Va invit sa vizionati acesta filmare, in ce hal am fost si suntem manipulati. Ce dovada mai trebuie pentru romani sa se trezeasca odata.
Lună: iunie 2013
Dovada ca inca suntem condusi de comunisti.
Chiar atat de slabi suntem ca si popor ca sa nu vedem ca Romania este condusa de comunisti.
CONSTITUŢIA României din 1923
TITLUL I
DESPRE TERITORIUL ROMANIEI
Art. 1. – Regatul Romaniei este un Stat national unitar si indivizibil.
Art. 2. – Teritoriul Romaniei este nealienabil.
Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi.
Art. 3. – Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta straina.
Art. 4. – Teritoriul Romaniei din punct de vedere administrativ se imparte in judete, judetele in comune.
Numarul, intinderea si subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili dupa formele prevazute in legile de organizare administrativa.
TITLUL II
DESPRE DREPTURILE ROMANILOR
Art. 5. – Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi.
Art. 6. – Constitutiunea de fata si celelalte legi relative la drepturile politice determina cari sunt, osebit de calitatea de Roman, conditiunile necesare pentru exercitarea acestor drepturi.
Legi speciale, votate cu majoritate de doua treimi, vor determina conditiunile sub cari femeile pot avea exercitiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalitati a celor doua sexe.
Art. 7. – Deosebirea de credinte religioase si confesiuni, de origina etnica si de limba, nu constitue in Romania o piedica spre a dobandi drepturile civile si politice si a le exercita.
Numai naturalizarea aseamana pe strain cu Romanul pentru exercitarea drepturilor politice.
Naturalizarea se acorda in mod individual de Consiliul de Ministri, in urma constatarii unei comisiuni, compusa din: primul-presedinte si presedintii Curtii de apel din Capitala Tarii, ca solicitantul indeplineste conditiunile legale.
O lege speciala va determina conditiunile si procedura prin care strainii dobandesc naturalizarea. Naturalizarea nu are efect retroactiv. Sotia si copiii minori profita, in conditiunile prevazute de lege, de naturalizarea sotului sau tatalui.
Art. 8. – Nu se admite in Stat nici o deosebire de nastere sau de clase sociale. Toti Romanii, fara deosebire de origina etnica de limba sau de religie, sunt egali inaintea legii si datori a contribui fara osebire la darile si sarcinile publice.
Numai ei sunt admisibili in functiunile si demnitatile publice, civile si militare. Legi speciale vor determina Statutul functionarilor publici.
Strainii nu pot fi admisi in functiunile publice decat in cazuri exceptionale si anume statornicite de legi.
Art. 9. – Toti strainii aflatori pe pamantul Romaniei se bucura de protectiunea data de legi persoanelor si averilor in genere.
Art. 10. – Toate privilegiile de orice natura, scutirile si monopolurile de clasa sunt oprite pentru totdeauna in Statul Roman.
Titlurile de noblete sunt si raman neadmise in Statul Roman. Decoratiunile straine se vor purta de Romani numai cu autorizarea Regelui.
Art. 11. – Libertatea individuala este garantata.
Nimeni nu poate fi urmarit sau perchizitionat, decat in cazurile si dupa formele prevazute in legi.
Nimeni nu poate fi detinut sau arestat, decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat, care trebuie sa-i fie comunicat in momentul arestarii sau cel mai tarziu in 24 ore dupa detinere sau arestare.
In caz de vina vadita, definerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite in 24 ore si i se va comunica conform aliniatului precedent.
Art. 12. – Nimeni nu poate fi sustras in contra vointei sale dela judecatorii ce-i da legea.
Art. 13. – Domiciliul este neviolabil.
Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decat de autoritatile competinte, in cazurile anume prevazute de lege si potrivit formelor de ea prescrise.
Art. 14. – Nici o pedeapsa nu poate fi infiintata, nici aplicata decat in puterea unei legi.
Art. 15. – Nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor.
Art. 16. – Pedeapsa cu moarte nu se va putea reinfiinta afara de cazurile prevazute in Codul penal militar in timp de rasboi.
Art. 17. – Proprietatea de orice natura precum si creantele asupra Statului sunt garantate.
Autoritatea publica, pe baza unei legi, este in drept a se folosi, in scop de lucrari de interes obstesc, de subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatiunea de a desdauna pagubele aduse suprafetei, cladirilor si lucrarilor existente. In lipsa de invoiala despagubirea se va fixa de justitie.
Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire stabilita de justitie.
O lege speciala va determina cazurile de utilitate publica, procedura si modul exproprierii.
In afara de expropriere pentru caile da comunicatie, salubritate publica, apararea tarii si lucrari de interes militar, cultural si acele impuse de interesele generale directe ale Statului si administraliilor publice, celelalte cazuri de utilitate publica vor trebui sa fie stabilite prin legi votate cu majoritate de doua treimi.
Legile existente privitoare la alinierea si largirea stradelor de prin comune precum si la malurile apelor ce curg prin sau pe langa ele raman in vigoare in tot cuprinsul Regatului.
Art. 18. – Numai Romanii si cei naturalizati romani pot dobandi cu orice titlu si detine imobile rurale in Romania. Strainii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.
Art. 19. – Zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se excepteaza masele de roci comune, carierele de materiale de constructie si depozitele de turba, fara prejudiciul drepturilor dobandite de Stat pe baza legilor anterioare.
O lege speciala a minelor va determina normele si conditiunile de punere in valuare a acestor bunuri, va fixa redeventa proprietarului suprafetei si va arata tot de odata putinta si masura in care acestia vor participa la exploatarea acestor bogatii.
Se va tine seama de drepturile castigate, intrucat ele corespund unei valorificari a subsolului si dupa distinctiunile ce se vor face in legea speciala.
Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi in vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s’au acordat, iar exploatarile miniere existente facute de proprietar numai cat timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue.
Toate concesiunile si exploatarile prevazute in aliniatul precedent vor trebui insa sa se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va preved ca si maximum de durata al acelor concesiuni si exploatari si care nu va trece de cincizeci ani dela promulgarea acestei Constitutiuni.
Art. 20. – Caile de comunicatie, spatiul atmosferic si apele navigabile si flotabile sunt de domeniul public.
Sunt bunuri publice apele ce pot produce forta motrice si acele ce pot fi folosite in interes obstesc.
Drepturile castigate se vor respecta sau se vor rascumpara prin expropriere pentru caz de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire.
Legi speciale vor determina limita in care toate drepturile de mai sus vor putea fi lasate in folosinta proprietarilor, modalitatile exploatarii, precum si despagubirile cuvenite pentru utilizarea suprafetei si pentru instalatia in fiinta.
Art. 21. – Toti factorii productiunii se bucura de o egala ocrotire.
Statul poale interveni, prin legi, in raporturile dintre acesti factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale.
Libertatea muncii va fi aparata.
Legea va regula asigurarea sociala a muncitorilor, in caz de boala, accidente si altele.
Art. 22. – Libertatea constiintei este absoluta.
Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune intrucat exercitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si legilor de organizare ale Statului.
Biserica crestina ortodoxa si cea greco-catolica sunt biserici romanesti.
Biserica ortodoxa romana fiind religia marei majoritati a Romanilor este biserica dominanta in Statul roman; iar cea greco-catolica are intaielatea fata de celelalte culte.
Biserica ortodoxa romana este si ramane neatarnata de orice chiriarchie straina, pastrandu-si insa unitatea cu Biserica ecumenica a Rasaritului in privinta dogmelor.
In tot regatul Romaniei Biserica crestin ortodoxa va avea o organizatie unitara cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici si mireni.
O lege speciala va statornici principiile fundamentale ale acestei organizatii unitare, precum si modalitatea dupa care Biserica isi va regulamenta, conduce si administra, prin organele sale proprii si sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundationale si epitropesti.
Chestiunile spirituale si canonice ale Bisericei ortodoxe romane se vor regula de o singura autoritate sinodala centrala.
Mitropolitii si episcopii Bisericei ortodoxe romane se vor alege potrivit unei singure legi speciale.
Raporturile dintre diferitele culte si Sfat se vor stabili prin lege.
Art. 23. – Actele starii civile sunt de atributia legii civile.
Intocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasa.
Art. 24. – Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legile speciale si intrucat nu va fi contrar bunelor moravuri si ordinei publice.
Invatamantul primar este obligator. In scolile Statului acest invatamant se va da gratuit.
Statul, judelele si comunele vor da ajutoare si inlesniri elevilor lipsiti de mijloace, in toate gradele invatamantului, in masura si modalitatile prevazute de lege.
Art. 25. – Constitutiunea garanteaza tuturor libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile lor prin grai, prin scris si prin presa, fiecare fiind raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate prin Codicele penal, care nici intr’un caz nu va putea restrange dreptul in sine.
Nici o lege exceptionala nu se va putea infiinta in aceasta materie.
Nici cenzura, nici o alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea oricarei publicatiuni nu se va putea infiinta.
Nu este nevoe de autorizatiunea prealabila a nici unei autoritati pentru aparitiunea oricarei publicatiuni.
Nici o cautiune nu se va cere dela ziaristi, scriitori, editori, Tipografi si litografi.
Presa nu va fi pusa nici odata sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicatiune nu va putea fi suspendat sau suprimat.
Orice publicatiune periodica de orice natura va trebui sa aiba un director raspunzator, iar in absenta acestuia, un redactor raspunzator. Directorul sau redactorul vor trebui sa se bucure de drepturile civile si politice. Numele directorului si numele redactorului vor figura vizibil si permanent in fruntea publicatiunii.
Inainte de aparitiunea publicatiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara si inscrie numele sau la tribunalul de comert.
Sanctiunile acestor dispozitiuni se vor prevedea prin legi speciale.
Art. 26. – In ce priveste publicatiunile neperiodice, raspunzator de scrierile sale este autorul, in lipsa acestuia editorul; patronul tipografiei raspunde cand autorul si editorul nu au fost descoperiti.
La publicatiunile periodice responsabilitatea o au: autorul, directorul sau redactorul in ordinea enumerarii.
Proprietarul in toate cazurile este solidar raspunzator de plata despagubirilor civile.
Delictele de presa se judeca de jurati, afara de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun:
a) Delictele ce s’ar comite impotriva Suveranilor tarii, Principelui Mostenitor, membrilor Familiei Regale si Dinastiei, Sefilor Statelor Straine si reprezentantilor lor;
b) indemnurile directe la omor si rebeliune, in cazurile cand nu au fost urmate de executiune;
c) Calomniile, injuriile, difamatiile aduse particularilor sau functionarilor publici oricari ar fi, atinsi in vieata lor particulara sau in cinstea lor personala.
Arestul preventiv in materie de presa este interzis.
Art. 27. – Secretul scrisorilor, telegramelor si al convorbirilor telefonice este neviolabil.
O lege speciala va stabili cazurile in cari justitia, in interesul instructiunii penale, va putea face exceptiune la dispozitiunea de fata.
Aceeas lege va determina responsabilitatea agentilor Statului si a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice.
Art. 28. – Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, au dreptul de a se aduna pasnici si fara arme, conformandu-se legilor cari reguleaza exercitarea acestui drept, pentru a trata tot felul de chestiuni; intru aceasta nu este trebuinta de autorizare prealabila.
Intrunirile sub cerul liber sunt permise, afara de pietele si caile publice.
Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile si pietele publice sunt supuse legilor politienesti.
Art. 29. – Romanii, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, au dreptul a se asocia, conformandu-se legilor cari reguleaza exercitiul acestui drept.
Dreptul de libera asociatiune nu implica in sine dreptul de a crea persoane juridice.
Conditiunile in cari se acorda personalitatea juridica se vor stabili prin o lege speciala.
Art. 30. – Fiecare are dreptul de a se adresa la autoritatile publice prin petitiuni subscrise de catre una sau mai multe persoane, neputand insa petitiona decat in numele subscrisilor.
Numai autoritatile constituite au dreptul de a adresa petitiuni in nume colectiv.
Art. 31. – Nici o autorizare prealabila nu este necesara pentru a se exercita urmariri contra functionarilor publici pentru faptele administratiunii lor de partile vatamate, ramanand insa neatinse regulile speciale statornicite in privinta ministrilor.
Cazurile si modul urmaririi se vor regula prin anume lege.
Dispozitiuni speciale in Codicele penal vor determina penalitatile prepuitorilor.
Art. 32. – Nici un Roman, fara autorizarea guvernului, nu poate intra in serviciul unui Stat strain, fara ca insus prin aceasta sa-si piarda cetatenia.
Extradarea refugiatilor politici este oprita.
TITLUL III
DESPRE PUTERILE STATULUI
Art. 33. – Toate puterile Statului emana dela natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata.
Art. 34. – Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentatiunea nationala.
Reprezentatiunea nationala se imparte in doua Adunari:
Senatul si Adunarea deputatilor.
Orice lege cere invoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare.
Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale decat dupa ce se va fi discutat si votat liber de majoritatea ambelor Adunari.
Art. 35. – Initiativa legilor este data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative.
Totus orice lege relaliva la veniturile si cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie sa fie votata mai intaiu de Adunarea deputatilor.
Art. 36. – Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.
Art. 37. – Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari, se va face prin ingrijirea ministerului justitiei, care va pastra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se pastreaza de Arhivele Statului.
Ministrul justitiei este si pastratorul marelui Sigiliu al Statului.
In fiecare an ministerul justitiei va publica colectiunea legilor si regulamentelor, in care legile vor fi inserate purtand numarul de ordine dupa data promulgarii.
Art. 38. – Nici o lege, nici un regulament de administratiune generala, judeteana sau comunala nu pot fi indatoritoare decat dupa ce se publica in chipul hotarat de lege.
Art. 39. – Puterea executiva este incredintata Regelui, care o exercita in modul regulat prin Constitutiune.
Art. 40. – Puterea judecatoreasca se exercita de organele ei.
Hotararile lor se pronunta in virtutea legii si se executa in numele Regelui.
Art. 41. – Interesele exclusiv judetene sau comunale se reguleaza de catre consiliile judetene sau comunale dupa principiile asezate prin Constitutiune si prin legi speciale.
CAPITOLUL I
Despre reprezentarea nationala
Art. 42. – Membrii Adunarilor reprezinta natiunea.
Art. 43. – Sedintele Adunarilor sunt publice. Regulamentele lor fixeaza cazurile si modul in cari aceste sedinte pot fi declarate secrete.
Art. 44. – Fiecare din Adunari verifica titlurile membrilor sai si judeca contestatiunile ce se ridic in aceasta privinta.
Nici o alegere nu poale fi invalidala decat cu doua treimi din numarul membrilor prezenti.
Art. 45. – Nimeni nu poate fi totdeodata membru al uneia si al celeilalte Adunari.
Art. 46. – Deputatii si senatorii numiti de puterea executiva intr’o functiune salariata, pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanti ai natiunii.
Aceasta dispozitiune nu se aplica ministrilor si subsecretarilor de Stat. Legea electorala determina incompatibilitatile.
Art. 47. – La inceputul fiecarei legislaturi si a fiecarei sesiuni ordinare, Adunarea deputatilor si Senatul aleg din sanul lor pe presedintele, vice-presedintii si membrii biurourilor, potrivit regulamentelor interioare.
Art. 48. – Orice hotarire se ia cu majoritate absoluta a voturilor, afara de cazurile cand prin Constitutiune, legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un numar superior de voturi.
In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa. Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.
Art. 49. – Voturile se dau prin ridicare si sedere, prin viu grai sau prin scrutin secret.
Un proiect de lege nu poate fi adoptat decat dupa ce s’a votat articol cu articol.
Art. 50. – Fiecare din Adunari are dreptul de ancheta.
Art. 51. – Adunarile au dreptul de a amenda si de a desparti in mai multe parti articolele si amendamentele propuse.
Art. 52. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor interpelari, la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.
Art. 53. – Oricine are dreptul a adresa petitiuni Adunarilor prin mijlocirea biuroului sau a unuia din membrii sai.
Fiecare din Adunari are dreptul de a trimite ministrilor petitiunile ce-i sunt adresate. Ministrii sunt datori a da explicatiuni asupra cuprinderii lor ori de cate ori Adunarea o cere.
Art. 54. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile si voturile emise de dansul in cursul exercitiului mandatului sau.
Art. 55. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate, in timpul sesiunii, sa fie nici urmarit, nici arestat in materie de represiune, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict.
Daca a fost arestat preventiv sau urmarit in timpul cand sesiunea era inchisa, urmarirea sau arestarea trebuiesc supuse aprobarii Adunarii din care face parte, indata dupa deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare.
Detentiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunari este suspendata in tot timpul sesiunii, daca Adunarea o cere.
Art. 56. – Fiecare Adunare determina, prin regulamentul sau, modul dupa care ea isi exercita atributiunile.
Art. 57. – Fiecare din Adunari delibereaza si ia hotariri separat afara de cazurile anume specificate in Constitutiunea de fata.
Art. 58. – Orice intrunire a unuia din Corpurile legiuitoare in afara de timpul sesiunii celuilalt este nula de drept.
Art. 59. – Fiecare din ambele Adunari are dreptul exclusiv de a exercita propria sa politie prin presedintele ei, care singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordin gardei de serviciu.
Art. 60. – Nici o putere armata nu se poate pune la usile sau in jurul uneia sau alteia din Adunari fara invoirea ei.
Art. 61. – Legea electorala stabileste toate conditiunile cerute pentru a fi alegator la Adunarea deputatilor si la Senat, incapacitatile si nedemnitatile precum si procedura electorala.
Art. 62. – Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt alesi pentru patru ani.
Art. 63. – Diurnele deputatilor si senatorilor se stabilesc prin lege.
SECTIUNEA I
Despre Adunarea deputatilor
Art. 64 – Adunarea deputatilor se compune din deputati alesi de cetatenii Romani majori, prin vot universal, egal, direct, obligator si secret pe baza reprezentarii minoritatii.
Art. 65. – Alegerea deputatilor se face pe circumscriptii electorale. Circumscriptia electorala nu poate fi mai mare decat un judet.
Legea electorala stabileste numarul deputatilor de ales in fiecare circumscriptie proportional cu populatia.
Art. 66. – Spre a fi eligibil la Adunarea deputatilor se cere:
a) A fi cetatean roman;
b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice;
c) A avea varsta de douazeci si cinci ani impliniti;
d) A avea domiciliul in Romania. Legea electorala va determina incapacitatile.
SECTIUNEA II
Despre Senat
Art. 67. – Senatul se compune din senatori alesi si din senatori de drept.
Art. 68. – Toti cetatenii Romani dela varsta de 40 ani impliniti aleg, pe circumscriptii electorale cari nu pot fi mai mari decat judetul, prin vot obligator, egal, direct si secret, un numar de senatori.
Numarul senatorilor de ales in fiecare circumscriptie, care nu poate fi mai mare decat un judet, se stabileste de legea electorala, proportional cu populatia.
Art. 69. – Membrii alesi in consiliile judetene si membrii alesi in consiliile comunale urbane si rurale, intruniti intr’un singur colegiu, aleg, prin vot obligator egal, direct si secret, cate un senator de fiecare judet.
Art. 70. – Membrii camerelor de comert, de industrie, de munca si de agricultura, intruniti in colegii separate, aleg din sanul lor cate un senator de fiecare categorie si pentru fiecare circumscriptie electorala. Aceste circumscriptii electorale speciale se fixeaza de legea electorala, numarul lor neputand fi mai mare de sase.
Art. 71. – Fiecare universitate alege, din sanul sau, prin votul profesorilor sai, cate un senator.
Art. 72. – Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea Inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica:
a) Mostenitorul Tronului dela varsta de 18 ani impliniti; el insa nu va avea vot deliberativ decat la varsta de 25 ani impliniti;
b) Mitropolitii tarii;
c) Episcopii eparhioti ai Bisericilor ortodoxe romane si greco-catolice, intru cat vor fi alesi conform legilor tarii;
d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, intru cat sunt alesi sau numiti conform legilor tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi; precum si reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat;
e) Presedintele Academiei Romane. Mandatul acestor senatori inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.
Art. 73. – Devin senatori de drept:
a) Fostii Presedinti de Consiliu, intru cat vor avea o vechime de patru ani ca Presedinti de Consiliu titulari, si fostii Ministri avand o vechime de cel putin sase ani intr’una sau mai multe guvernari;
b) Fostii Presedinti ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat aceasta demnitate cel putin in cursul a opt sesiuni ordinare;
c) Fostii Senatori si Deputati alesi in cel putin zece legislaturi independent de durata lor;
d) Fostii Primi-Presedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie car au ocupat aceasta functiune sau pe aceea de Presedinte la Casatie cinci ani;
e) Generalii de rezerva si in retragere:
1. Cari vor fi exercitat comanda unei armate in fata inamicului, ca titulari, cel putin 3 luni.
2. Cari au indeplinit functiunea de Sef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata), in timp de pace, cel putin patru ani.
Numarul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luati in ordinea vechimei, la vacante existente;
f) Fostii Presedinti ai Adunarilor Nationale din Chisinau, Cernauti si Alba-Iulia, cari au declarat Unirea.
Art. 74. – Verificarea indeplinirii conditiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusa din Presedintii sectiunilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sub presedintia Primului-Presedinte al acestei Inalte Curti.
Constatarea se face din oficiu, la cererea Presedintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul.
Presedintele Senatului inscrie senatorii de drept pe baza incheierii Comisiunii. Senatul poate discuta si semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate in stabilirea drepturilor.
Art. 75. – Spre a fi eligibil la Senat se cere:
a) A fi cetatean roman;
b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice;
c) A avea varsta de 40 ani impliniti;
d) A avea domiciliul in Romania.
Aceste conditiuni, afara de varsta, se cer si senatorilor de drept.
SECTIUNEA III
Despre Consiliul legislativ
Art. 76. – Se infiinteaza un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute in mod consultativ la facerea si coordonarea legilor, emanand fie dela puterea executiva, fie din initiativa parlamentara, cat si la intocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor.
Consultarea Consiliului legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare; daca insa, intr’un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-si da avizul sau, Adunairile pot proceda la discutarea si aprobarea proiectelor.
O lege speciala va determina organizarea si modul de functionare al Consiliului legislativ.
CAPITOLUL II
Despre Rege si Ministri
SECTIUNEA I
Despre Rege
Art. 77. – Puterile constitutionale ale Regelui sunt creditare in linie coboritoare directa si legitima a Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor.
Coboritorii Maiestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.
Art. 78. – In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite in articolul precedent.
Daca nici unul dintre fratii sau coboritorii lor nu s’ar mai gasi in vieata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr’o dinastie suverana din Europa cu Primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de art. 79.
Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.
Art. 79. – La caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr’o singura Adunare, chiar fara convocare, si cel mai tarziu pana in opt zile dela intrunirea lor aleg un Rege dintr’o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea procede la aceasta alegere.
La caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiazi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.
Daca Adunarile s’ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator.
In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va exercita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron.
In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.
Art. 80. – La moartea Regelui, Adunarile se intrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii.
Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai inainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora cari au a le inlocui.
Art. 81. – Dela data mortii Regelui si pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate, in numele poporului roman, de ministri, intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.
Art. 82. – Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniti.
La suirea sa pe Tron, el va depune mai intaiu in sanul Adunarilor intrunite urmatorul juramant: „Jur a pazi Constitutiunea si legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului”.
Art. 83. – Regele, in vieata fiind, poate numi o Regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa exercite puterile regale in timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa la art. 79 din Constitutiunea de fata.
Regenta va exercita totdeodata si tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii lui.
Daca, la moartea Regelui, Regenta nu s’ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi o Regenta, procedand dupa formele prescrise la art. 79 din Constitutiunea de fata.
Membrii Regentei nu intra in functiune decat dupa ce vor fi depus solemn inaintea ambelor Adunari intrunite juramantul prescris prin art. 82 din Constitutiunea de fata.
Art. 84. – Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile.
Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela.
Art. 85. – Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei.
Art. 86. – Regele nu va putea fi totdeodata si Seful unui alt Stat fara consimtimantul Adunarilor.
Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membrii cari le compun, si hotarirea nu se poate lua decat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.
Art. 87. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori.
Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.
Art. 88. – Regele numeste si revoaca pe ministrii sai.
El sanctioneaza si promulga legile.
El poate refuza sanctiunea sa.
El are dreptul de amnistie in materie politica.
Are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceeace se statorniceste in privinta ministrilor.
El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei.
El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.
El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.
El este capul puterii armate.
El confera gradele militare in conformitate cu legea.
El va conferi decoratiunile romane conform unei anume legi.
El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.
El incheie cu Statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, trebuie mai intaiu a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.
Art. 89. – Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecareia Domnii.
Art. 90. – La 15 Octomvrie a fiecarui an, Adunarea deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai inainte.
Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni.
Regele deschide sesiunea prin un Mesaj, la care Adunarile fac raspunsurile lor.
Regele pronunta inchiderea sesiunii.
El are dreptul de a convoca in sesiune extraordinara Adunarile.
El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor pana in doua luni de zile si a Adunarilor pana in trei luni.
Regele poate amana Adunarile; oricum, amanarea nu poate depasi termenul de o luna, nici a fi reinoita in aceeas sesiune fara consimtimantul Adunarilor.
Art. 91. – Regele nu are alte puteri decat acele date lui prin Constitutiune.
CAPITOLUL III
Despre ministri
Art. 92. – Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui, in modul stabilit prin Constitutiune.
Art. 93. – Ministrii intruniti alcatuesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu titlul de Presedinte al Consiliului de Ministri, de acela care a fost insarcinat de Rege cu formarea guvernului.
Departamentele ministeriale si subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin lege.
Art. 94. – Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea.
Art. 95. – Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi ministru.
Art. 96. – Daca ministrii nu ar fi membri ai Adunarilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a avea insa si dreptul de a vota.
La desbaterile Adunarilor prezenta cel putin a unui ministru e necesara.
Adunarile pot exige prezenta ministrilor la deliberatiunile lor.
Art. 97. – In nici un caz ordinul verbal sau in scris al Regelui nu poate apara pe ministru de raspundere. Art. 98. Fiecare din ambele Adunari, precum si Regele au dreptul de a cere urmarirea ministrilor si a-i trimite inaintea Inaltei Curti de casatie si justitie, care singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca, afara de cele ce se vor statornici prin legi in ceeace priveste exercitiul partii vatamate si inceeace priveste crimele si delictele comise de ministri afara de exercitul functiunii lor.
Punerea sub urmarire a ministrilor de catre Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decat prin majoritate de doua treimi a membrilor de fata.
Instructiunea se va face de o comisiune a inaltei Curti de casatie, compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni-unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea.
Acuzarea, inaintea inaltei Curti de casatie si justitie, se va sustine prin ministerul public.
Legea responsabilitatii ministeriale determina cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile ministrilor.
Art. 99. – Orice parte vatamata de un decret sau o dispozitiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violeaza un text expres al Constitutiunii sau al unei legi, poate cere Statului, in conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat.
Fie in cursul judecatii, fie dupa pronuntarea hotaririi, ministrul poate fi chemat, dupa cererea Statului, in urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, inaintea instantelor ordinare, la raspundere civila pentru dauna pretinsa sau suferita de Stat.
Actul ilegal al ministrului nu descarca de raspundere solidara pe functionarul care a contrasemnat, decat in cazul cand acesta a atras atentia Ministrului, in scris.
Art. 100. – Se vor putea infiinta Subsecretariate de Stat.
Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea ministrilor.
CAPITOLUL IV
Despre puterea judecatoreasca
Art. 101. – Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat numai in puterea unei anume legi.
Comisiuni si tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire si sub nici un fel de cuvant in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane.
Art. 102. – Pentru intregul Stat roman este o singura Curte de casatie si justitie.
Art. 103. – Numai Curtea de casatie in sectiuni-unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constitutiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.
Curtea de casatie se va rosti ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni.
Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.
Art. 104. – Judecatorii sunt inamovibili in conditiunile speciale pe cari legea le va fixa.
Art. 105. – Juriul este statornicit in toate materiile criminale si pentru delictele politice si de presa, afara de cazurile statornicite prin Constitutiunea de fata.
Actiunea pentru daune-interese rezultand din fapte si delicte de presa nu se poate intenta decat inaintea aceleeas jurisdictiuni de competinta careia este delictul.
Art. 106. – Justitia militara se organizeaza prin osebita lege.
Art. 107. – Autoritati speciale de orice fel, cu atributiuni de contencios administrativ, nu se pot infiinta.
Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale.
Cel vatamat in drepturile sale, fie printr’un act administrativ de autoritate, fie printr’un act de gestiune facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, fie prin rea vointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau.
Organele puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand si caderea de a judeca si cererea de despagubire, fie contra autoritatii administrative chemate in judecata, fie contra functionarului vinovat.
Puterea judecatoreasca nu are cadere de a judeca actele de guvernamant, precum si acele de comandament cu caracter militar.
CAPITOLUL V
Despre institutiunile judetene si comunale
Art. 108. – Institutiunile judetene si comunale sunt regulate de legi.
Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativa.
Membrii consiliilor judetene si consiliilor comunale sunt alesi de catre cetatenii romani prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu si cu reprezentarea minoritatii, dupa formele prevazute de lege. La acestia se vor putea adauga prin lege si membri de drept si membri cooptati. Intre membrii cooptati pot fi si femei majore.
TITLUL IV
DESPRE FINANTE
Art. 109. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.
Art. 110. – Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, judetelor, comunelor si institutiunilor publice cari indeplinesc servicii de Stat.
Art. 111. – Orice sarcina sau impozit judetean sau comunal nu se poate aseza decat cu invoirea consiliilor judetene sau comunale in limitele stabilite de lege.
Art. 112. – Nu se pot statornici privilegiuri in materii de impozite.
Nici o exceptiune sau micsorare de impozit nu se poate statornici decat prin o lege.
Monopoluri nu se pot constitui decat numai prin lege si exclusiv in folosul Statului, judetelor si comunelor.
Art. 113. – Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se poate acorda decat in virtutea unei legi.
Art. 114. – In frecare an Adunarea deputatilor incheie socotelile si voteaza bugetul.
Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuiesc trecute in buget si in socoteli.
Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va indestula serviciile publice dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.
Art. 115. – Controlul preventiv si cel de gestiune a tuturor veniturilor si cheltuelilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune in fiecare an Adunarii deputatilor raportul general rezumand conturile de gestiune al bugetului trecut, semnaland totdeodata neregulile savarsite de ministri in aplicarea bugetului.
Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarii deputatilor cel mai tarziu in termen de doi ani dela incheierea fiecarui exercitiu.
Art. 116. – Pentru toata Romania este o singura Curte de conturi.
Art. 117. – Toate fondurile provenite din Case speciale, si de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie sa fie cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.
Art. 118. – Legile financiare se publica in Monitorul Oficial ca si celelalte legi si regulamente de administratiune publica.
TITLUL V
DESPRE PUTEREA ARMATA
Art. 119. – Tot Romanul, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale.
Puterea armata se compune din: armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei si militiile.
Art. 120. – Gradele, decoratiunile si pensiunile militarilor nu se pot lua decat numai in virtutea unei sentinte judecatoresti si in cazurile determinate de legi.
Art. 121. – Contingentul armatei se voteaza pentru fiecare an de ambele Corpuri legiuitoare.
Art. 122. – Se va infiinta un Consiliu superior al apararii tarii, care va ingriji, in mod permanent, de masurile necesare pentru organizarea apararii nationale.
Art. 123. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul Statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei decat in puterea unei anume legi.
TITLUL VI
DISPOZITIUNI GENERALE
Art. 124. – Culorile drapelului Romaniei sunt: Albastru, Galben si Rosu, asezate vertical.
Art. 125. – Resedinta guvernului este in Capitala tarii.
Art. 126. – Limba romaneasca este limba oficiala a Statului roman.
Art. 127. – Nici un juramant nu se poate impune cuiva decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.
Art. 128. – Constitutiunea de fata nu poate fi suspendata nici in total, nici in parte. In caz de pericol de Stat se poate prin lege institui starea de asediu generala sau partiala.
TITLUL VII
DESPRE REVIZUIREA CONSTITUTIUNII
Art. 129. – Constitutiunea poate fi revizuita in total sau in parte din initiativa Regelui sau oricareia din Adunarile legiuitoare.
In urma acestei initiative ambele Adunari, intrunite separat, se vor rosti cu majoritate absoluta, daca este locul ca dispozitiunile constitutionale sa fie revizuite.
Indata ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constitutiune ce urmeaza a fi supuse revizuirii.
Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit in fiecare Adunare, de doua ori in interval de cincisprezece zile, ambele Adunari intrunite la un loc, sub presedintia celui mai in varsta dintre Presedinti, in prezenta a cel putin doua treimi din totalitatea membrilor ce le compun, cu majoritate de doua treimi, stabilesc in mod definitiv cari anume articole vor fi supuse revizuirii.
In urma acestui vot Adunarile sunt de drept dizolvate si se va convoca corpul electoral in termenul prescris de Constitutiune.
Art. 130. – Adunarile cele noui proced in acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii.
In acest caz Adunarile nu pot delibera daca cel putin doua treimi a membrilor din cari se compun nu sunt prezenti si nici o schimbare nu se poate adopta daca nu va intruni cel putin doua treimi ale voturilor.
Adunarile alese pentru revizuirea Constitutiunii au o durata constitutionala obisnuita si, in afara de modificarea Constitutiunii, ele functioneaza si ca Adunari legiuitoare ordinare.
Daca Adunarile de revizuire nu-si pot indeplini misiunea, nouile Adunari vor avea acelas caracter.
TITLUL VIII
DISPOZITIUNI TRANSITORII SI SUPLIMENTARE
Art. 131. – Sunt si raman cu caracter constitutional dispozitiunile din legile agrare privitoare la pamanturile cultivabile, padurile si baltile expropriabile in total sau in parte, la starea lor juridica, la subsol, la pretuire, la modul de plata, etc., asa precum sunt formulate in articolele de mai jos ale fiecareia din legile agrare si cari articole, in intregul lor, fac parte integranta din prezenta Constitutiune si ca atare nu se pot modifica decat cu formele prevazute pentru revizuirea Constitutiunii, si anume:
a) Art. 1 (unu) alin. II, art. 2 (doi), 3 (trei) alin. I, art. 4 (patru), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (sasesprezece), 18 (optsprezece), 21 (douazeci si unu), 23 (douazeci si trei), 32 (treizeci si doi), 36 (treizeci si sase) si 69 (sasezeci si noua) din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921;
b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 16 (sasesprezece), 45 (patruzeci si cinci), 46 (patruzeci si sase), 47 (patruzeci si sapte), 48 (patruzeci si opt), 49 (patruzeci si noua), 50 (cincizeci) si 53 (cincizeci si trei) din legea pentru reforma agrara din Basarabia din 13 Martie 1920;
c) Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (sasesprezece), 18 (optsprezece), 22 (douazeci si doi), 24 (douazeci si patru), 32 (treizeci si doi), 50 (cincizeci) si 85 (optzeci si cinci) din legea pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures din 30 Iulie 1921;
d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci) punctul a alin. I, art. 6 (sase), 7 (sapte), 9 (noua), 10 (zece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 29 (douazeci si noua), 31 (treizeci si unu) si 55 (cincizeci si cinci) din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921.
Art. 132. – In scop de a se satisface trebuintele normale de lemne de foc si de constructie ale populatiei rurale din vechiul Regat, Basarabia si Bucovina, Statul e dator ca din padurile sale din campie, deal sau munte sa destine suprafetele necesare in acest scop.
In vechiul Regat si in Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea paduri, intr’o raza de douazeci kilometri de centrul comunei, pentru satisfacerea trebuintelor mai sus aratate, el prin derogare dela art. 7 lit. c si art. 8 lit. a, b si c din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea din 17 Iulie 1921 si dela art. 5, punctul a, alin. IV si dela art. 6 si 7 din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921, va putea expropria din padurile persoanelor juridice fie publice, fie private, cari s’ar afla in aceasta raza si numai in lipsa acestora, va expropria proportional din padurile tuturor proprietarilor particulari, aflate in aceasta raza, insa numai in limita acestor trebuinte si in toate cazurile cu respectul unei suprafete intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate.
Nu sunt expropriabile, oricare ar fi proprietarul, padurile replantate sau in curs de replantare.
Contractele de vanzare spre exploatare a padurilor expropriabile cari vor fi in vigoare in momentul exproprierii, se vor respecta.
Padurile astfel expropriate raman in proprietatea Statului si se vor administra si exploata de dansul spre a satisface potrivit legii si in prima linie nevoile de mai sus.
Exproprierea acestor paduri se va face cu dreapta si prealabila despagubire fixata de justitie.
Modul de expropriere va fi regulat prin lege speciala.
Art. 133. – Se ratifica decretele-legi: No. 3.902 din 29 Decemvrie 1918, publicat in Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1918, privitor la acordarea drepturilor cetatenesti; No. 2.085 din 22 Mai 1919, publicat in Monitorul Oficial No. 33 din 28 Mai 1919, si No. 3.464 din 12 August 1919, publicat in Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la incetatenirea evreilor cari locuiau in vechiul Regat.
Deasemenea se ratifica si toate decretele-legi de incetatenire individuala, cari s’au facut inaintea decretelor specificate mai sus.
Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu’si vor fi regulat incetatenirea in termenul prevazut de decretul-lege No. 3.464 din 12 August 1919, vor putea face declaratiunile de incetatenire conform decretului-lege No. 2.085 din 22 Mai 1919, in termen de trei luni dela promulgarea acestei Constitutiuni.
Art. 134. – Pana la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevazut in aceasta Constitutiune, prezentarea proiectelor de legi inaintea Corpurilor legiuitoare va continua sa se faca in conformitate cu legile si regulamentele azi in vigoare.
Art. 135. – Pana la promulgarea legii speciale bazata pe principiile din prezenta Constitutiune, legile relative la organizarea si judecarea contenciosului administrativ raman in vigoare.
Art. 136. – O lege speciala va fixa lista civila a Intaiului Rege al Romaniei intregite.
Art. 137. – Se vor revizui toate codicile si legile existente in diferitele parti ale Statului roman spre a se pune in armonie cu Constitutiunea de fata si asigura unitatea legislativa.
Pana atunci ele raman in vigoare.
Din ziua promulgarii Constitutiunii, sunt insa desfiintate acele dispozitiuni din legi, decrete, regulamente si orice alte acte contrarii celor inscrise in prezenta Constitutiune.
Art. 138. – Actualele Adunari nationale dupa promulgarea prezentei Constitutiuni pot functiona pana la expirarea mandatului lor legal.
In acest timp ele vor trebui sa faca, pe baza principiilor din aceasta Constitutiune, legea electorala.
Pana la facerea acestei legi, decretele-legi electorale raman in vigoare.
Constituţia din…
Constituţia din 1923
Constituţia din 1923
Adoptată în urma desăvârşirii unităţii statale naţionale din 1918 (formarea României Mari) şi a modificărilor politice (1881 – România devine regat; 1877 – proclamarea independenţei de stat a României), considerată una dintre cele mai democratice din Europa perioadei interbelice, Constituţia din 1923 este structurată asemeni celei din 1866 (titluri, secţiuni, capitole şi articole); sunt menţinute o parte din articolele Constituţiei din 1866, altele dispar şi apar articole noi, care reflectă schimbările petrecute la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
România era stat naţional unitar român, ceea ce confirma unirea provinciilor româneşti – Basarabia, Bucovina şi Transilvania – cu România, din anul 1918.
România era regat iar regele, împreună cu guvernul, reprezenta puterea executivă. Prin Constituţia din 1923, în cazul minoratului regelui se instituia o Regenţă alcătuită din trei persoane, stabilite de rege în timpul vieţii, şi nu prin testament; pe durata acesteia nu se putea aduce nicio modificare Constituţiei.
În ceea ce priveşte puterea legislativă, se desfiinţează colegiile din Adunarea Deputaţior şi Senat, datorită legii electorale din 1918, pe baza căreia votul este universal, direct, egal, secret pentru bărbaţi, începând cu vârsta de 21 de ani (excepţie făcând femeile, magistraţii şi militarii).
Se prevedea, de asemenea, înfiinţarea unui Consiliu Legislativ, care avea menirea de a ajuta în mod consultativ, nu deliberativ, la elaborarea şi coordonarea legilor.
Pe baza Constituţiei din 1923 se acorda dreptul de cetăţenie indiferent de religie, limbă şi etnie; proprietatea privată este garantată; învăţământul primar este obligatoriu şi gratuit în mediul urban şi rural; zăcămintele subsolului (cu excepţia petrolului) intră în proprietatea statului.
Celelalte prevederi, principii, drepturi şi libertăţi rămân neschimbate.
Concluzie: legile fundamentale din 1866 şi 1923 au asigurat funcţionarea unui regim democratic în România.
„ASISTAM LA ESECUL REPUBLICII“ Istoricii merg pe mâna monarhiei
Crin Antonescu a votat, în numai 11 zile de lucru, o serie de amendamente scandaloase, prin care parlamentarii au căpătat puteri nemărginite. Cât despre forma de guvernământ, monarhia nici măcar n-a intrat pe lista dezbaterilor, fiind în continuare un subiect ignorat de parlamentari. Istoricii sunt de altă părere.
Proiectul de revizuire a Constituţiei a fost adoptat în grabă, parlamentarii refuzând să aducă în discuţie o posibilă schimbare a formei de guvernământ. „Adevărul“ a contactat o serie de istorici şi de politologi pentru a răspunde la întrebarea „Ce formă de guvernămân i s-ar potrivi României?”. Răspunsul predominant: monarhia constituţională. „ASISTĂM LA EŞECUL REPUBLICII“ Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de Istorie de la Universitatea Bucureşti, e categoric privind forma de guvernământ cea mai bună: „Monarhia. În primul rând, asta e tradiţia noastră. Avem nevoie de un arbitru politic şi regele ar fi un astfel de arbitru. Un preşedinte nu poate fi arbitru“. Stelian Tănase este un susţinător fervent al monarhiei. În plus, politologul este de părere că republica, actuala formă de guvernământ a României, este un veritabil eşec. „Cred că monarhia constituţională este cel mai potrivit model de guvernământ pentru România. În primul rând, asistăm la eşecul republicii, aşa cum ne-a fost impusă mai întâi de bolşevici, apoi, în 1989, de nomenclaturiştii Iliescu şi Roman. Dacă în decembrie 1989 era adus regele, aveam monarhie şi gata“, crede Stelian Tănase, care pune pe umerii politicienilor eşecul republicii. „Aşadar, suntem după 23 de ani de republică şi asistăm la un eşec evident. Nu putem vorbi despre greaua moştenire, despre ghinion sau despre faptul că suntem leneşi. Este vorba despre incapacitatea politicienilor de a elabora un proiect de ţară pe termen lung“, spune Tănase. Politologul insistă că România a trecut prin cea mai prolifică perioadă în timpul monarhiei constituţionale. „Între 1866 şi până la al Doilea Război Mondial, România a trecut prin perioada de înflorire. De ce nu am crede în puterea exemplului? Între două experienţe, una ratată, republica, şi una reuşită, monarhia, pe care o alegem? Cu siguranţă, monarhia constituţională. Un Rege şi un Parlament puternic ar face ordine şi ar asigura transparenţa“, conchide Stelian Tănase. Dacă în decembrie 1989 era adus regele, aveam monarhie şi gata Stelian Tănase
„MODEL SPANIOL SAU BRITANIC“ Istoricul Dan Falcan, un alt susţinător al monarhiei constituţionale, pledează pentru un model în care regele să guverneze în limitele Constituţiei, nu să aibă doar rol decorativ, ca în ţările nordice. „Monarhia constituţională ar fi cea mai bună formă de guvernare, dar după model spaniol, britanic, nu după model nordic. În Norvegia sau în Suedia, regele nu are niciun fel de atribuţii, până şi formarea Guvernului intră în atribuţiile Parlamentului. Acolo, regele are statutul de simbol. La noi, Regele ar trebui să aibă nişte prerogative, dar în limitele monarhiei constituţionale“, a explicat istoricul Dan Falcan pentru ziarul „Adevărul“.
Citeste mai mult: adev.ro/mp34zx
Citeste mai mult: adev.ro/mp34zx
Basescu: Coabitarea cu Guvernul functioneaza perfect
Preşedintele Traian Băsescu a declarat pentru cotidianul austriac Wiener Zeitung că acordul cu Guvernul funcționează perfect și că nu există niciun conflict între el și premierul Victor Ponta. A precizat că problema este revizuirea constituțională, pe care o are cu Parlamentul, dar care va fi rezolvată prin referendum.
“Avem un acord de coabitare cu Guvernul şi acesta funcţionează perfect”, a afirmat preşedintele Traian Băsescu. El a precizat că investitorii care nu au încredere în climatul de afaceri românesc din cauza unul conflict președinte-premier nu sunt bine informați. Președintele a precizat cu privire la relația personală cu premierul că este una “instituțională”.
Președintele și-a întărit afirmațiile “O spun cât se poate de serios, nu există niciun conflict între mine şi premier”. El a adăugat că dezbaterea cu privire la revizuirea constituţională o are cu Parlamentul. A adăugat că va fi rezolvată prin referendumul pe care îl va convoca şi prin care cetăţenii vor putea alege între propunerile sale şi cele ale Legislativului.
In vremea Regilor – cei mai buni ani din Istoria Romaniei
Trecutul nu se repeta, insa cu atat mai mult nu trebuie uitat. Circumstante, intamplari si accidente, conducatori si grupuri cu interese si viziuni diferite – in fiecare epoca, istoria a fost scrisa altcumva. Iar secolul XX a fost, poate, mai altfel decat toate cele de dinaintea sa. Caci a cunoscut cutremurarea din rarunchi a establishmentului politic prin raspandirea cancerigena a fascismului si comunismului, atrocitatile cumplite si fara precedent cauzate de cele doua Razboaie Mondiale, miscarile de independenta si unificare care au dus la disparitia imperiilor si a colonialismului, boomul demografic, economic si – mai ales – tehnologic: in numai 100 de ani, Pamantul s-a schimbat mai mult si mai profund decat a facut-o in toata istoria sa. Este, asadar, de inteles ca anii cei mai prosperi, dar si cei mai nefasti pe care i-a trait o natiune ca a noastra dateaza din preajma si din interiorul secolului XX.
Bunastarea unei tari este destul de greu de masurat. Tocmai de aceea, in acest articol, am facut apel la expertiza a trei experti care ne vor spune cand si de ce a dus-o Romania mai bine. Raspunsuri pot parea previzibile – invariabil, fara a cunoaste unul raspunsului celuilalt, invitatii nostri au ales perioade istorice din timpul Regalitatii. Punctele lor de vedere se sustin insa pe argumente solide, de care cei mai multi dintre noi poate am au uitat.
Un Regat numit Romania
O consecinta fireasca a castigarii independentei pe campul de lupta, prin jertfa din 1877-1878 a atator tineri cazuti sub parapetele Grivitei si Plevnei, a reprezentat-o ridicarea Romaniei la rang de regat. Acel an providential a fost 1881.
Pe data de 14 martie, Regatul a fost proclamat in Parlament. Ceremoniile investirii au fost programate sa aiba loc doua luni mai tarziu, pentru ca respectiva data sa coincida cu altele doua, la fel de importante pentru istoria moderna: 10 Mai 1866 – sosirea in tara a principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen si 10 Mai 1877 – proclamarea Independentei.Sentimentul de mandrie nationala ajunsese la paroxism. O euforie generala pusese stapanire pe populatia din toate paturile sociale. Un carciumar patriot din Ploiesti si-a botezat localul cu pomposul nume La ridicarea Romaniei la rangul de „Regat“ si, pentru a fi mai convingator, rugase un pictor de firme sa-i zugraveasca, alaturi de inscriptie, un dorobant, precum acela de pe frontispiciul periodicului Dorobantul, ce aparuse in timpul Razboiului de Independenta.
Cativa dintre artistii romani de prima marime si-au adus contributia la festivitatile incoronarii, unii executand chiar proiectele pentru insemnele regale. Astfel, Nicolae Grigorescu a creat schitele pentru coroana reginei Elisabeta, care a fost executata in atelierul bijutierului Iosef Resch din Bucuresti, iar Theodor Aman, cel mai important si prolific autor de compozitii istorice, a fost solicitat sa faca desenele pentru coroana si sceptrul regelui Carol I. Pe 11 aprilie 1881, primul-ministru Dimitrie Bratianu il insarcineaza pe ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, V.A. Urechia, sa prezideze comisia (compusa din B.P. Hasdeu, Alexandru Odobescu, Theodor Aman si Grigore Tocilescu) desemnata sa stabileasca „forma Coroanei lui Stefan cel Mare si a sceptrului lui Mihai Viteazul“. Din aceasta formulare se poate vedea clar ca, pentru insemnele regale, se doreau modele istorice. Desi guvernul s-a pronuntat in favoarea unor coroane „foarte scumpe si pompoase“, regele Carol s-a opus acestei idei, propunand sobrietate si simplitate. Venea astfel in intampinarea dorintelor tatalui sau, principele Carol-Anton de Hohenzollern, care, in scrisoarea din 19 aprilie 1881, intocmise un memoriu admirabil argumentat privind coroanele si ceremonia incoronarii intr-o monarhie proaspata, moderna si fara traditie.
Schita in tus a lui Aman pentru coroana si sceptrul regal se pastreaza la Muzeul Theodor Aman din Bucuresti. Coroana a fost executata in atelierele Arsenalului Armatei, din otelul unui tun capturat de la turci in 1877. Cand, pe 3/15 mai 1881, suveranul s-a intors in Capitala, dupa doua zile de odihna la Sinaia, a gasit coroana in biroul sau de la Palatul Cotroceni. „Ea se compune dintr-un cerc asupra caruia se ridica opt emisfere ce sustin globul regal cu «Crucea Trecerea Dunarii»; forma ei este aceea a coroanelor regale moderne; inauntru este imbracata cu catifea rosie, de pe care iese foarte bine in relief stralucitorul otel“ – nota suveranul in memoriile sale. Tot Aman a proiectat si Ordinul Coroana Romaniei.
Pe 10 Mai a avut loc solemnitatea incoronarii si defilarea trupelor, iar pe 11 mai defilarea societatilor civile. In prima zi, la orele 10.00, cortegiul regal a pornit de la Palatul Cotroceni spre Palatul Regal din Calea Victoriei. Intr-un landou luase loc Regina Elisabeta, care-l avea alaturi pe printul Leopold de Hohenzollern, fratele regelui, iar pe bancheta din fata se asezasera cei doi fii ai acestuia, Carol si Ferdinand, ultimul – viitor rege al Romaniei. Regina purta o roche alba de brocart cu guler Maria Stuart, iar pe cap avea o diadema de perle. Regele Carol I, in fruntea statului sau major si a tuturor comandantilor de corpuri, a deschis parada. Istorismul a dominat pavoazarea si ornamentarea carelor alegorice cu care au defilat, pe 11 mai, corporatiile mestesugaresti si negustoresti. Majoritatea personajelor care insoteau aceste care – paji, heralzi, purtatori de drapele sau baniere – erau imbracate in costume de Ev Mediu. Spre pilda, in Grupul al II-lea al Artistilor Dramatici si al Conservatorului de Muzica defilau 2 crainici calari, 4 scutieri in costume istorice, 4 paji cu baniere, 8 scutieri ce tineau panglicile rosii cu ciucuri aurii ale carului si 4 copii de casa plasati la colturile carului, spre a tine ghirlandele de flori; urmau Ludovic al XIII-lea, maresalul-print de Soubise, Francisc I si Ruy Blas calari, apoi personaje din basmele romanesti, Zmeul si Parlea Voda calari, urmati, pe jos, de suita lor, Murgila si Zorila, apoi alti calareti in costume istorice si cu baniere, 4 boieri in portul din vechime, calari, si 4 halebardieri cu care se incheia procesiunea.
Foarte inspirat si bine organizat a fost cortegiul istoric al elevilor de la Institutul Urechia, care a deschis parada carelor alegorice pe 11 mai. In el erau reprezentate toate personajele importante ale gloriosului trecut al tarii si, prin alegorii, momentele de cotitura ale devenirii noastre ca natiune: Decebal, Traian, Ionita Asan, Bogdan Dragos si Radu Negru, Mircea cel Batran si Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Vasile Lupu si Matei Basarab, Negru Voda (de fapt, Neagoe Basarab) si fiul sau Teodosie, Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu, perioada fanariota (figurata de un boier velit, cu islic pe cap, un turc cu harapnic si un grec cu falanga in care se prindeau picioarele celor condamnati la biciuire), Tudor Vladimirescu, Anul 1848 (reprezentat de o femeie drapata), Razboiul Crimeii (evocat de un francez, un britanic si un italian, urmati de soldati in uniforme contemporane acelui moment, ce tineau lanturi rupte ca simboluri ale emanciparii) si, in sfarsit, Romania Libera – o tanara ce purta o replica a coroanei regale.
Acest cortegiu a facut mare impresie asupra entuziastilor privitori, chiar daca unii nu identificau de la inceput personajele si, din naivitate sau din lipsa de cultura, il luau pe Decebal drept Tudor Vladimirescu ori chiar drept Arhanghelul Mihail, iar pe Traian drept Irod… Din dorinta de a-si reprezenta cat mai bine specialitatea, unii dintre sefii de corporatii au atins ridicolul si chiar kitsch-ul, prin alegerea unor simboluri mult prea elocvente. Astfel, carul bauturilor gazoase era anuntat de o baniera albastra cu un sifon pe ea, purtata de o garda de onoare ai carei membri aveau drept cocarda la caciula de plaiesi… un cap de sifon; tot capete de sifon ornamentau si carul pe care se afla Zeita Hebe langa un havuz din care tasnea apa minerala.
Ca o incununare a acestei alegorii ce impletea mitologia cu realitatea prozaica, in fata carului mergea o coloana inalta formata din… sifoane. Grotescul a fost atins, insa, de cei care au aranjat carul sapunarilor si lumanararilor: „Pe un car sustinut si impodobit numai cu podoabe de sapun, se afla in picioare, in marime naturala, avand mana stanga asezata pe sabie iar la picioare semiluna si un fes, statua Majestatii Sale Regele, facuta cu totul din glicerina, de culoare inchisa, iar lenta si epoletele de culoare deosebita.“ Carele alegorice au fost fotografiate de Carol Szathmari, ajutat de confratele A.D. Reiser. Dar, cum ziua a fost ploioasa, imaginile au iesit palide, asa ca Szathmari a realizat dupa ele cromolitografii, care au fost legate intr-un album elegant. Anul incoronarii a fost cel mai bun an al Romaniei epocii moderne.
de Dr. Adrian-Silvan Ionescu, critic si istoric de arta
De la agonia Razboiului Mondial, la extazul Unirii
1918 poate fi socotit unul dintre cei mai buni ani din istoria Romaniei nu pentru ca asa ne spun decenii intregi de istoriografie triumfalista, ci pentru ca reprezinta, condensat in 365 de zile, drumul romanilor de la agonia mizeriei unui razboi pregatit deficitar, la extazul unei uniri dorite pe plan intern, dar la realizarea careia conjunctura internationala a avut un rol deloc de neglijat.
La 1 ianuarie 1918, nimic nu anunta faptul ca anul ce tocmai incepuse avea sa fie unul dintre cei mai fasti din istoria Romaniei. Intrata in primul Razboi Mondial in august 1916, dupa negocieri indelungate cu puterile Antantei, Romania avea sa incerce curand gustul amar al infrangerilor militare, dublat de trauma produsa de ocupatia straina instaurata pe o mare parte din teritoriul sau. Infrangerea umilitoare de la Turtucaia, care a produs mii de victime in randul soldatilor romani, a relevat precaritatea pregatirii razboiului si, impreuna cu anxietatea publica generata de ocupatia Puterilor Centrale, a dat nastere unui sentiment general de dispret fata de clasa politica. Moralul national, partial refacut de victoriile din vara anului 1917 de la Marasti, Marasesti si Oituz, a fost apoi afectat de evolutiile politice interne din Rusia, care au slabit considerabil pozitia Romaniei pe Frontul de Rasarit. In aceste conditii, numirea generalului Averescu in fruntea unui nou guvern la sfarsitul lui ianuarie 1918 nu avea decat rolul de a aduce in fata Puterilor Centrale o figura respectabila, pentru o pace cat mai favorabila.
Esecul in negocieri al acestei guvernari, care a durat mai putin de o luna, arata fara indoiala gravitatea situatiei in care ajunsese tara, iar aducerea la putere a conservatorului filogerman Alexandru Marghiloman, agreat de Puterile Centrale, a demostrat ca doar apelul la solutii-limita mai putea salva ceva in acel moment. Punctul de varf al agoniei nationale din 1918 a fost reprezentat de semnarea Pacii de la Bucuresti, pe data de 24 aprilie/7 mai, pace care consemna grele pierderi teritoriale si marca, pentru Romania, sfarsitul umilitor al razboiului. Armand Calinescu rememora mai tarziu aceasta situatie in insemnarile sale, scriind ca: „Populatiunea se resemna, insa, in nadejdea bine intemeiata ca situatia creata nu era decat un provizorat si ca victoria sigura a aliatilor avea sa ne mantuie de acest regim nefast.” Intr-adevar, situatia politica externa avea sa influenteze in mod determinant transformarea anului 1918 dintr-unul ce se anunta tragic, intr-unul de remarcabil succes pentru Romania.
Daca evenimentele din Rusia de dupa revolutia bolsevica au subminat ireversibil pozitia Romaniei pe Frontul de Est, ele au permis totodata unor teritorii precum Basarabia sa isi gandeasca viitorul in termeni noi. Astfel, dupa cateva luni de evolutii politice, militare si diplomatice tensionate, Sfatul Tarii intrunit la Chisinau a proclamat, la 27 martie, unirea conditionata cu Romania. In contextul unei eventuale victorii a Puterilor Centrale in razboi, Basarabia parea ca va fi singura provincie locuita de romani care se va alatura tarii. Insa cursul razboiului a devenit favorabil, mai ales din vara lui 1918, Antantei, provocand in cele din urma infrangerea Puterilor Centrale si destramarea Imperiului Austro-Ungar. In acest context, elita romaneasca din Transilvania si Bucovina s-a alaturat celorlalte elite ale nationalitatilor din imperiu in a-si promova propriile proiecte politice. Astfel, Bucovina (la 28 noiembrie, conform hotararii Congresului General al Bucovinei) si Transilvania (la 1 decembrie, in urma Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia) decid unirea cu Romania, incheind fericit un an ce nu incepuse deloc glorios.
Am insistat asupra nereusitelor din prima parte a anului 1918 tocmai pentru ca ele evidentiaza si mai clar motivul pentru care 1918 este unul din cei mai buni ani din istoria Romaniei. Aceeasi clasa politica responsabila pentru dezastrul din 1916 reuseste sa gaseasca, intr-un context extern devenit subit favorabil fara aportul ei, resursele interne pentru a indrepta raul si a intoarce in avantajul tarii o situatie ce parea ireversibil compromisa. Nu putem neglija aici rolul unor lideri politici precum Ionel Bratianu, Iuliu Maniu, Iancu Flondor sau Pantelimon Halippa, la fel cum nu trebuie ignorat sprijinul popular pentru proiectul unificator. Elita politica din Romania si din provinciile locuite de romani a stiut sa isi asume riscul si sa profite de un context international si regional devenit, spre sfarsitul razboiului, prielnic. Avand in vedere cat de dificila si de fluida a fost conjunctura in care s-a realizat Unirea, discursul istoriografic triumfalist care i-a urmat ar trebui privit critic si contextualizat, fara insa a diminua importanta in sine a actului.
Fie ca vedem in Unirea de la 1918 concluzia fireasca a unui proiect national romanesc, fie ca o consideram un act produs de o conjunctura favorabila, importanta sa pentru evolutia ulterioara a Romaniei este deosebita. Romania Mare, produsul direct al anului 1918, ne ofera niste coordonate cu totul diferite de ale realitatilor de pana la 1914. Prin unirea cu celelalte provincii, teritoriul Romaniei s-a marit substantial, iar sub aspect demografic transformarea a fost la fel de pronuntata. Astfel, in vreme ce recensamantul general al populatiei din 19 decembrie 1912 consemna 7.248.061 de locuitori, cel din anul 1930, singurul realizat in perioada interbelica, indica pentru Romania Mare o populatie de 18.052.896 locuitori.
Daca 1918 constituie finalul unui proces de transformari teritoriale faste pentru romani, tot el ofera si inceputul unor provocari fara precedent pentru statul nou-format. Integrarea deplina si fara discrepante a noilor provincii, politica fata de minoritatile etnice intrate in numar insemnat in componenta demografica a tarii, precum si necesitatea unor mari reforme conforme cu spiritul timpului (agrara, electorala) aveau sa constituie provocari carora clasa politica interbelica nu a reusit intotdeauna sa le gaseasca raspunsuri potrivite.
de Valentin Sandulescu, istoric
Cine a pierdut pariul?
Ca istoric al stiintei, retin perioada octombrie 1919 – octombrie 1920 drept una dintre cele mai rodnice din trecutul cultural romanesc. Cu cateva luni mai inainte, prin ianuarie 1919, in fostul Kolozsvár craiesc (pe care romanii il numeau, cu obstinatie, Cluj, iar anticii Napoca) s-a raspandit zvonul ca aici va lua nastere o universitate in limba „olaha“. „Fiti seriosi, a zambit rectorul maghiar al vechii institutii universitare. Pun pariu ca asa ceva nu se va intampla.“
„Si daca totusi?…“ a staruit decanul de la Medicina, cunoscutul internist Zsigmond Puryesz. „Exclus! Romanii nu sunt capabili de asa ceva. Nu au si nu vor avea niciodata oamenii de valoare necesari. Pe dumneata, de pilda, cine te-ar putea inlocui?“ „Am un asistent foarte bun, Iuliu Hatieganu.“ „Nu… nu! l-a asigurat rectorul. Romanii, clar, au un singur destin, chiar daca sunt scoliti la Budapesta ori la Viena: sa ramana pe locul secund, adica subalterni. De altfel, in cateva luni vom scapa de trupele de ocupatie ale Bucurestiului.“ Rectorul de la Kolozsvár a pierdut, insa, pariul. In 12 mai 1919, la Cluj, o comisie a Consiliului Dirigent, condusa de Onisifor Ghibu, a preluat vechea universitate. Nimeni nu a dorit sa-i indeparteze pe profesorii maghiari, unii dintre ei personalitati culturale de valoare. Li s-a cerut doar sa depuna, cum era uzanta, un juramant de loialitate statului roman. Din pacate, cei mai multi, in frunte cu rectorul, au refuzat si au migrat in corpore la Universitatea din Debrecen.
Erau inca vremuri tulburi. Abia se sfarsisera confruntarile sangeroase dintre romanii transilvaneni si nationalistii maghiari si secui ce se voiau inclusi in noul stat ungar proclamat in 1919 (21 martie), stat care, in acel moment, era „republica sovietica maghiara“ si era condus de Bela Kuhn. Transilvania nu se unise institutional cu tara, viata politica si sociala fiind condusa de Consiliul Dirigent. De aici si sperantele universitarilor unguri din Cluj ca acest inceput de uniune nationala romaneasca va esua, iar cultura transilvana va ramane predominant maghiara. Cum sa faci o universitate romaneasca? Si ce prestigiu stiintific, ce carte de vizita puteau prezenta Europei cei cativa juni licentiati romani care aspirau la catedre? Culmea: mai toti erau scoliti la Budapesta sau in alte orase din Imperiul Habsburgic. Si totusi, rectorul de la Kolozsvár a pierdut pariul.
Un val de entuziasm si solidaritate romaneasca, din pacate prea modeste azi, a cuprins nu numai Transilvania, dar si Vechiul Regat, cum i se spunea la Cluj patriei-mama. Oamenii de cultura ai vremii de la Bucuresti si Iasi au inteles rapid ca, daca nu le sar in ajutor fratilor din Transilvania, hecatomba de jertfe de pe front va intra in istorie ca tragic inutila. Raspunsul intelectualilor romani dat celor care au dezertat de langa ai lor, plecand in corpore la Debrecen, a fost ferm: Da, va exista o universitate romaneasca la Cluj si nu una formala, statuata pe criterii nationale sau vremelnic politice, ci un adevarat focar de cultura europeana, care sa dea nastere la idei originale, la descoperiri stiintifice de prim rang.
Universitatea Daciei Superioare (numita ulterior Universitatea Regele Ferdinand I), infiintata in 12 septembrie 1919, isi deschidea oficial cursurile pe 2 februarie 1920, in prezenta regelui Romaniei, a membrilor guvernului, a numerosi diplomati si invitati de peste hotare (oameni politici, scriitori, filosofi, oameni de stiinta s.a.). Primul rector, filologul Sextil Puscariu, membru al Academiei Romane, venea de la Universitatea din Cernauti si era bine cunoscut, mai ales in lumea spiritualitatii germane. El publicase la Leipzig, Viena si Paris articole si carti de dialectologie a limbilor romanice. In acelasi domeniu al stiintelor umaniste il secondau latinistul Vasile Bogrea, psihologul Florian Stefanescu-Goanga, cunoscutul arheolog si filosof Vasile Parvan, istoricul literar Gh. Bogdan Duica, s.a. Chimia era reprezentata de Gh. Spacu, bine apreciat in Europa vremii pentru introducerea unor metode originale de analiza cantitativa si calitativa. La stiintele naturale urca la catedra Emil Racovita, creatorul biospeologiei, primul dintre savantii lumii care explorase fauna de la Polul Sud. Alaturi de el s-a aflat dintru inceput botanistul Alexandru Borza – creator, cativa ani mai tarziu, al Gradinii Botanice si cercetator al florei din statul New York (Yellowstone).
La transformarea vechii universitati clujene dintr-o institutie provinciala intr-una de faima europeana au contribuit si medicii. In jurul primului decan, Iuliu Hatieganu, s-au strans mai intai cativa ardeleni: igienistul si bacteriologul Iuliu Moldovan, fost colonel-medic in armata lui Franz Josef, care lucrase ani buni alaturi de Stanislas Prowazek, descoperitorul inframicrobului tifosului exantematic (Rickettsia prowazeki); internistul Ioan Goia; dermatologul Coriolan Tataru; stomatologul Gheorghe Bilascu, profesor la Universitatea din Budapesta s.a. Apoi, din Vechiul Regat au venit la Cluj universitarii bucuresteni Iacob Iacobovici (chirurg), Victor Papilian (anatomist), Dimitrie Michail (oftalmolog), Constantin Urechia (neurolog, care lucrase la celebrul spital parizian Salpêtrière), Ion Predescu-Rion (ORL-ist), Cristea Grigoriu (obstetrician), Ioan Nitescu (fiziolog), Titu Vasiliu (anatomo-patolog), Dimitrie Negru (radiolog). Curand, insusi Victor Babes (elev al lui Robert Koch), autorul primului tratat de bacteriologie medicala aparut pe glob si precursor al descoperirii antibioticelor, a venit sa ilustreze invatamantul medical clujean. De la Institutul Pasteur din Paris, a raspuns apelului Constantin Levaditi, pionier pe plan mondial al cercetarii virusologiei, descoperitor al agentului infectios al paraliziei infantile si inventator al tratamentului sifilisului cu preparate de bismut.
Ce mai putea sa spuna, la inceputul lui 1922, fostul rector maghiar de la Cluj? Doar sa recunoasca faptul ca pierduse pariul cu istoria si ca, de atunci inainte, vrand-nevrand, datora universitatii romanesti de la Cluj respect si admiratie. Tot astfel cum noi, romanii, numind in prezent aceasta universitate Babes-Bolyai, aducem prinos de cinstire marelui matematician maghiar din secolul al XIX-lea.
de Prof. dr. Radu Iftimovici, laureat UNESCO
Apel national la toti monarhistii si nu numai.
Va invitam sa veniti alaturi de noi, sa sustinem revenirea Monarhiei in Romania. A venit timpul sa spunem stop formei de guvernamant Republicane. Nu avem nici traditie si nici istoria nu ne confirma ca Republica ne-a reprezentat bine in Romania.
Atunci cand am avut Republica, am avut DICTATURA sau JAF NATIONAL, valabil pentru ce se intampla acum in Romania.
Invitam toti oamenii care iubesc aceasta tara” cei care se gandesc la viitor, la viitorul copiilor lor, la parintii si bunicii lor ce sunt umiliti”, sa vina alaturi de noi. Curajul de a spune stop acestui jaf national trebuie sa fie ceva de prim plan, nu va mai lasati manipulati de politicienii care se imbogatesc pe saracirea acestui popor.
Toti cei care doriti sa va implicati si sa va alaturati miscarii noastre va invit sa va alaturati noua si sa-mi lasati un mesaj pentru a sti pe cine ne putem baza.
Pentru toti sarbatoritii de azi va urez LA MULTI ANI si o Romanie Monarhica.
DRAGI PRIETENI MONARHISTI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
VENITI PE DATA DE 02.07.2913 ORA 17,00 LA MUZEUL ANTIPA.
CU INSEMNE MONARHICE SA NE RECUNOASTEM ( DACA NU AVETI NU ESTE NICI O PROBLEMA ).ESTE TIMPUL SA NE FACEM AUZITI SI IN STRADA !!!!!!!!!!!!!!!
VIVAT CASA REGALA A ROMANIEI !!!!!!!!!!!!!!!!
romaniaregala 
