Cine este PSD si cum a distrus aceasta tara ?


 „România a fost ţara tuturor posibilităţilor. În perioadele 1992-1996 şi 2000-2004, cât PSD a fost la putere, s-au dat cele mai mari ţepe din istoria României. Au fost privatizate fraudulos, până în momentul de faţă, aproximativ 6.000 de întreprinderi, evaluate la 700 miliarde de euro. Cele 6.000 de întreprinderi au fost vândute cu aproximativ 70 miliarde de euro (10% din valoarea de piaţă). PE CELE 6.000 DE ÎNTREPRINDERI PRIVATIZATE FRAUDULOS S-AU ÎNCASAT, PÂNĂ ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, NUMAI 7 MILIARDE DE EURO (ADICĂ 1% DIN VALOAREA DE PIAŢĂ). Prin privatizarea ilegală a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de muncă. „Ziarul“ vă prezintă o listă cu 10 lucruri care au tras România înapoi atât din punct de vedere politic, cât şi economic, toate marca PSD. Este bine să ne amintim, înainte de 6 decembrie, cine a fost, este şi va fi PSD. După nici jumătate de an de la momentul în care a văzut prima Revoluţie în direct, Occidentului i s-a arătat o altă Ro­mâ­nie: una în care hoarde de mineri, transformaţi în forţe de ordine şi sprijiniţi de puterea politică, dădeau cu bâta, la propriu şi la figurat, în plăpânda democraţie înfiripată în decembrie 1989.

1. Opoziţia, scoasă din joc cu minerii
Mineriada din iunie ’90 este, de fapt, consecinţa unui şir de evenimente, fiecare de natură să pună o mare stavilă în calea trecerii la capitalism, şi nu poate fi judecată separat de ele atunci când se pun chinuitoarele între­bări care au însoţit tranziţia. Încă din primele luni ale anului, a existat suspiciunea că noua conducere provizorie instalată în 22 decembrie ’89, în frunte cu fostul comunist Ion Iliescu, in­ten­ţionează să-şi permanenti­ze­ze puterea. Proaspăt reînfiin­ţa­te­le partide istorice au organizat manifestaţii în Bucureşti, iar puterea, benefiicind şi de serviciile unei televiziuni publice aser­vite, a organizat contra­ma­ni­festaţii, la care au participat atât muncitori de la marile uzi­ne bucureştene, cât şi mineri aduşi din Valea Jiului. Au fost bătăi, arestări, devastări de spaţii, dar de mică amploare. Frontul Salvării Naţionale (FSN) a anunţat că va participa la alegerile din 20 mai, pe care tot el (printr-o structură, în care, de ochii lumii, a invitat şi opo­ziţia – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională) le organiza. Aprilie 1990 a marchat debutul a ceea ce s-a numit „fe­no­menul Piaţa Universităţii“. Mii de oameni s-au strâns în piaţă (denumiţi de Iliescu „golani“), au demonstrat zi de zi împotriva neo-comunismului, balconul de la Universitate devenind o tribună a mesajelor anticomuniste la care a avut acces oricine. Poporul a decis însă altceva la 20 mai, zi care a rămas în istorie sub numele de „duminica orbului“: FSN a ieşit câş­ti­gă­tor cu aproape 70%, iar Ion Iliescu a devenit preşedinte cu 85%, în condiţiile unei par­ticipări masive la vot: aproape 90% din populaţia cu drept de vot.
2. Democraţia predată cu bastoanele minerilor
După mineriadele din 1990, venirea minerilor se perma­nen­ti­zează. Devine un fenomen. Se spune că era principala armă a lui Ion Iliescu pentru a face ordine cu mijloace neoficiale. Ur­mă­toarea mineriadă majoră avea să aibă loc la scurt timp: septembrie 1991. Acelaşi Miron Cozma, aceiaşi mineri din Valea Jiului. De data aceasta, „ortacii“ cer demiterea primului-mi­nistru, se spune că la indicaţia lui Ion Iliescu. După ce este atacată clădirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabine­tul Petre Roman îşi dă demisia. Ultima mineriadă a avut loc în 1999, după arestarea lui Miron Cozma din 1997.

3. Caritas-ul, primul tun din istoria economică
A fost organizat de către compania „Caritas“ din Cluj-Napoca, fondată de către Ioan Stoica, un apropiat PSD, şi a fost lansat în anul 1991. Numele „Caritas“ aparţine, de drept, unei organizaţii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fără a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiţi. Listele cu depu­nă­tori cărora le venise rândul la câştig erau publicate în cotidianul „Mesagerul transilvan“. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 de deponenţi din întreaga ţară, care au investit 1.257 miliarde de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plăţile înceta­seră, de fapt, în octombrie 1993. Unii politicieni din PSD au retras mari sume înainte de pră­bu­şirea Caritas-ului. Sur­prin­zător a fost şi faptul că pu­te­rea politică de la acea vreme, cu Ion Iliescu în frunte, nu a făcut niciun demers pentru oprirea Caritas-ului.

>4. FNI, al doilea Caritas
Fondul Naţional de Investiţii a fost înfiinţat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994. Înfiin­ţa­rea acestui fond deschis de in­vestiţii – fond mutual -, precum şi a societăţii de administrare S.C. „SOV INVEST“ S.A., a fost avizată fără niciun fel de menţiuni de restricţie a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. – forul competent – prin Deciziile nr. 159/15.09.1995 şi nr. 157/15.09.1995. FNI, în spatele căruia s-a aflat Sorin Ovidiu Vântu, a dus la 300.000 de păgubiţi cu peste 300 de mi­lioane de dolari. Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Ti­mofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: „Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victimele unei mari ma­nipu­lări puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea şi com­punerea reţelelor crimei or­ganizate internaţionale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste graniţă. Au fost şi pioni pe teritoriul Ro­mâniei. Vă asigur că s-a ştiut totul în legătură cu FNI“.

5. Devalizarea Bancorex de către mafia politică
Banca Română de Comerţ Exterior a fost înfiinţată ca ban­că specializată pe opera­ţiu­nile cu străinătatea, desprinsă din Departamentul de Relaţii Ex­terne al Băncii Naţionale a Re­publicii Socialiste România. În 1995, numele BRCE este înlocuit cu „Bancorex“, din raţi­uni de marketing. În 1996 de­ţinea cir­ca 60% din opera­ţiu­nile de co­merţ exterior ale României şi era foarte activă în domeniul im­porturilor de energie. Bancorex s-a aflat în centrul unui pu­ter­nic scandal politico-financiar, cauzat de politica de­f­ec­tu­oasă a băncii şi acordarea de cre­dite pe criterii politice. A avut loc aşa-zisa „devalizare“ a băn­cii. Niciodată cei care au luat bani nu au fost judecaţi pen­tru acest lucru. Românii au plătit aproximativ două miliar­de de do­lari, bani de care au be­ne­ficiat prietenii politici ai PSD printre care Fathi Taher, Costel Bobic, Viorel Popa (Cibela Gro­up) şi Gheorghe Florea Bragadiru.

6. 2000-2004 – România, ajunsă pe mâna baronilor PSD
Pe vremea guvernării PSD, Ion Iliescu – preşedinte şi Adrian Năstase – premier, România ajunge pe mâna baronilor locali ai PSD. Încep să se construiască marile averi de sute de milioane de dolari, bani făcuţi în majoritatea cazurilor din afaceri cu statul. Marian Oprişan (Vrancea), familia Sechelariu (Ba­cău), Radu Mazăre (Constanţa), Ioan Niculae (Teleorman),
Ioan Neculaie (Braşov), Fraţii Cristescu (Timişoara), Gheorghe Bo­sânceanu (Constanţa), Dinel Stai­cu (Craiova), Corneliu Iacu­bov (Bacău) sunt doar câteva exem­ple. Aceşti oameni sunt aju­taţi de Hrebenciuc, Coz­mân­că, Şerban Mihăilescu (Miky Şpa­gă) sau Ristea Priboi, oameni din anturajul lui Adrian Năs­tase.

7. Privatizarea Sidex Galaţi
Oţelul a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România. Sidex a fost căpuşat în sistem Petrom şi adus în situaţia de a pierde 1 milion de dolari pe zi. În aceste condiţii, a fost vândut pe nimic (25 de milioane de dolari!) lui Mittal Steel Galaţi pe relaţia Năstase – Anglia. După patru ani de la privatizare, Mittal Steel Galaţi a devenit cea mai mare companie privată din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004. Afacerile Ispat Sidex au crescut în fiecare an – de la 880 de mi­lioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde de dolari în 2003 şi la 2,1 miliarde de dolari în 2004. Am aflat şi preţul real la care ar fi trebuit vândut Sidex: un miliard de dolari!!!
8. Privatizarea Petromidia – Dinu Patriciu
În 2001 s-a realizat o altă pri­vatizare răsunătoare: Comple­xul Petrochimic Midia-Năvo­dari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vândut lui Dinu Patriciu, după ce tot el încercase preluarea companiei câţiva ani mai devreme. Pe vremea PSD s-a dat perla Ro­mâ­niei unui liberal, iar Guvernul Adrian Năstase a dat HG 118/2003 prin care datoriile de 600 de milioane de dolari erau reeşalonate pe o perioadă de 7 ani! Aşa a devenit Dinu Patriciu multimiliardar, iar bugetul Ro­mâniei a sărăcit cu sute de mi­lioane de dolari.

9. Dan Ioan Popescu – Retehnologizarea Porţilor de Fier
Tot pe vremea PSD se coace prima afacere de peste un miliard de dolari: retehnologizarea Porţilor de Fier. Ce au făcut iugoslavii cu 100 de milioane de dolari, românii reuşesc să facă cu peste un miliard de dolari, cea mai mare afacere din România până în 2004. În centrul afacerii se găseşte un mare nume al PSD: Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei şi Comerţului, care a fost anche­tat pentru neconcordanţe în privinţa averii.

10. Vânzarea Petrom
Privatizarea SNP Petrom SA a fost o greşeală economică gra­vă, pentru că a fost o decizie pur politică, care a surclasat da­tele eco­nomice. Specialiştii în petrol şi gaze au analizat toate aspec­tele celei mai importante pri­va­tizări a anului 2004 şi au ajuns la concluzia că, fiind folo­sită în scopuri politice, statul a fost păgubit într-un singur an după privatizare cu mai mult de 4 mili­arde de euro. La data priva­tizării, SNP Petrom SA avea ca obiect de activitate, în principal, exploatarea zăcă­min­telor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul continental al Mării Negre, rafinarea şi prelucrarea ţiţeiului, transportul şi comercializarea produselor pe­tro­liere, comercializarea gaze­lor, importul şi exportul de ţiţei, produse petroliere, utilaje, echipamente şi tehnologii specifice. SNP Petrom SA, anterior priva­tizării, se definea ca unul dintre cei mai importanţi producători de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est, singurul producător de ţiţei din România, neavând concurent în acest do­meniu, şi cel de-al doilea pro­ducător de gaze naturale, cu o producţie în 2003 de 6,129 miliarde metri cubi şi o cotă de 34% la furnizare. În studiul de piaţă realizat pentru privatizarea Pe­trom, în mai 2003, consultantul tehnic, Jacobs Consultancy, anu­nţa Ministerul Industriei că a identificat rezerve de 128 mi­li­oane de tone echivalent petrol, plus 16 milioane de tone petrol în Kazahstan, din concesionare. Niciuna nu fusese exploatată. Din datele contabile înainte de privatizare consemnăm activul net de 62.373.020.622 mii de lei şi profitul net de 2.282.082.505 mii de lei. Conform contractului de privatizare, OMV a plătit statului român suma de 668,815 milioane de euro pentru 33,34% din pachetul de acţiuni, iar compania Petrom a intrat pe mâinile austriecilor de la OMV la un preţ subevaluat cu aproape 50% din cauza estimărilor făcute de consultanţii care au ana­lizat rezervele de ţiţei ale Pe­trom. Banca elveţiană Credit Suisse First Boston şi cea olandeză ING au evaluat rezer­vele companiei române cu un preţ maxim de 22 de dolari pe baril până în 2012. În momentul semnării contractului de privatizare – la aproximativ 1 an după evaluarea iniţială -, preţul ţiţe­iu­lui ajunsese deja la 35 de do­lari pe baril, iar prognozele indicau încă de mai demult o ascen­siune de durată a pre­ţu­rilor combustibililor. La preţul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extracţie şi exploatare a Petrom a fost evaluată de consultanţi la 1,7 miliarde de do­lari, valoare ce corespunde ac­tivului net menţionat, iar în­tregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari. Dar, în evaluarea făcută pentru Guvern, acelaşi consultant preciza că „o variaţie de 2 dolari în preţul petrolului Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari în valoa­rea companiei“. Responsabili de privatizarea SNP: Adrian Năs­tase şi Dan Ioan Popescu. Este afacerea din care România a pierdut cei mai mulţi bani.
Sursa http://www.exploziv-news.ro/ancheta/335-ati-uitat-cine-este-psd.html

 

Cine sunt noii miniştri propuşi de Ponta.


Daca s-a ajuns pana acolo ca la cultura sa avem ministru de etnie maghiara atunci tara asta este o mare bataie de joc iaar noi poporul suntem o gloata de prostii si tampiti
Cine sunt noii miniştri propuşi de Ponta. Finul lui Zgonea, la Buget. Ministrul „biped“, la Cultură

Finul lui Zgonea, la Buget. Ministrul „biped“, la Cultură

Claudiu Manda, liderul PSD Craiova, face parte din noua generaţie a PSD, şi este puternic suţinut de preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, şi de primarul Craiovei, Olguţa Vasilescu. În aprilie 2013, Claudiu Manda a fost ales preşedinte al PSD Dolj, el fiind singurul candidat. „ Mi-aş dori ca de acum încolo să ne dăm mâna, să nu ne mai certăm, să împărţim şi sărăcia, să nu ne mai certăm cum să împărţim funcţiile“, a afirmat atunci Claudiu Manda, la Conferinţa Judeţeană a PSD Dolj. Valeriu Zgonea, naşul lui Claudiu Manda, s- a implicat serios în campania finului pentru şefia PSD Dolj. „Claudiu Manda este un produs 100% al comunităţii PSD Dolj. Este un tânăr care a luptat pentru fiecare etapă a vieţii sale, dar vin obligaţiile “, a spus şi Valeriu Zgonea. Relaţia dintre Zgonea şi Manda a depăşit chiar şi minima conduit parlamentară. Într-o şedinţă a Camerei Deputaţilor din 26 iunie 2013, după ce Valeriu Zgonea, preşedintele forului legislativ, i-a acordat cuvântul, Claudiu Manda a spus la începutul intervenţiei în plen: „Mulţumesc, naşule!”. Ulterior, acesta a menţionat, pe hol, potrivit presei: „Păi nu-i normal să-i spun aşa dacă el m-a cununat?“. Ambii sunt deputaţi de Dolj. Pe site-ul personal al lui Claudiu Manda se mai arată că una dintre pasiunile sale este motociclismul şi că „trăieşte intens fiecare meci al iubirii alb-albastre Universitatea Craiova, dar ar încerca şi paraşutism sau conducerea ambarcaţiunilor cu motor“.

Rozalia Biro şi limba română Rozalia Biro, ministrul desemnat pentru Cultură,  are 49 de ani, iar în 2012 a fost aleasă senator într-un colegiu din judeţul Bihor în care majoritatea populaţiei este de etnie maghiară, dupa ce în perioada 2004-2012 a fost viceprimar al municipiului Oradea. Rozalia Biro a fost recomandată chiar de predecesorul său, Kelemen Hunor. Ce nu o recomandă, însă, sunt  problemele sale cu justiţia, dar şi cu limba română. Astfel, din anul 2012, Biro se află în vizorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi este anchetată pentru abuz în funcţie, în urma unui raport din 2010 al Agenţiei Naţionale de Integritate, care a acuzat-o de conflict de interese. Situaţia anchetată datează din perioada în care Biro era viceprimar al municipiului Oradea, în 2006, dar deţinea, concomitent, şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Fundaţiei Partium, care funcţionează pe lângă UDMR Bihor. În această calitate, ea a aprobat închirierea, de către fundaţie, a unui imobil din centrul oraşului. Deşi Biro a cerut, în instanţă, anularea raportului ANI, în 2012 ea a pierdut procesul şi momentan este cercetată într-un dosar nefinalizat. Slabele cunoştinţe de limba română au transformat-o pe Rozalia Biro, în 2010, în victima unei farse cu accente comice. Sunată de un realizator radio care s-a recomandat drept jurnalist la un post de televiziune care intenţionează să realizeze o emisiune despre problema „copiilor bipezi“, Biro a interpretat greşit sensul cuvântului, dar a acceptat să răspundă la întrebări. Astfel, ea i-a transmis realizatorului că „majoritatea copiilor bipezi din Oradea provin din alte localităţi“ şi l-a asigurat că ea, personal, nu are „niciun biped în familie“.

Citeste mai mult: adev.ro/n9mgtu

„Şapte minciuni” ale lui Victor Ponta


Senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu afirmă că a identificat „şapte minciuni” pe care premierul Victor Ponta le-ar fi spus marţi, la întrunirea PSD în care şi-a lansat candidatura la prezidenţiale.

În opinia senatorului, premierul a minţit, printre altele, cu privire la revizuirea Constituţiei, la justiţie şi atunci când a spus că „niciun român nu trebuie lăsat singur”.

Roşca Stănescu enumeră într-un comunicat transmis presei cele şapte minciuni pe care le-ar fi identificat la premier.

„1. Domnul Victor Ponta s-a referit insistent la necesitatea schimbării Constituţiei, proiect pe care îl va promova, dacă va ajunge preşedinte. Minciuna, de asta data prin omisiune, este grosolană. Domnul Victor Ponta este cel care a îngropat proiectul de revizuire a Constituţiei, nedorind să-l treacă prin Parlament atunci când USL dispunea de o majoritate de două treimi. De ce? Pentru că, intenţionând să candideze pentru funcţia prezidenţială, în ciuda promisiunilor şi angajamentelor din USL, a făcut tot posibilul pentru ca următorul mandat la Cotroceni să beneficieze de toate prerogativele lărgite din actuala Constituţie.

2. Domnul Victor Ponta a declarat că intenţionează să elibereze justiţia de controlul lui Traian Băsescu şi al oamenilor lui, adăugând: „cred că justiţia trebuie să îi apere pe oameni, pe liderii politici şi nu invers”. În realitate, viitorul candidat prezidenţial al PSD şi-a utilizat prerogativele pe care le are în calitate de premier nu numai pentru a negocia şi semna cu Traian Băsescu un pact de coabitare care are în vedere şi justiţia, ci şi de a materializa această înţelegere, împărţindu-şi cu preşedintele României zeci de numiri de procurori care să asigure conducerea celor două mari Parchete. De asemenea, domnul Victor Ponta şi-a instalat în funcţia de ministru al Justitiei o rudă prin alianţă, pe domnul Robert Cazanciuc, cel care, aşa cum s-a dovedit, a încercat să consolideze puterea unuia dintre baronii locali PSD, Adrian Duicu, recomandând, în baza unei operaţiuni de trafic de infuenţă, o persoană tocmai în sistemul pe care Victor Ponta declara că vrea sa îl scoată de sub ingerinţa politică.

3. Domnul Victor Ponta a declarat că „PSD este un partid care întotdeauna a rezistat în bătălia cu cei mai răi din această ţară şi şi-a făcut datoria faţă de cei mai mulţi”. Rezultatele acestui efort eroic la care face referire domnul Victor Ponta le pot remarca toţi români. Sub administraţia PSD, corupţia a crescut exponenţial şi, nu întâmplător, cei mai multi baroni locali aparţin acestui partid, iar în cele mai răsunătoare cazuri de corupţie au fost implicaţi, în ultimii ani, demnitari politici ai PSD. Consecinţa sistemului clientelar, a activităţii baronilor locali şi a grupurilor infracţionale protejate la vârf — cazul Voicu sau cazul Duicu fiind doar două exemple — este că, în ultimul an, aşa cum a semnalat, printr-un raport, chiar în această săptămână Consiliul Europei nu mai puţin de 40 de miliarde de euro au fost sustraşi, sub diverse forme, din avuţia naţională.

4. „Niciun român nu trebuie lăsat singur”, a declarat, în discursul său electoral, domnul Victor Ponta. Şi atunci cum se explică că, în Romania, sunt cele mai mici pensii, cele mai mici venituri salariale, cele mai multe biruri, cei mai multi analfabeţi şi cei mai mulţi bolnavi, cărora statul este incapabil să le acorde asistenţă? Partidul Naţional Liberal îi reaminteşte domnului Victor Ponta care conduce Guvernul că, în aceste zile, există, între mulţi români cărora statul le-a întors spatele, şi 500 de cetăţeni bolnavi de cancer, dar lipsiţi de citostatice şi că Ministerul Sănătăţii este incapabil să aprobe o listă a medicamentelor compensate. Îi reaminim de asemenea prim-ministrului că a crescut permanent numărul şi cuantumul impozitelor, motiv pentru care deja a fost poreclit „Ponta zapciul”.

5. Domnul Victor Ponta îi mulţumeşte preşedintelui Traian Băsescu pentru că acesta ar fi scotocit cu minuţiozitate în trecutul său, astfel încât viitorul candidat prezidenţial PSD nu mai are niciun secret. Chiar aşa? Chiar nu există secrete referitoare la fapte grave săvârşite de domnul Victor Ponta? Fie şi numai dacă ne gândim la legăturile sale cu domnul deputat Sebastian Ghiţă, în spatele căruia există, după cum bine se ştie, nu numai un imperiu mediatic, ci şi un imperiu IT, care creşte şi se consolidează pe zi ce trece sub guvernarea Ponta. Sebastian Ghiţă fiind doar un singur exemplu din mai multe, pe care nu domnul Traian Băsescu trebuie să le „scotocească”, ci instituţiile abilitate ale statului. Care, din fericire, chiar fac acest lucru.

6. Cu un tupeu demn de o cauză mai bună, domnul Victor Ponta a afirmat fără să clipească că Guvernul său a redeschis toate companiile închise in 2010-2011. În realitate, numărul societăţilor aflate în insolvenţă şi a celor care au falimentat în ultimii doi ani este fără precedent, situaţia punând într-un grav pericol şi societăţile comerciale aparent stabile, dar care nu-şi mai pot recupera creanţele de la cele prăbuşite sub Guvernul Ponta. Ca să nu mai vorbim de combinatele de oţeluri Mechel, care fie sunt închise fie şi-au diminuat dramatic atât capacitatea de producţie, cât şi numărul de angajaţi. Sau, ca să mai oferim un singur exemplu din numeroasele existente, situaţia dramatică de la Oltchim, unde Guvernul Victor Ponta şi-a ignorat cu cinism propriile angajamente luate faţă de 3.000 de familii.

7. „Eu mă întorc la Novaci, ca să ii ajut pe oamnei şi cred că nu sunt televiziunile acolo”, a declarat domnul Victor Ponta la sfârşitul discursului său şi înaintea aplauzelor celor 5.000 de participanţi aduşi cu convocatorul şi cu autobzele. Şi ce să vezi? La Novaci a nimerit într-un paltou TV în aer liber, unde a participat la un lung show”.

Senatorul îl acuză în acelaşi timp pe premier că a plagiat sloganul său electoral.

„Dar dincolo din minciunile domnului Victor Ponta, cu care de altfel opinia publica s-a obişnuit, PNL este nevoit să constate că sloganul de campanie al domnului Victor Ponta, cel afişat la această mega-manifestaţie electorală desfăşurată sub paravanul unui Consiliu National PSD, care nu a votat nimic şi, prin urmare, nu a luat nicio decizie, este „Schimbare până la capăt”. Un lamentabil plagiat, victime fiind rudele noastre din Republica Moldova, cele care, de fapt, îşi asumă paternitatea devizei sub care au câştigat ultimele alegeri”, afirmă senatorul.

Cum negociaza vanzarea ROMANIEI politicienii care va cer voturile!!!!!!


Dosarul „Duicu” scoate la lumină duplicitatea guvernului privind „Roşia Montană”

Cum se aranjează o emisiune la TV. Ministrul Rovana Plumb, dublu limbaj. De la „golanii” lui Ion Iliescu din 1990 la „descreieraţii” PSD din 2013. Protestul paşnic=balamuc.

O stenogramă ce trebuie recitită

Marţi a fost dată publicităţii o nouă stenogramă din dosarul „Duicu”, o înregistrare a unei convorbiri telefonice între baronul PSD de Mehedinţi şi ministrul Rovana Plumb. Stenograma a fost „interpretată” în media doar în cheia relaţiilor şi acţiunilor lui Duicu cu vârfuri PSD din diferite instituţii de stat. Totuşi, stenograma trebuie citită şi în alte „chei” pentru că ea ne confirmă o serie de fapte pe care doar le intuiam. Convorbirea dintre cei doi a avut loc pe data de 11 septembrie 2013 şi a avut următorul conţinut:

Rovana Plumb: Alo!

Adrian Duicu: Sărut-mâna şefa.

Rovana Plumb: Bună şefu, bună…

Adrian Duicu: Ce faci?

Rovana Plumb: Uite aici la minister…după şedinţa de guvern.

Adrian Duicu: Mă sună Bădin (realizator B1TV, în prezent cercetat de DNA – n.a.), intraţi mâine seară cu Roşia Montană, dar vă ridică mingea la fileu şi vă face emisiune bună pe treaba cu Roşia Montană

Rovana Plumb: Ştii că nu prea mă lasă să mai ies pe Roşia Montană pentru că mă atacă ăştia foarte tare…Lasă-mă să vorbesc un pic, să văd dacă îmi dă drumul pentru că s-a înţeles că susţin proiectul şi ai văzut bine ce scandal e.

Adrian Duicu: Eu nu ştiu cum ieşim din balamucul ăsta.

Rovana Plumb: Poftim?

Adrian Duicu: Eu nu ştiu cum ieşim din balamucul ăsta.

Rovana Plumb: O să ieşim, dar şi mie îmi e foarte greu că ăia s-au baricadat în mină…

Adrian Duicu: E o problemă reală acolo să ştiţi.

Rovana Plumb: Păi e, dar eu crezi că nu ştiu că e.

Adrian Duicu: Chestiunea escaladează acolo. Pentru nişte descreieraţi care vin pe acolo prin centru şi fac balamucul acela

Rovana Plumb: Şi care nici nu votează.

Adrian Duicu: Şi nu au nici o treabă cu realitatea, ei nu ştiu nimic.

Rovana Plumb: Habar nu au ce-i acolo.

Adrian Duicu: 80% nici nu ştiu ce caută acolo în Piaţa Universităţii. Să fim serioşi.

Cum se aranjează o emisiune „bună” la TV

Din această afirmaţie a lui Duicu, „Mă sună Bădin intraţi mâine seară cu Roşia Montană, dar vă ridică mingea la fileu şi vă face emisiune bună pe treaba cu Roşia Montană…, se poate vedea cum se aranjează o emisiune la TV şi, evident, ce informaţie (deformată) ajunge la telespectator de la un demnitar. Atenţie, în acest caz este vorba de o televiziune (B1TV) neprietenă PSD şi Guvernului. Ce se întâmplă la televiziunile prietene (România TV şi Antena3) nici nu mai este cazul să spunem. Nici nu mai este nevoie de intervenţii ale vreunui “Duică”, cei de acolo ştiu ce au de făcut.

Duplicitate guvernamentală

Rovana Plumb face o afirmaţie din care rezultă clar duplicitatea Guvernului Ponta II, mai ales a zonei PSD, PC şi o parte dintre miniştrii PNL (sigur ministrul Culturii de la acea dată, Daniel Barbu) din guvern care erau interesaţi să promoveze proiectul Roşia Montană. „Ştii că nu prea mă lasă să mai ies pe Roşia Montană pentru că mă atacă ăştia foarte tare…Lasă-mă să vorbesc un pic, să văd dacă îmi dă drumul pentru că s-a înţeles că susţin proiectul şi ai văzut bine ce scandal e”, spune ministrul Rovana Plumb.

Aici o analiză pe text scoate în evidenţă o serie de aspecte:

  1. Rovana Plumb în calitate de ministru al Mediului susţinea proiectul Roşia Montana (lucru ştiut de toată lumea, dar pe care ministresa încerca în public să îl nege)
  2. Guvernul Ponta II, deşi declarativ nu (mai) susţinea proiectul Roşia Montana (pe 2 septembrie 2013, Victor Ponta spunea că USL „este de acord” cu intenţia lui Traian Băsescu de a organiza un referendum pe tema Roşia Montana – şi se ştia că un astfel de referendum nu are cum să treacă, iar pe 9 septembrie, deci cu 2 zile înainte de interceptarea telefonică, acelaşi Victor Ponta afirma că „ţinând cont că nu există majoritate parlamentară, proiectul se va respinge”), în realitate făcea tot posibilul pentru a-l rezolva în favoarea RMGC. Rezultă acest lucru din faptul că Rovanei Plumb i s-a interzis să iasă în public cu declaraţii pro proiect, pentru ca opinia publică şi eventual zona PNL care se opunea să nu iasă la atac; şi rezultă şi din faptul că Rovana Plumb urmează „să vorbească” – evident cu premierul – pentru a obţine undă verde să facă declaraţii pro proiect.
  3. Partea pro Roşia Montană din guvern trebuia să tragă de timp până la găsirea unei soluţii din care să nu iasă şifonată. Care a fost găsită. Pe 18 octombrie 2013, când în Comisia parlamentară „Roşia Montană”, PNL şi UDMR au propus să se treacă la votarea respingerii legii privind proiectul Roşia Montană, PSD a scos din „joben” un alt proiect de lege din care dispărea explicit orice trimitere la RMGC, dar care în realitate nu îi afecta pe canadieni. Deci o duplicitate de zile mari.

Protestatarii anti-Roşia Montană, catalogaţi ca pe vremea FSN-ului

De asemenea sugestivă este şi afirmaţia lui Duicu: „Chestiunea escaladează acolo. Pentru nişte descreieraţi care vin pe acolo prin centru şi fac balamucul acela…”. Se ştie, la ora convorbirii telefonice, nişte mineri angajaţi ai RMGC au avut o acţiune de PR (s-au blocat în mină), iar în Câmpeni şi Roşia Montană, activiştii de mediu au organizat ample proteste împotriva proiectului Roşia Montană. Ei bine, aceşti protestatari (mulţi dintre ei sunt protestat tot împotriva proiectului şi la Universitate) sunt făcuţi „descreieraţi”. În 1990, Ion Iliescu şi vârfurile FSN îi făceau „golani” pe protestatarii din Piaţa Universităţii. Deci, nicio diferenţă între FSN 1990 şi PSD 2013.

Va aratam tot ce este rau in Romania in ultimii ani, votatii in continuare!!!


BOMBĂ fiscală

Contribuţia de sănătate ar putea fi majorată la 14%, a declarat, luni, secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Dorel Săndesc, potrivit B1TV. Propunerea a fost avansată în discuţiile cu Fondul Monetar Internaţional, fiind considerată „justificată”. În prezent, contribuţia cumulată pentru asigurat (5,5%) şi pentru angajator (5,2%) este de 10,7%. UPDATE: Ministrul Sănătăţii spune că nu vor fi majorate contribuţiile

 

Săndesc a spus că măsura este „esenţială şi justificată”, fiind deja propusă în discuţiile cu FMI. Oana Grigore, purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii, a declarat, într-o intervenţie telefonică la B1TV, că ministerul nu ia in calcul şi nu a discutat cu creditorii internaţionali creşterea contribuţiei de sănătate.

Pentru popor nu sunt bani, pentru buzunarele lor neancapatoare iti iau painea de la gura!!!!


Elena Udrea a strâns o avere fabuloasă în numai 5 ani şi jumătate

Elena Udrea

Pentru unii români, a ajunge în funcţii de demnitate politică este sinonim cu a se îmbogăţi. Printre aceştia se numără şi Elena Udrea. Care a cunoscut o creştere fulminantă, în numai 5 ani, a situaţiei ei materiale. ANI nu s-a atins de Elena Udrea, deşi au existat mai multe încălcări ale legislaţiei de integritate.

Între două declaraţii de avere

A parcurge declaraţiile de avere ale Elenei Udrea dintre decembrie 2008 (prima depusă oficial) şi 14 iunie 2014 (cea mai recentă) este echivalent cu lectura unui excelent roman SF. Nu credem că mai există vreun politician român care în 5 ani şi jumătate să fi avut o creştere aşa de fulminantă a situaţiei sale materiale. Văzând afacerile Elenei Udrea, te poţi întreba când a mai avut timp să se ocupe şi de ministerele pe care le-a condus. Vă vom prezenta, în mare, ce conţinea declaraţia de avere din 12 decembrie 2008 şi cum arată la aceleaşi capitole declaraţia de avere din 14 iunie 2016. Evident, nu putem trece peste unele etape de „parcurs” din alte declaraţii de avere din intervalul mai sus-enunţat. Trebuie să facem o precizare: Elena Udrea nu a plecat de la zero. Împreună cu fostul ei soţ, Elena Udrea a mai avut afaceri şi înainte de a ajunge ministru. Dar, şi aşa, diferenţele între decembrie 2008 şi iunie 2014 sunt uriaşe.

Categoria uşoară

Vom începe prezentarea cu elemente ce ţin de… categoria uşoară. Adică diferenţe „banale” la diverse „fleacuri” (case, maşini şi bijuterii) între ce avea Elena Udrea când a devenit deputat şi ministru, în decembrie 2008, şi care este situaţia la zi:

Case: 16.12.2008

  • Apartament: 60 m.p (2003) – 1/1 (Bdul Unirii nr.15); val. impozitare:136.237 lei
  • Casă de locuit: 169 m.p. (2004) – 1/1 (Pipera 1-4); val. Impozitare: 130.000 lei

Case: 14.06.2014

  • Suprafaţă construită imobil ? 635 m.p (2013) – 1/4 (partaj după divorţ)
  • Casă de locuit: 169,52 m.p. (2013) – 1/1 (partaj după divorţ)

Maşini: 16.12.2008

  • Mercedes (an fabricaţie-1998)

Maşini: 14.06.2014

  • Fiat 500 (an fabricaţie-2012) – partaj voluntar după divorţ
  • Mercedes (an fabricaţie-2005) – partaj voluntar după divorţ

Bijuterii: 16.12.2008

  • 50.000 de Euro (dobândire până în 2008)

Bijuterii: 14.06.2014

  • 100.000 de Euro (dobândire până în 2014)

Categoria semigrea

Începem să intrăm şi în lucruri mai „serioase”. În decembrie 2008, Elena Udrea avea un singur cont în bancă, unul de 15.000 de euro. Normal pentru o persoană de condiţia ei. După numai 6 ani, cu totul alta este situaţia. Există însă o problemă pe care ANI nu a observat-o: contul în lei de la Banca Transilvania, care aici apare că a fost deschis în 2007, NU APARE în nicio declaraţie de avere până în cea din 2 noiembrie 2010.

Active financiare: 16.12.2008

  • Cont Curent – 15.067 Euro (Banca Transilvania – 2007)

Active financiare: 14.06.2014

  • Cont Curent – 20.379,7 lei (Banca Transilvania – 2007)
  • Cont Curent – 26.485, 33 Euro (Banca Transilvania – 2007/2010)
  • Depozit – 1.131,10 lei (Banca Transilvania – 2010)
  • Cont Curent – 120.478, 22 lei (Banca Transilvania – 2011)
  • Cont Curent – 892.609,16 lei (BRD – 2011)
  • Cont Curent – 59.468,38 Euro (BRD – 2011)

Categoria grea

Vă prezentăm în primul rând un „tablou”: ce terenuri avea Elena Udrea în decembrie 2008 şi ce are acum:

Terenuri:16.12.2008

  • 5 suprafeţe teren intravilan (Bucureşti): 16.677 metri patrati (50% proprietate/50% Dorin Cocoş) obţinute între anii 2006 şi 2007.

Terenuri: 14.06.2014

  • 4 suprafeţe teren intravilan (Bucureşti): 9.611,11 metri pătraţi (100% proprietate); obţinute în 2013 prin partaj după divorţ
  • 2 suprafeţe teren intravilan (Bucureşti): 1.293,24 metri pătraţi (50% proprietate); obţinute în 2013 prin partaj după divorţ
  • 11 suprafeţe teren agricol (com. Sohatu, jud. Călăraşi): 147.080 metri pătraţi; (100% proprietate – cumpărate în 2014)
  • 3 suprafeţe de teren agricol (com. Săruleşti, jud.Călăraşi): 85.347 metri pătraţi; (100% propreitate – cumpărate în 2014)
  • 1 suprafaţă de teren agricol (com. Săruleşti, jud Călăraşi): 19.100 metri pătraţi (2/3 proprietate – cumpărat în 2014)
  • 1 suprafaţă de teren agricol (com. Săruleşti, jud Călăraşi): 39.300 metri pătraţi (3/4 proprietate – cumpărat în 2014)
  • 2 suprafeţe de teren agricol (com. Nana, jud Călăraşi): 18.976 metri pătraţi (100% proprietate – cumpărate în 2014)
  • 3 suprafeţe de teren agricol (com. Gurbăneşti, jud. Călăraşi: 110.862 metri pătraţi (100% proprietate – cumpărate în 2014)

După cum se poate observa, Elena Udrea s-a decis, brusc, în 2014 să devină agricultoare. Şi nu oriunde, ci în judeţul Călăraşi. Nu a cumpărat mult: un pic peste 40 de hectare, dar nu se poate spune că este puţin pentru o singură persoană. Şi, oricum, este destul de dificil să cumperi 21 de suprafeţe, posibil de la 21 de proprietari. Dar când te cheamă Elena Udrea, totul este posibil. Mai ales că, în comunele Sohatu, Gurbăneşti şi Nana, primarii sunt de culoare portocalie. În Săruleşti, primarul este de la PSD, dar acest amănunt nu contează când este vorba de Elena Udrea.

Categoria super-grea

În decembrie 2008, înainte de a ajunge deputat şi ministru, Elena Udrea nu avea acţiuni, nu investise în ceva concret şi nici nu a dat cuiva vreun leu împrumut. Ajungem în 2014 şi avem un cu totul alt tablou:

Plasamente, investiţii peste 5.000 de Euro: 16.12.2008

  • Zero lei

Plasamente, investiţii peste 5.000 de Euro: 14.06.2014

  • Acţiuni Agro Green Nana SRL – 100% – valoare totală la zi: 200 lei
  • Acţiuni SC Băi Boghiş SRL – 50% – valoare totală la zi: 500 lei
  • Tim Rail Cargo SRL – 20% – valoare totală la zi: 40 lei
  • Rail operator Cereal SRL – 80% – valoare totală la zi: 800 lei
  • Creditor Agro Green Nana SRL – 465.000 lei
  • Finanţator SC Băi Boghiş SRL – 220.000 Euro
  • Finanţator SC Băi Boghiş SRL – 225.000 Lei
  • Finanţator Tim Rail Cargo SRL – 160.000 Euro
  • Finanţator Tim Rail Cargo SRL – 1.482.360 lei
  • Creditor Nicoleta Trif – 30.000 lei
  • Creditor Aurel Dumitru Ardeleanu – 15.000 lei

Elena Udrea este acţionară în 4 firme. Este singurul acţionar (patroană) al firmei AGRO GREEN NANA SRL (J40/12409/2013; CUI 32327303), firmă care, atenţie, lucrează în arendă terenurile de la Nana ale Ioanei Băsescu. Firma a fost înfiinţată, coincidenţă, în octombrie 2013, adică exact în perioada în care Ioana Băsescu devenea proprietară pe 290 de ha la Nana.

Fosta ministresă are 50% din acţiunile SC BĂI BOGHIŞ SRL (J31/335/2013; CUI 32255126), 20% din acţiuniler TIM RAIL CARGO SRL (J35/1222/2013; CUI 31628685) şi 80% din acţiunile Rail Operator Cereal SRL. Şi în cazul acestor achiziţionări de acţiuni la aceste firme, ANI ar trebui să aibă un cuvânt de spus. Conform legii, Elena Udrea trebuia să îşi modifice declaraţia de avere în termen de 15 zile de la cumpărarea acţiunilor. Nu a făcut-o.

Categoria: om de afaceri

În decembrie 2008 (practic în anul fiscal 2007 şi jumătate din anul fiscal 2008), Elena Udrea nu a vândut nimic. Sau, mai pe româneşte, nu a demarat afaceri cu locuinţe şi terenuri. Din 2009, an de criză, ca şi 2010, Elena Udrea începe să vândă apartamente şi până în iunie 2014 a încasat 3.033.773 de euro.

Dacă rudelor prin alianţă – ramura Cocoş, Elena Udrea le-a vândut apartamente şi o maşină la preţuri ridicol de mici (să zicem că este normal, au fost rude), în schimb unui anume Tudor Liberiu Breazu i-a vândut un Porsche Cayene Turbo cu numai 5.000 de euro. Surpriză? Deloc. Respectivul a fost „omul ei” în minister, în PDL şi acum este administratorul afacerii de la Nana. Dar şi aici avem o problemă: acest Porsche Cayene Turbo nu apare în declaraţiile de avere anterioare. Să fi fost maşina fostului soţ Dorin Cocoş este exclus, pentru că în acest caz trebuia trecută în declaraţia de avere. Credem că mai multe informaţii ar putea obţine… ANI.

Bunuri înstrăinate:16.12.2008

  • niciunul

Bunuri înstrăinate între 2009 şi iunie 2014

  • 2009: Apartament str.Chopin 8b – Mihai Victor Stroe – 170.000 euro
  • 2010: Apartament str.Chopin 8b– Carmen Mutu – 176.000 euro
  • 2010: Apartament str.Chopin 8b – Mariana Claudia Chirilescu – 132.773 euro
  • 2010: Apartament str.Chopin 8b – Adela Dincă – 150.000 euro
  • 2010: Apartament ? – Marian Petrache – 200.000 euro
  • 2010: Apartament ? – Alin Cocoş – 20.000 euro
  • 2010: Apartament ? – Olguţa Cocoş – 70.000 euro
  • 2011: Apartament ? – Alexandru Petculescu – 1.060.000 euro
  • 2011: Apartament ? – Aurelian şi Elena Bondrea – 240.000 euro
  • 2011: Apartament ? – Nasser George & SC Notamco SRL – 380.000 euro
  • 2012: Subsol bloc ? – Nasser George – 19.000 euro
  • 2012: Teren aferent construcţiei – SC Notamco SRL – 1.000 euro
  • 2012: Apartament ? – Horia şi Tatiana Stroescu – 160.000 euro
  • 2012: Mercedes – Alin Cocoş – 3.500 euro
  • 2014: Construcţie în suprafaţă de 169 m.p. şi teren 239 m.p. jud Ilfov – Alina şi Claudiu Merticariu – 165.000 euro
  • 2014: Apartament (60 mp) – Bdul Unirii Bucureşti – Elena Andreea Florea – 90.000 euro
  • 2014: Porsche Cayene Turbo – Tudor Liberiu Breazu – 5.000 euro

Categoria „minuni”

Datorii: 16.12.2008

  • 3.287.000 Euro – BRD

Datorii: 14.06.2014

  • Zero lei

Pe prima declaraţie de avere a Elenei Udrea apărea un credit de 3,2 milioane de euro la BRD contractat în 2007, scadent în 2009. Ulterior, Elena Udrea care a implicat BRD în acţiuni de promovare a Ministerului Turismului, şi-a prelungit data scadenţei. În declaraţia de avere din 14.06.2011, datoria nu mai apare. Elena Udrea a declarat pe blogul ei (pentru a fi preluată de presa portocalie) că a făcut creditul în 2007 pentru a achiziţiona un teren pentru construcţia de locuinţe, dar că ulterior a vândut terenul contra preluării creditului unei alte persoane. Cum a scăpat Elena Udrea de credit este o poveste ce ţine mai mult de SF şi o puteţi reciti aici.

P.S. Elena Udrea a mai obţinut în urma divorţului suma de 460.000 de euro.

preluare cotidianul.ro

Chiar nu vreti sa vedeti ca politicienii conduc Romania doar pentru interesele lor!!!!


STENOGRAME Preşedintele suspendat al CJ Mehedinţi, către Zgonea: „Lasă gargara”. Despre şeful Poliţiei: „Tobă ştie tot!”

Preşedintele suspendat al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, îl ruga anul trecut pe preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, „să nu se bage” în schimbarea unui şef vamal. Asta reiese din interceptările aflate la dosarul în care Duicu este acuzat de trafic de influenţă. De asemenea, potrivit stenogramelor, Duicu ar fi stat de vorbă cu şeful Poliţiei Române, în „biroul oval”, aproape jumătate de oră.

Potrivit interceptărilor, al treilea om în stat, Valeriu Zgonea, îi spune lui Duicu „şefu’ de la Mehedinţi” şi îi promite acestuia că „nu se bagă” în povestea schimbării şefului de vamă, arată hotnews.ro.   Concret, pe 20 februarie 2013, Zgonea îl sună pe Duicu şi poartă următoarea conversaţie:   Adrian Duicu: Domn’ preşedinte, să trăieşti.  Valeriu Zgonea: Da, şefu’? Da, şefu’ de la Mehedinţi?  Adrian Duicu: Lasă gargara!  Valeriu Zgonea: Ia zi, şefu’!  Adrian Duicu: Ce faci?  Valeriu Zgonea: Uite, bine. Am fost la o întâlnire, mă duc la o altă întâlnire.  Adrian Duicu: Şi eu mă duc la partid, ajung la partid că am şedinţă aicea. Auzi? Ce te rog. Sper că nu te bagi în treaba cu Titu, cu Neţoiu. Că mă tot bâzâie că nu ştiu ce vorbeşte cu tine pe-aicea.  Valeriu Zgonea: Cine? Adrian Duicu: Titu Neţoiu.  Valeriu Zgonea: Cine-i Titu ăsta, mă? Adrian Duicu: Cu Taverna, mă.  Valeriu Zgonea: Lasă-mă mă în pace! Am vorbit ceva cu tine! Ai înnebunit la cap? Adrian Duicu: Bine.  Valeriu Zgonea: Mă bag eu în ciorba ta?! M-am băgat eu vreodată? Adrian Duicu: Nu. Nu. Nu.  Valeriu Zgonea: Tu nu eşti serios cu mine, în relaţia cu mine.  Adrian Duicu: Nu-i adevărat. E! P…! Valeriu Zgonea: Eu sunt serios cu tine.  Adrian Duicu: Nu-i adevărat. Nu. Nu-i adevărat.  Valeriu Zgonea: Tu eşti…Eu când ţi-am promis că nu mă bag şi m-ai rugat, nu mă bag! …Nu m-ai rugat tu să nu mă bag?  Adrian Duicu: Da.  Valeriu Zgonea: E! Şi-atunci?! Pa.    Duicu ar fi vrut să îl schimbe pe Neţoiu de la Porţile de Fier I   Potrivit unor surse citate de hotnews.ro. Duicu încerca să-l schimbe pe Titu Neţoiu din funcţia de şef al Vămii „Porţile de Fier I”, dar suspecta că ar fi protejatul lui Valeriu Zgonea. Preşedintele suspendat al Consiliului Judeţean Mehedinţi reuşeşte să-l schimbe, mutându-l de la Vama Porţile de Fier I, la Porţile de Fier II, însă doar pentru o lună, după care a fost instalat la loc.    Surse locale au precizat că ar fi fost o simplă demonstraţie de forţă pentru a-şi etala influenţa pe care o are în PSD.   Duicu către Ponea: Un sfert de oră, în birou’ oval, s-a vorbit despre familia dumneavoastră   Ulterior, pe 13 iunie 2013, Duicu ar fi primit un SMS  de la Ponea cu următorul conţinut: „Sunteti cel mai tare…Stiam eu dar nu ma asteptam chiar asa! Am emotii!”.    La o oră după acest mesaj, preşedintele suspendat al Consiliul Judeţean Mehedinţi îl sună pe Ponea şi poartă o discuţie legată de faptul că Duicu s-ar fi întâlnit şeful Poliţiei Române cu care a vorbit despre familia poliţistului.   Ştefan Ponea: Alo? Adrian Duicu: Şefu’? Ce faceţi, şefu’? Ştefan Ponea: Am răspuns mai târziu că am ieşit…eram dincolo, în sală.  Adrian Duicu: Sunteţi cel mai mare şmecher! Ştefan Ponea: Eu? Adrian Duicu: Da! Ştefan Ponea: (Rade)… Adrian Duicu: 100%… Ştefan Ponea: Ei! Sunt?! Adrian Duicu: Un sfert de oră, în birou’ oval, s-a vorbit despre familia dumneavoastră!… Ştefan Ponea: Eu mă bucur dacă mă apreciază şi pe mine preşedintele de la Mehedinţi, în rest…n-am nici o treabă! Adrian Duicu: Da? Deci, o cunoaşte pe soţie, şefu’ tău, Tobă. Au avut nişte acţiuni împreună la Craiova. Ştefan Ponea: Da. Păi şi pe la Mehedinţi a fost.  Adrian Duicu: Da. Da. O ştie bine. Ştia unde vrea să se ducă. Ţie ţi-a rezervat director adjunct la Ordine Publică şi-l ţine până te hotărăşti tu să pleci acolo. Şi am spus: Domne’, nu pleacă acuma de-aicea. Iasă o promoţie de absolvenţi noi acuma, pe 28, din care o să-ţi dea un număr mai consistent de oameni acia, la Mehedinţi. Să-i faci raportu’ ăla cu Ianoşi, fără niciun fel de problemă.  Ştefan Ponea: Îhi.  Adrian Duicu: Aşa. Îl suni tu şi o să vezi cam cum… Ştefan Ponea: Aşa am şi discutat, am analizat în şedinţa de comandă, mi-a propus domnu’ Stoica, să-l împuternicim pe Ianoşi în locu’ lu’ Opriţa şi trebuie să-i trimit documentele mâine, poimâine, la… Adrian Duicu: Poţi să-l suni, să vezi cum te abordează acuma da’ mai lasă-l puţin că eu plecai, el mai rămasă două minute după mine, acolo. Că l-a chemat şefu’ ăl mare acolo.  Ştefan Ponea: I! Veniţi astăzi? Adrian Duicu: Vin astăzi. Da. E ok şi cu partea cealaltă. Absolut ok!  Ştefan Ponea: Păi, asta mă interesează cel mai… Adrian Duicu: Absolut ok! Absolut ok! Pentru că ţi-am spus…subiectu’ a fost şi…când venii cu treabă asta, zic: Este soţia…A! Da. Ştia subiectu’ de ea, că vrea să vină la Parchetu’ General, că la DNA, a avut o problemă şi că n-a pus-o acolo. Ştia tot Tobă (foto dreapta)! Tot ştie. Absolut ştie! Că zice că ţi-a dat un număr mai mare de oameni şi anu’ trecut…ţi-a dat mai mulţi oameni.  Ştefan Ponea: Păi, da. Da’ n-a fost atât de mare.  Adrian Duicu: Pai, da. Da’ a zis că au fost cincizeci de oameni…din promoţie…sau nu ştiu cum dracu’ a zis. Cincizeci de oameni pe toată România şi ce înseamnă aia la… Ştefan Ponea: I! Nu. Eu am avut înainte o relaţie bună. După aia, cred că din cauza lu’ domnu’ Stănişoară…mi-a stricat-o cu domnu’ Tobă.  Adrian Duicu: Mă, tu n-auzi ce-ţi spun?! Să vezi ce relaţie ai de-acum încolo! Ştefan Ponea: Abia aştept să vă întoarceţi, să-mi povestiţi. Adrian Duicu: Da. Ţi-am spus, sună-l peste vreo oră.  Ştefan Ponea: Îhi.    De asemenea, în cadrul aceleaşi discuţii, Duicu se arată interesat mai multe de faptul ca soţia lui Ponea lui Ponea să fie avansată.   Adrian Duicu: Deci, e absolut ok. O să urmeze treaba aia cât de curând. Cealaltă zic. Ceea ce te interesează cel mai mult adică.  Ştefan Ponea: Da. Da. Da.  Adrian Duicu: Şi a zis: Da, o cunosc, am avut nişte acţiuni împreună cu ea acolo. Mai multe acţiuni zice că a avut, pe contrabandă cu ţigări, cu nu ştiu ce, cu… Ştefan Ponea: Îhi.  Adrian Duicu: Că spunea… Ştefan Ponea: Da. I-a trimis şi felicitări şi mulţumiri şi…a trimis acasă.  Adrian Duicu: Da, mă. Da. N-auzi? Ştia absolut tot vis-a-vis de tine! Tot!  Ştefan Ponea: Asta-i bine. Da’ sper că nu mă ştie de rău.  Adrian Duicu: Nu. nu. Nu. Eşti dubios, atâta mi-a spus. Eşti dubios, eşti…şi foarte reticent, eşti aşa…tot timpu’ tu ai o problemă.  Ştefan Ponea: (Rade)… Adrian Duicu: Dubios, nu în sensu’ că faci prostii. Înţelegi? Dubios în sensu’ că eşti dificil. Dificil e mai bun termenu’ decât dubios.  Ştefan Ponea: Aha. Sunt suspicios.  Adrian Duicu: Dificil. În zona asta a fost. Dificil. Şi exemplu’ cu dificilu’ a fost de la plecatu’ tău că ţi-a asigurat postu’ de directoru’ adjunct la Ordine Publică şi nu te-ai dus. Şi…Cum să se ducă, bă?! Că ce să facă pe-aci? Vine gura-cască?! Aia rămâne acolo şi el gură-cască prin Bucureşti?! Ce să facă?! Îşi crea o problemă şi mai mare cu soţia decât o avea! Că zicea că se rezolvă pentru el şi…Ţi-am spus… nu era în altă parte. Înţelegi?   Duicu, urmărit penal pentru fapte de corupţie    Curtea de Apel Bucureşti ar putea anunţa astăzi dacă preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, va rămâne în arest preventiv sau va fi cercetat în libertate. Acesta este urmărit penal de procurorii anticorupţie într-un dosar în care e acuzat de şapte infracţiuni, printre care trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi instigare la dare de mita.    Potrivit referatului Direcţiei Naţionale Anticorpupţie (DNA), Duicu ar fi comis trafic de influenţă inclusiv în sediul Guvernului, în biroul premierului. Victor Ponta a negat că ar avea o implicare în acest caz.   Procurorii susţin că Duicu i-ar fi promis apropiatului său Ştefan Ponea că îşi va folosi influenţa asupra mai multor funcţionari publici (membri ai Guvernului, funcţionari publici din conducerea Ministerului de Interne, şeful Poliţiei Române) pentru a-l menţine temporar pe acesta în funcţia de şef al Poliţiei Mehedinţi, iar ulterior să fie numit într-o funcţie de conducere la Inspectoratul General al Poliţiei Române, şi anume, director adjunct al Direcţiei de Ordine Publică. De asemenea, şi soţia lui Ponea ar fi urmat să fie numită pe o funcţie de conducere în cadrul DNA.

  preluare Citeste mai mult: adev.ro/n93pq5

NU mai votati marionete si slugi ordinare care reprezinta doar interesele gastilor care mimeaza politica in Romania


MONARHIA SALVEAZA ROMANIA

 

STOP Statului mafiot! – cancerul de care suferă România (restul problemelor dezbătute sunt paf în ochi şi mascarada pentru manipularea opiniei publice!!!!)
ABECEDAR DE BUN SIMŢ pentru trântorii din instituţiile statului corupt şi politicienilor rânceziţi de politică

Statul mafiot este aceea structură prin care resursele ţării: financiare, logistice, umane, strategice, informaţionale, etc., pârghiile de putere prin care se administrează aceste resurse, sistemele de control: poliţie, parchete, corpuri de control, Curte de Conturi, etc., sistemul puterii judecătoreşti sunt administrate de o nomenclatura aflată la putere şi care foloseşte sistemul în interes personal, de clan şi de grup în detrimentul interesului naţional. Nomenclatura mafiotă din fruntea sistemului are o mentalitate fanarioto-ceauşistă prin care statul trebuie să-i asigure ei bunastarea, nu ea, „clasa conducătoare” să fie servitorul şi administratorul sistemului în folosul oamenilor.

Când „clasa conducătoare”, care este trans-partinică, foloseşte sistemul în interes propriu, statul devine mafiot şi în fruntea lui găsim gangsteri, oligarhi, moguli media şi baroni. Fiecare cu alaiul său de conţi, baroneţi, valeţi, majordomi, agenţi de influenţă sau cozi de topor, mai mult sau mai puţini conştienţi de misiunea lor (în funcţie de poziţia şi gradul lor din piramida puterii). Servitorii sistemului mafiot sunt peste tot. În ramurile informaţionale, economice, culturale, din sectorul energiei, al presei, etc. Ceea ce descriu aici este un nou sistemul feudal, de tipul evului mediu, sau dacă doriţi, readaptarea sistemului feudal, cu expresia lui târzie din epoca fanariotă, în vremurile noastre. Noi, cei 20 de milioane suntem vasalii acestui sistem mafior. Suntem „bateriile” care trebuie să producă energie, adică „negrii de pe plantaţie” care trebuie să plătească taxe şi impozite. Tot mai mari şi mai multe.

Fotografie: NU mai votati marionete si slugi ordinare care reprezinta doar interesele gastilor care mimeaza politica in Romania
STOP Statului mafiot! – cancerul de care suferă România (restul problemelor dezbătute sunt paf în ochi şi mascarada pentru manipularea opiniei publice!!!!)
ABECEDAR DE BUN SIMŢ pentru trântorii din instituţiile statului corupt şi politicienilor rânceziţi de politică

Statul mafiot este aceea structură prin care resursele ţării: financiare, logistice, umane, strategice, informaţionale, etc., pârghiile de putere prin care se administrează aceste resurse, sistemele de control: poliţie, parchete, corpuri de control, Curte de Conturi, etc., sistemul puterii judecătoreşti sunt administrate de o nomenclatura aflată la putere şi care foloseşte sistemul în interes personal, de clan şi de grup în detrimentul interesului naţional. Nomenclatura mafiotă din fruntea sistemului are o mentalitate fanarioto-ceauşistă prin care statul trebuie să-i asigure ei bunastarea, nu ea, „clasa conducătoare” să fie servitorul şi administratorul sistemului în folosul oamenilor.

Când „clasa conducătoare”, care este trans-partinică, foloseşte sistemul în interes propriu, statul devine mafiot şi în fruntea lui găsim gangsteri, oligarhi, moguli media şi baroni. Fiecare cu alaiul său de conţi, baroneţi, valeţi, majordomi, agenţi de influenţă sau cozi de topor, mai mult sau mai puţini conştienţi de misiunea lor (în funcţie de poziţia şi gradul lor din piramida puterii). Servitorii sistemului mafiot sunt peste tot. În ramurile informaţionale, economice, culturale, din sectorul energiei, al presei, etc. Ceea ce descriu aici este un nou sistemul feudal, de tipul evului mediu, sau dacă doriţi, readaptarea sistemului feudal, cu expresia lui târzie din epoca fanariotă, în vremurile noastre. Noi, cei 20 de milioane suntem vasalii acestui sistem mafior. Suntem „bateriile” care trebuie să producă energie, adică „negrii de pe plantaţie” care trebuie să plătească taxe şi impozite. Tot mai mari şi mai multe.

 

preluare  

STOP Statului mafiot! – cancerul de care suferă România (restul problemelor dezbătute sunt paf în ochi şi mascarada pentru manipularea opiniei publice!!!!)
ABECEDAR DE BUN SIMŢ pentru trântorii din instituţiile statului corupt şi politicienilor rânceziţi de politică

Statul mafiot este aceea structură prin care resursele ţării: financiare, logistice, umane, strategice, informaţionale, etc., pârghiile de putere prin care se administrează aceste resurse, sistemele de control: poliţie, parchete, corpuri de control, Curte de Conturi, etc., sistemul puterii judecătoreşti sunt administrate de o nomenclatura aflată la putere şi care foloseşte sistemul în interes personal, de clan şi de grup în detrimentul interesului naţional. Nomenclatura mafiotă din fruntea sistemului are o mentalitate fanarioto-ceauşistă prin care statul trebuie să-i asigure ei bunastarea, nu ea, „clasa conducătoare” să fie servitorul şi administratorul sistemului în folosul oamenilor.

Când „clasa conducătoare”, care este trans-partinică, foloseşte sistemul în interes propriu, statul devine mafiot şi în fruntea lui găsim gangsteri, oligarhi, moguli media şi baroni. Fiecare cu alaiul său de conţi, baroneţi, valeţi, majordomi, agenţi de influenţă sau cozi de topor, mai mult sau mai puţini conştienţi de misiunea lor (în funcţie de poziţia şi gradul lor din piramida puterii). Servitorii sistemului mafiot sunt peste tot. În ramurile informaţionale, economice, culturale, din sectorul energiei, al presei, etc. Ceea ce descriu aici este un nou sistemul feudal, de tipul evului mediu, sau dacă doriţi, readaptarea sistemului feudal, cu expresia lui târzie din epoca fanariotă, în vremurile noastre. Noi, cei 20 de milioane suntem vasalii acestui sistem mafior. Suntem „bateriile” care trebuie să producă energie, adică „negrii de pe plantaţie” care trebuie să plătească taxe şi impozite. Tot mai mari şi mai multe.

Fotografie: NU mai votati marionete si slugi ordinare care reprezinta doar interesele gastilor care mimeaza politica in Romania
STOP Statului mafiot! – cancerul de care suferă România (restul problemelor dezbătute sunt paf în ochi şi mascarada pentru manipularea opiniei publice!!!!)
ABECEDAR DE BUN SIMŢ pentru trântorii din instituţiile statului corupt şi politicienilor rânceziţi de politică

Statul mafiot este aceea structură prin care resursele ţării: financiare, logistice, umane, strategice, informaţionale, etc., pârghiile de putere prin care se administrează aceste resurse, sistemele de control: poliţie, parchete, corpuri de control, Curte de Conturi, etc., sistemul puterii judecătoreşti sunt administrate de o nomenclatura aflată la putere şi care foloseşte sistemul în interes personal, de clan şi de grup în detrimentul interesului naţional. Nomenclatura mafiotă din fruntea sistemului are o mentalitate fanarioto-ceauşistă prin care statul trebuie să-i asigure ei bunastarea, nu ea, „clasa conducătoare” să fie servitorul şi administratorul sistemului în folosul oamenilor.

Când „clasa conducătoare”, care este trans-partinică, foloseşte sistemul în interes propriu, statul devine mafiot şi în fruntea lui găsim gangsteri, oligarhi, moguli media şi baroni. Fiecare cu alaiul său de conţi, baroneţi, valeţi, majordomi, agenţi de influenţă sau cozi de topor, mai mult sau mai puţini conştienţi de misiunea lor (în funcţie de poziţia şi gradul lor din piramida puterii). Servitorii sistemului mafiot sunt peste tot. În ramurile informaţionale, economice, culturale, din sectorul energiei, al presei, etc. Ceea ce descriu aici este un nou sistemul feudal, de tipul evului mediu, sau dacă doriţi, readaptarea sistemului feudal, cu expresia lui târzie din epoca fanariotă, în vremurile noastre. Noi, cei 20 de milioane suntem vasalii acestui sistem mafior. Suntem „bateriile” care trebuie să producă energie, adică „negrii de pe plantaţie” care trebuie să plătească taxe şi impozite. Tot mai mari şi mai multe.

 

preluare https://www.facebook.com/TV.Pungesti?hc_location=timeline

Asa au distrus Romania, vinovat este poporul acesta nepasator.


fabrica de diamante

Elena Ceaușescu stă cu barba-n palmă la Comitetul Central și face ochii cât cepele la un borcan de pe biroul soțului. Un borcan de zece kile pentru murături. Plin cu diamante.

Afară e sărbătoare. E ziua lui Nicolae Ceaușescu, face 56 de ani. Pionierii urlă osanale în toată țara. Haos organizat. Fiecare întreprindere trimite cadouri la Centru.
Prin biroul cârmaciului trec un spic de aur de la un CAP, o pușcă de vânătoare de la Securitate, tot felul de opulențe. Așa ajunge și borcanul. Nimeni nu înțelege ce-i în el, România n-a avut niciodată mină de diamante.

1970. Ceaușeștii merg în vizită la Kremlin, la Brejnev. După ce beau vodka de protocol, rusul îi scoate la o plimbare într-un loc ultrasecret la marginea Moscovei. E o fabrică de diamante. Tovarășa se îndrăgostește pe loc de ele, iar soțul își dă seama cât de utile pot fi pietrele pentru industria românească – săpatul după petrol și gaze se făcea cu niște mașinării cu diamante pe cap.

ceausescu la kremlin

Ceaușescu la Kremlin (Sursa: Historia.ro)

Ceaușescu vrea și el o fabrică din asta, dar România nu are tehnologia, așa că trimite spionii în străinătate, să se “documenteze”. Agenții se întorc cu un camion de utilaje și kilograme de hârtie, planuri de construcție. Parchează pe bulvardul Timișoara, lângă niște hale dărăpănate. Totul e ultrasecret, toți se ascund. 

Acolo se naște una din cele mai mari afaceri ale statului român din toate timpurile, Rami DaciaÎncep să producă și ajung să facă export în toată lumea. Când vine o comandă mai grasă, angajații cară diamante cu ligheanul și găleata de colo-colo.

După revoluție, ca mai toate afacerile țării, și fabrica se privatizează. O cumpără foștii angajați cu 8,4 milioane de euro. O parte dintre ei spun că banii au venit de la Răzvan Petrovici, un controversat om de afaceri. Halele încep să se golească și prin ele apar ba o florărie, ba un service, ba un print shop. Diamantele se cară în cutii mici cât flacoanele de Algocalmin. 

Încep să se dărâme clădirile. Fabrica se vinde la fier vechi. Răzvan Petrovici își ridică pe ruinele ei cel mai mare parc de distracții din București.

Indicator în drum spre Terra Park

Am auzit de povestea asta prima oară de la portarul blocului meu din Piața Unirii. Mi-a spus tot ce știa între două fumuri de țigară. A fost mecanic în fabrica de diamante. Într-o întreprindere plină de chimiști și fizicieni era printre puținii murdari pe mâini.

Știu că fabrica de diamante a fost una dintre cele mai mari afaceri ale statului român, că a fost vândută la fier vechi de niște securiști și că tot ăia și-au ridicat un parc de distracții acolo“, mi-a zis neaIon Pană.

Am mers la Terra Park, pe bd. Timișoara, să văd dacă Pană spune adevărul. A fost greu de găsit. La stradă erau o firmă de salubrizare, o stație de benzină și o reprezentanță auto. Nimeni nu știa nimic de diamante. O mamaie în capot care hrănea câinii a râs de mine: „Ce diamante, dom’le? Aici a fost o unitate militară, iar acum e parcul ăsta.

Începea să îmi fie jenă să tot întreb de pietre prețioase, dar am dat de unul dintre paznicii parcului. Plictisit, aștepta să treacă ziua:  „Am auzit ceva, da, a fost o fabrică de diamante aici. Acum e doar parcul de distracții.

Mi-am petrecut următoarele luni întorcând diamantul pe toate fețele. E o poveste cu spioni, mafioți și un stat incapabil. Povestea industriei românești.

Diamantele au apărut pentru petrol, nu pentru inele

După Al Doilea Război Mondial, industriașii aveau nevoie de diamante ca să foreze după petrol și gaze. Pietrele naturale erau tot mai scumpe și consumul era tot mai mare, așa că au început să producă diamante sintetice. Primele au fost create în SuediaStatele Unite și Uniunea Sovietică.

Pentru asta era nevoie de carbon la temperaturi și presiuni extrem de mari. Cercetătorii aveau o singură problemă – nici un utilaj nu rezista presiunilor de mii de atmosfere. Mai multe documentare BBCarată că suedezii nu știau de americani, americanii de suedezi, nici rușii de primii doi.

Elena Ceaușescu și Pacepa

Doar românii știau de toți. Mai exact, știa generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa.   El a trimis  echipe de spioni în fiecare dintre cele trei țări în care se produceau diamante. Cel mai rapid s-au mișcat cei trimiși în Suedia – locotenentul Alexandru și generalul Sârbu.

În 1974, ei au creat în mijlocul Bucureștiului o fabrică de diamante sintetice, pe bd. Timișoara, nr. 8A. A fost numită prin decret prezidențial secret Unitatea Militară Specială 0920.

Lt. Alexandru a botezat operațiunea de spionaj „Steaua“, așa cum numea Elena Ceaușescu diamantele – stele. A făcut naveta în Suedia doi ani de zile până a convins pe cineva să îi vândă planurile tehnologiei.  

Acolo l-am găsit pe Cap Pătrat – așa i-am dat eu numele de cod suedezului care ne-a dat tot ce am avut de la ASEA (n.red.: compania de la care a fost furată tehnologia). Am purtat negocieri direct pentru două prese pe care le-am adus demontate și le-am asamblat laBucurești“, spune astăzi colonelul.

A ieșit din branșă, e pensionat, vrea să fie liniștit. Se ocupă cu albinele, numai de ele vorbește. Brevetează unelte care scot mierea din fagure. 

 
 

Nimeni nu a vrut să spună cum îl cheamă pe suedez. Alexandru îl aducea în România și îl escorta doar el, apoi îl caza în mare secret.

„Mai multe nu pot să vă spun pentru că, unu, mi-am dat cuvântul acelui om că nu va ști nimeni niciodată că ne-am întâlnit și, doi, am depus un jurământ la DIE (n.r.: Direcția de Informații Externe). Nu pot să trec peste aceste aspecte“, spuneAlexandru astăzi.  

Am aflat, însă, povestea de la șase dintre primii angajați. Nu o știe multă lume, pentru că proiectul a fost ultrasecret. Nici cei mai importanți oameni din stat nu aveau habar ce e acolo, iar cei care știau îi spuneau „Copilul Securității.“  

Începuturile 

Cap Pătrat venea periodic să inspecteze montajul. În ’74 România producea primele diamante. Atunci, Pacepa l-a invitat pe Ceaușescu să vadă în ce a investit. Totul se petrecea într-o singură clădire, în care lucrau cinci oameni. 

Îmi place creația ta, Pacepa“, ar fi spus Ceaușescu la terminarea inspecției, scrie spionul în cartea sa, „Orizonturi Roșii.“ Dictatorul și-a propus să intre pe piața internațională de diamante.

Gardul care împrejmuia fabrica

Gardul care împrejmuia fabrica

 În acel an, inginerii din fabrică au început să înmulțească instalațiile suedezului ca Iisus peștii. Patru ani mai târziu, erau în fabrică 21 de prese de 2.000 tone forță.  

Fabrica a ajuns pe locul trei în lume la calitatea pietrelor și pe locul patru la nivel cantitativ, spun foști angajați care mergeau la târguri internaționale.

Când mergeam la târguri noi nu ne puteam promova ca ceilalți concurenți pentru că eram sub embargo. Aveam containere neetichetate pe care le dădeam ca mostre, dădeam multe mostre ca să vadă potențialii cumpărători că avem diamante de foarte bună calitate, iar apoi să ne caute ei pe noi“, povestește unul din primii angajați ai fabricii, fost director.  

Fuga lui Pacepa, bună pentru diamante 

În vara lui 1978, Pacepa a lăsat Departamentul de Informații Externe, a fugit în America și a intrat în CIA. Când era în Germania pentru a pune la cale un atentat împotriva Radioului Europa Liberă a cerut azil politic în Statele Unite.

Gen. Ion Mihai Pacepa

Gen. Ion Mihai Pacepa (Sursa: Pacepa.ro)

Ieșiți din hotel. O să vedeți o sută de taxiuri care trec pe stradă. Suiți-vă în oricare, toate sunt ale noastre!“, i-ar fi zis un ofițer CIA românului în ultimul apel înregistrat către camera în care era el cazat.  

În 48 de ore de la acel apel telefonic, toți spionii Republicii Socialiste România au fost chemați în țară pentru o situație de forță majoră. Nimeni nu știa ce se întâmplă.

Pacepa urma să dea americanilor toate listele cu spionii români, crede Giartu Istifie, fost director al fabricii, general SRI în rezervă.  

O parte dintre spionii chemați atunci au ajuns la RAMI Dacia, numele comercial al fabricii. Toți erau ingineri bine pregătiți, care au fost infilitrați la companii industriale puternice din vest. Fabrica a primit un flux de profesioniști.  

Urma producția la scară largă și ieșirea pe piața mondială.    

Cine lucra în fabrică

Domeniul diamantelor era nou și nicăieri nu se învăța despre asta. Securitatea racola șefii de promoție de la facultățile de fizică, chimie și mecanică din toată țara, iar apoi le propunea un post de inginer în fabrică.  

Nimeni nu putea refuza un astfel de loc de muncă, era tehnologie mai mult decât de ultimă generație, erau lucruri provocatoare de care nu mai auzise nimeni. Iar, pe lângă asta, mai era și un mediu interesant, totul era ultrasecret și nimeni nu știa ce faci“, explică Marcel Diaconu, unul dintre primii angajați.  

Lui Diaconu îi tremură vocea cînd vorbește despre fabrica de pe bulevardul Timișoara. „Eu acolo m-am format profesional, acolo mi-am petrecut tinerețea. E aproape ca și cum mi-ar fi murit copilul odată cu privatizarea ălora“. 

Toți foștii angajați încearcă să fie cât mai misterioși. Ion Marițescuofițer de securitate retras și fost director al fabricii în perioada 1991-1994, confirmă furturile de tehnologie:

Rep: Era foarte mare secret în jurul fabricii.
Ion Marițescu: Păi, era. Pentru că tehnica de fabricație, de producere a lor are o tehnologie deosebită și îți trebuie documentație multă. Studii. Analize. Experimente. Alte motive nu erau.
Rep: Cît timp a funcționat sub regim secret?
I.M.: Pînă cînd a dispărut.
Rep: E adevărat că tehnologia a fost furată din Suedia?
I.M.: Nu din Suedia. De unde au găsit. De la unii tehnologie, de la alții aparatură. A, și din Germania.

Alți patru nici nu vor să afle cineva că am stat de vorbă cu ei. „Sub nici o formă să nu apară numele meu pe undeva“, mi-a zis unul dintre foștii angajați, ofițer în rezervă, la finalul unui interviu.

Toți pot fi găsiți, însă. Cei mai importanți au semnat brevete de invenție pentru produse ale fabricii de diamante.

Gen. rez. Giartu Istifie

Gen. rez. Giartu Istifie, singurul care s-a lăsat fotografiat

Astăzi, cei mai mulți dintre foștii angajați sunt „elefanți”  – termenul folosit de securiști pentru agenții retrași. Foarte puțini au mai rămas în branșă.

Cât de profitabilă era fabrica 

Perioada de glorie a fabricii a fost în anii ’80, când „umblam cu gălețile de diamante prin fabrică, cu ligheanul le plimbam de colo-colo când trebuia să vindem sau să le transportăm undeva“, povesteșteGiartu Istifie, fostul director.

La începutul anilor ’80 se produceau zece milioane de carate pe an. Un carat era aproximativ nouă dolari. La jumătatea deceniului s-a atins apogeul productivității, douăzeci milioane carate, 12 dolari/carat. Se făceau încasări de 240 de milioane de dolari pe an.

Înainte de revoluție, România era un jucător important pe piața diamantelor, dar de la un punct încolo Ceaușescu n-a mai investit în „Copilul Securității.“ Competitorii, însă, și-au dezvoltat alte tehnologii, costurile lor de producție erau tot mai mici și deveneau mai eficienți.

La începutul anilor ’90, cel mai puternic producător de diamante sintetice era General Electric. Piața diamantelor naturale era dominată de compania sud-africană De Beers. Ei aveau o ramură dedicată diamantelor industriale.

Cei doi giganți au făcut o înțelegere prin care au ridicat foarte mult prețul pietrelor pe piață:

Americanii și De Beers au ridicat foarte mult piața, iar nouă ne convenea pentru că aveam tehnologie rămasă în urmă, care consuma mult și, vânzând mai ieftin decât ei, aveam o afacere profitabilă totuși“, povestește un fost director economic al fabricii.

Dar Departamentul de Justiție din SUA a aflat de pactul comercial dintre cele două mari companii și s-a pornit un proces împotriva lor. După anchetă, procurorii au aflat că în anii 1991-1992 prețurile au fost umflate.

Capturaţi ecranul complet 25.03.2013 161335

De Beers și General Electric, concurență neloială (Sursa: Department of Justice, United States of America)

 

Același fost director economic crede, însă, că înțelegerea se întinde pe mai mult timp. „Sigur a fost mai veche. Nu avea cum să fie un carat aproape zece dolari înainte de ’90, iar apoi, în câțiva ani, să scadă la câțiva cenți. Piața s-a stabilizat de la sine.“

Din momentul în care s-a prăbușit prețul a început și decăderea fabricii românești.

FabricA de diamante s-a privatizat pentru o afacere imobiliară

Când AVAS a anunțat privatizarea, fabrica nu mai era profitabilă de câțiva ani, tehnologia era depășită, Conexiunile comerciale nu mai existau, dar terenul pe care se afla aceasta valora aproapedouăzeci de milioane de euroRăzvan Petrovici, un om de afaceri controversat, a încercat să îl ia pe degeaba.

Contractul de privatizare a fost câștigat pe 28 decembrie 2006 de Asociația Salariaților RAMI Dacia (ASRD) pentru 8,4 milioane de euro. Organizația avea ca scop „asigurarea cadrului legal participării salariaților, membrilor consiliului de administrație și a pensionarilor cu ultimul loc de muncă la SC RAMI Dacia SA, la procesul de privatizare“, spune statutul lor.

doina gangoe

Doina Gângoe (Sursa: Profilul de Facebook)

Doina Gângoe, președintele asociației și directoarea RAMI Dacia, a coordonat procedurile de privatizare.

Ea se ocupa de tot“, spune unul dintre cei mai vechi angajați ai fabricii și membru al ASRD. El mai precizează că Gângoe ar fi primit, înainte de semnarea contractului, 3,5 milioane de euro de la Răzvan Petrovici, cel interesat să investeasă în terenul pe care se afla fabrica. Petrovici este cunoscut pentru mai multe afaceri pe care le-a falimentat, iar acum are mai multe procese cu păgubiții.

Contractul de privatizare lega Asociația de AVAS pentru o perioadă de cinci ani. În acest timp, profilul societății nu trebuia să se schimbe, trebuiau făcute investiții de aproape trei milioane de euro, terenul pe care se afla societatea trebuia cumpărat, numărul angajaților trebuia să crească, iar proprietățile fabricii nu trebuiau înstrăinate.

Terenul pe care se afla fabrica nu era printre active, ci doar în administrarea societății. În contract era prevăzut că RAMI Dacia, cu noii proprietari, trebuiau să cumpere terenul în maximum o lună de la semnare, 37.352 mp. Nu l-au cumpărat, dar au luat o altă parcelă de 2164 mp lângă.

Nici un bun al fabricii nu trebuia distrus, închiriat sau vândut pe toată perioada contractului.

După privatizare mai mult de zece firme au început să își mute sediul în clădirile RAMI Dacia. O parte dintre ele, chiar în halele în care se aflau prese pentru diamante.

Pe captura din Google Street View, în 2009, se vede cum, la intrarea în fabrică, apar mai multe reclame ale unor companii.

În același ani, pe un site de mică publicitate, SC RAMI Dacia SRL anunța că vinde utilaj industrial. Am sunat la numărul postat pentru a verifica oferta, dar nu mai este valabil.

print screen eanuntul.ro rami dacia vinde utilaje

RAMI vinde utilaje (Sursa: eanunțul.ro)

 Două carate de fier vechi

Toți foștii angajați știu că fabrica a fost vândută la fier vechi. Unul dintre ei a fost direct implicat în procesul de privatizare, membru în Asociația Salariaților, preciează și firmele: Coremetaliat și REMAT Chitila.

Am trecut odată prin Chitila și am văzut munții de fiare și-am zis, aoleu, dacă aveam un aparat de fotografiat, să văd peste ani – uite unde a ajuns fabrica!“, povestește unul dintre foștii angajați.

Contabila fabricii a amortizat tehnologie de milioane de euro la prețuri de câteva sute de lei. O presă Quintus de 2000 TF ca cea din poza de la începutul articolului poate fi cumpărată cu 300.000 dolari. În dosarul de privatizare era evaluată la 139 de lei.

Nici numărul angajaților la fabrică nu a fost același cu cel din contractul de privatizare.
Aproape toți oamenii au fost dați afară.

Graficul numărului de angajați

Contractul mai prevede ca noii proprietari să investească 222.000 euro în protecția mediului și altedouă milioane de euro în dezvoltare. Membrul ASRD citat mai sus precizează că nu s-a făcut nici o investiție de nici un fel.

Într-un răspuns oficial, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) spune că s-a respectat contractul:

Asociația Salariaților RAMI Dacia „a realizat integral obligațiile investiționale asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 81 din 2006 (n.a.: Contractul de privatizare RAMI Dacia), acestea fiind confirmate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă AVAS) în baza documentelor de certificare prevăzute în contract.“ –AVAS

Instituția precizează că nu poate spune nimic despre inspecțiile pe care le-a făcut la fabrică, dar așteaptă documente de la RAMI Dacia care să confirme celelalte clauze.

Până să trimită RAMI Dacia rapoartele finale a apărut parcul de distracții pe locul fostei fabrici. Societatea comercială care îl administrează este SC World Park SRL, unde Răzvan Petrovici este asociat unic, iar Doina Gângoe este director.

Intrarea în parcul de distracții

Intrarea în parcul de distracții

  A cui a devenit, de fapt, fabrica și ce a s-a întâmplat cu terenul  

Toți cei din fabrică știam că afacerea a devenit, de fapt, a lui Răzvan Petrovici pentru că el a dat banii pentru toată mișcarea chiar dacă nu apărea nicăieri în acte“, povestește alt vechiangajat în fabrică, revenit după privatizare.  

După ce RAMI Dacia a intrat în posesia terenului, senatorul Ionuț Elie Zisu, din poziția dedirector general, și Doina Gângoeadministrator al fabricii, au închiriat terenul pentru o perioadă de 25 de ani unor firme ale lui Răzvan Petrovici, administrate prin interpuși. Soția senatorului, Daniela Zisu, este secretar în fundația lui Petrovici, „Fundația pentru Speranța Noastră“, iar fosta soție a lui Petrovici reprezintă în România offshore-urile din Cipru ale soțului.  

Pentru tot terenul fostei fabrici au fost eliberate autorizații de construcție pentru un parc de distracții înainte de terminarea contractului cu AVAS.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

mută cursorul pentru a vedea detalii despre firme

Am vrut să o întrebăm pe Doina Gângoe de ce i-a pus pe tavă terenul lui Răzvan Petrovici. Am sunat-o timp de o săptămână, dar nu a răspuns. Așa că ne-am dus la ea acasă.

Din 2011, Gângoe se află în topurile Capital și Forbes, dar locuiește într-o casă mică din Rahova. Nu a vrut să stea de vorbă cu noi decât din spatele gardului. A spus că e doar o pensionară și că nu îl cunoaște pe Răzvan Petrovici.

La câteva zile de la întâlnire, însă, pe Facebook, interacționau ca și cum s-ar cunoaște. Își împart like-urile ca pe firme.

print screen gangoe petrovici facebook

L-am căutat și pe Răzvan Petrovici. La telefon nu răspunde, dar pe Facebook mă trimite la consilierul lui de imagine. I-am trimis pe mail întrebări despre cele 3,5 mil. de euro pe care le-ar fi datDoinei Gângoe, despre firmele din Cipru și dacă a vrut de la începutul privatizării terenul pe care se afla fabrica. Mi-a răspuns astfel:

Dl Petrovici a fost de acord cu propunerea mea de a nu raspunde la intrebarile pe care le-ai trimis. Motivele acestei optiuni sunt urmatoarele:

  1. Nu am identificat foarte clar publicatia unde va aparea materialul. Prin urmare, nu avem nicio idee despre numarul cititorilor, profilul acestora si alte detalii care stii ca sunt utile atunci când transmiti un mesaj catre public.

  2. In al doilea rând, intrebarile propuse nu ajuta la atingerea scopului general pe care il are strategia de comunicare pentru Terra Park, si anume, atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori.

  3. Nu in ultimul rand, framing-ul ostentativ al interviului propus ridica semne de intrebare atat cu privire la temeincia documentarii prealabile cat si la maniera generala de elaborare si incadrare a materialului.

    Răzvan Petrovici

    Răzvan Petrovici (Sursa: Profilul personal de Facebook)

O politică a distrugerii în masă e un studiu făcut de sociologi și economiști de la Harvard șiCambridge, arată că Europa de Est stă mai prost din punct de vedere economic decât Vestul și din cauza modului în care s-au făcut privatizările.

Lawrence KingDavid Stuckler și Patrick Hamm au arătat că privatizările pe un dolar, cuponiadele și împărțirea marilor companii de stat în zeci de mii de acțiuni au dus la crize economice.

Fabrica de diamante RAMI Dacia e pe lista privatizărilor grăbite care au îndepărtat România de Occident.

Reporter: Victor Ilie
Editor: Vlad Ursulean
Grafică: Octavian Niculescu
Au contribuit: Ștefan Mako și Radu Ciorniciuc
Cu ajutorul RISE Project

Această anchetă jurnalistică este derulată în cadrul programului „Grants for Investigative Journalism”, organizat de Fundația Freedom House România, cu sprijinul financiar al U.S Department of State si al Ambasadei Franței în România. Responsabilitatea pentru continutul acestei publicații aparține autorului și nu reflectă neapărat punctul de vedere sau poziția U.S. Department of State si a Ambasadei Franței in România

 

Romania, tara in care doar politicienii fac averi colosale, ce vedeti aici eu cred ca reprezinta doar foarte putin fata de realitate!!!!


Câte case, terenuri sau datorii au cei care ne conduc

Câte case au cei mai puternici politicieni din România

Basescu, Boc, Antonescu, Ponta1Una dintre cele mai importante embleme ale bunastarii umane o reprezinta locuinta. Cine detine o locuinta, fie ca este apartament, casa, vila, etc., se poate considera un om aproape implinit. Iar daca detii mai multe locuinte, atunci, cu siguranta, poti fi considerat o persoana avuta. Si multi dintre alesii nostri sunt astfel de persoane, care se pot considera implinite.

Am selectat 20 de nume de politicieni, cei mai importanti din Romania la aceasta data. Sunt politicieni care, in marea majoritate, fac parte din Parlamentul Romaniei.

Să subliniem: aceasta analiza prezinta tipurile si numarul locuintelor detinute de acesti politicieni. In plus, unii dintre acestia detin o parte din locuinte in coproprietate, cu sotia sau alte rude.

TOP 20 – Dar iată câte locuințe deține fiecare din cei douăzeci de politicieni:

Politicieni - case

Doi dintre politicienii citati sunt pe primele locuri, fiecare avand cate sapte locuinte. Este vorba despre Gabriel Oprea si Verestoy Attila. Primul are doua apartamente, 3 case de locuit si 2 case de vacanta. Al doilea are 5 apartamente, 1 casa de locuit si o casa de vacanta. Pe locul trei se situeaza fostul premier Tariceanu, care are in posesie 6 locuinte, iar pe a patra pozitie se claseaza Victor Ponta, care are 3 locuinte (2 apartamente si o casa de locuit). Surprinzatoare este pozitia lui Adrian Nastase, care are 2 locuinte, desi el avea renume de mare proprietar imobiliar.

TOPUL celor mai înstăriți miniștri din guvernul Victor Ponta

Guvernul PontaRomania are un guvern nou, un guvern mult mai mare decat cele anterioare si printre cele mai extinse din intreaga Uniune Europeana. Cu 28 de ministri (premier si ministri), Cabinetul Victor Ponta este fruntas in comunitatea europeana dupa numarul inaltilor demnitari. Si ca si cum nu ar fi suficient, ministrii din acest guvern sunt si persoane cu un statut financiar extrem de ridicat.

Dar iată cine sunt cei mai ÎNSTĂRIȚI miniștri. Căte locuințe și căt pamănt au toți miniștrii:

Locuinte si terenuri ministri guvernul Ponta

In total, cei 28 de ministri detin 67 de locuinte, ceea ce inseamna o medie de 2,4 locuinte pe cap de ministru. Cu mult peste media din guvernele anterioare. Lideri incontestabili sunt Gabriel Oprea si Relu Fenechiu, care detin impreuna 13 locuinte. In schimb, la capitolul teren, cel mai bogat este Constantin Nita, ministrul Energiei. El are peste 10 hectare de teren, in diferite zone din tara, iar o mare parte din el este teren intravilan. Nita este urmat de Nicolae Banicioiu, Ministrul Tineretului si Sportului.

TOPUL POLITICIENILOR care au cele mai scumpe bijuterii și obiecte de lux

Bijuterii politicieni romani

Alesii tarii detin bogatii inimaginabile, de tot felul, de la bani si masini exorbitante pana la proprietati mobiliare si imobiliare cu multe etaje sau intinse pe multe hectare. Totusi, acestea nu sunt singurele bogatii detinute de acestia, dar cireasa de pe tort este cu totul altceva. Cele mai admirate proprietatii sunt de alta natura, mult mai vizibile si mai apreciate. Ceasuri, diamante, picturi, tablouri, statuete, carti rare, pietre pretioase si multe alte bijuterii si obiecte de lux sunt mandria multora dintre politicienii Romaniei.

Avem in vedere ceasuri de aur, statuete si carti rare, pietre pretioase, tablouri, gravuri, cercei, inele din aur si cu diamante, etc.

Si avem in vedere politicieni din toate partidele si din toate institutiile importante din Romania, parlament, guvern, etc. In plus, sunt cei mai puternici demnitari ai tarii.

Dar iată aici topul politicienilor cu cele mai scumpe bijuterii și obiecte de lux:

Politicieni bijuterii si ceasuri

Impreuna, cei 25 de politicieni detin bijuterii si alte obiecte pretioase in valoare de aproape 20 de milioane de euro. Cel mai bogat in astfel de proprietati de lux este Sebastian Ghita, fostul patron al companiei Asesoft si deputat din partea USL. El detine partea leului din toate aceste bogatii! Pe urmatorul loc se plaseaza tot un politician USL. Este vorba de Gabriela Vranceanu Firea, care detine bijuterii din aur, platina, gravuri, tablouri, inele in valoare de cateva sute de mii de euro.

Câte locuințe au prefecții din România – TOP NAȚIONAL!

Romania saraceste de la o zi la alta, dar alesii nostri devin tot mai bogati. Ca o lege nescrisa a lumii, cu cat viata unui popor este mai grea, cu atat creste bogatia celor care conduc acel popor. Iar aceasta lege se aplica si la noi, daca ne uitam la bogatiile demnitarilor care conduc soarta tarii. Un astfel de exemplu evident sunt prefectii, ei fiind reprezentantii guvernului in teritoriu.

Locotenenții lui Ponta! Oamenii guvernului

Sa ne reamintim, prefectul conduce toate serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale in teritoriu. Adica, el este seful unitatilor de politie, pompieri, etc, din fiecare judet. Va vom arata cate locuinte detin prefectii din toate judetele Romaniei, date culese din declaratiile lor de avere. Trebuie spus de la inceput: noii prefecti sunt mai instariti decat vechii prefecti, au mai multe locuinte decat adjunctii fostului guvern.

Totusi, daca-i vom compara cu sefii consiliilor judetene sau cu primarii din orasele resedinta de judet, atunci prefectii sunt inca mici copii.

Dar IATĂ căte locuințe au la vedere toți prefecții din România, toți locotenenții lui Ponta:

Locuinte prefecti

In total, cei 41 de prefecti din judetele Romaniei au la vedere 70 de locuinte. Ceea ce inseamna o medie de aproape doua locuinte de om. Sunt mult mai instariti decat prefectii numiti de Boc, dar stau mai slab decat primarii (vechi si noi). Boierii clasamentului sunt prefectii din Cluj si Tulcea, Gh. Ioan Vuscan, respectiv, Lucian Eduard Simion. Fiecare detine cate patru locuinte. La polul opus, doar trei prefecti nu au nici o casa pe numele lor: Cosmin Pribac (Arad), Claudiu Teodorescu (Gorj), Radu Renga (Vaslui). Printre bogati ii mai regasim pe prefectii din Alba, Covasna, Harghita, etc.

AVERILE NOILOR PRIMARI, la control!

TOPUL PRIMARILOR: Cine e cel mai bogat dintre bogații țării?

Averile politicienilor româniLocuinta este si va ramane intotdeauna una dintre cele mai importante proprietati nu doar pentru romani, ci pentru toti oamenii din lume. Casa are si va avea intotdeauna valoare, indiferent de evolutia pietii imobiliare sau de turbulentele economice locale sau regionale. Acesta este un adevar de care tin seamna multi dintre edilii Romaniei, indiferent de rangul pe care-l au.

Vezi CÂTE CASE au primarii ‚săraci și cinstiți’ ai României

Va vom arata cat de bogatii sunt conducatorii judetelor din tara noastra: primarii. Si va aratam cate locuinte au acestia, cine e cel mai mare proprietar si cine nu are nici macar o locuinta pe numele sau. Datele privind situatia locativa a primarilor provin din declaratiile acestora de avere. Cu alte cuvinte, este vorba despre ceea ce au declarat acestia, chiar daca despre unii sau altii se spune ca sunt mult mai bogati in realitate. In plus, vom vedea si din ce partide sunt cei mai mari proprietari de locuinte, dar si cei mai saraci.

Dar iată cât de bogați sunt edilii „săraci și cinstiți” care conduc orașele României.

Vezi câte locuințe au NOII PRIMARI:

Primari locuinte

Cei 41 de primari ai oraselor resedinte de judet detin, in total, 85 de locuinte! Adica peste doua de persoana! Cele mai mai bogat in case nu este nici de la USL si nici de la PDL. Primarul cu cele mai multe case este Klaus Iohannis, cel care este edilul orasului Sibiu din partea Federatiei Democrate a Germanilor din Romania (FDGR). El detine nu mai putin de sase locuinte! Sase! Pe urmatoarele locuri se situeaza, la egalitate, USL si PDL. Primarul orasului Buzau, Constantin Boscodeala, din partea USL, are cinci locuinte! La fel ca si Constnatin Hogea, democrat-liberalul care conduce Tulcea.

Vezi căt de bogați sunt noii primari

Din 41 de primari generali (primari ai oraselor resedinta de judet), zece nu au nici o palma de pamant. Cel putin, asa au declarat acestia. Mai multi saraci, daca vom compara cu generatia anterioara de primari. In total, actualii primari detin 840.879 de metri patrati de pamant (84,08 hectare). Cu circa 40% mai putin decat vechii primari.

Dar iată cât teren au toți primarii din orașele reședință de judet ale României:

 Teren noii primari

Cel mai instarit primar este fostul si noul edil al Buzaului: Constantin Boscodeala, din partea USL. El detine terenuri in suprafata totala de 313.730 de metri patrati (31,37 hectare). In topul vechilor primari, el se plasa pe a doua pozitie, cu o suprafata mai mica. Liderul vechilor primari era Gheorghe Ciuhandu (PNTCD –Timisoara), care nu mai este de actualitate in acest moment, intrucat nu a mai candidat. Nu sunt singurele schimbari la varf. Gabi Ionascu, fost primar in Slobozia si numarul trei in clasamentul precedent, a sarit din schema, pierzand alegerile. Actualul podium este format din tripleta Constantin Boscodeala (USL), Constantin Hogea (Tulcea – PDL) si Radu Capilnasiu (Zalau – USL).

Vezi care sunt primarii plini de datorii

Va prezentam topul noilor primari in functie de sumele de bani pe care le datoreaza. Si ne refereim doar la primarii oraselor resedinta de judet. Datoriile sunt catre diferite institutii, dar si catre persoane fizice.

Dar iată ce datorii au noii primari ai României:

Primari noi - datorii

Din cei 41 de primari generali, doar 24 au datorii, restul de 17 figurand cu zero lei la rubrica datorii. Dar cei care au datorii nu stau deloc rau!

In total, datoriile celor 24 depasesc 11 milioane de lei (peste 2,5 milioane de euro). Din acestia, cel mai indatorat primar este cel din Giurgiu, independentul Nicolae Barbu. Acesta este singurul independent care a invins un candidat social-liberal. Barbu datoreaza o suma de peste 700.000 de euro! El este urmat de Marius Stan, care va prelua fraiele Galatiului. Stan are o datorie de 275.000 de euro.

Probabil ca cea mai interesanta datorie o are Victor Dragusin, primarul Alexandriei, Teleorman. El datoreaza circa 3.000 de euro, iar banii provin dintr-un contract prin care Primaria Alexandriei i-a concesionat un teren in anul 2003. Altfel spus, el este dator la institutia pe care o va conduce.

Sursa: www.econtext.ro