a fost viceprimar al municipiului Oradea. Rozalia Biro a fost recomandată chiar de predecesorul său, Kelemen Hunor. Ce nu o recomandă, însă, sunt  problemele sale cu justiţia, dar şi cu limba română. Astfel, din anul 2012, Biro se află în vizorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi este anchetată pentru abuz în funcţie, în urma unui raport din 2010 al Agenţiei Naţionale de Integritate, care a acuzat-o de conflict de interese. Situaţia anchetată datează din perioada în care Biro era viceprimar al municipiului Oradea, în 2006, dar deţinea, concomitent, şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Fundaţiei Partium, care funcţionează pe lângă UDMR Bihor. În această calitate, ea a aprobat închirierea, de către fundaţie, a unui imobil din centrul oraşului. Deşi Biro a cerut, în instanţă, anularea raportului ANI, în 2012 ea a pierdut procesul şi momentan este cercetată într-un dosar nefinalizat. Slabele cunoştinţe de limba română au transformat-o pe Rozalia Biro, în 2010, în victima unei farse cu accente comice. Sunată de un realizator radio care s-a recomandat drept jurnalist la un post de televiziune care intenţionează să realizeze o emisiune despre problema „copiilor bipezi“, Biro a interpretat greşit sensul cuvântului, dar a acceptat să răspundă la întrebări. Astfel, ea i-a transmis realizatorului că „majoritatea copiilor bipezi din Oradea provin din alte localităţi“ şi l-a asigurat că ea, personal, nu are „niciun biped în familie“.

Citeste mai mult: adev.ro/n9mgtu