Cred că monarhia constituţionala este şi azi ca şi în trecut singura soluţie pentru România.


Imagine

“Abdicarea” la care a fost forţat de sovietici şi complicii lor, dr.Petru Groza şi Gheorghiu Dej, a fost un dezastru istoric. O tragedie. Poporul român s-a văzut lipsit de cea mai credibilă, cea mai puternică şi glorioasă instituţie a României moderne. Comuniştii ştiau ce fac cînd l-au alungat cu baionetele pe rege. Era iubit, respectat. Românul obişnuit nutrea sentimente profunde fata de tînărul rege. Regele era ultimul sprijin într-o situatie politică şi militară imposibilă. Regele a fost alungat pentru ca Moscova să continue distrugerea lumii româneşti pe care o începuse în septembrie 1944, odată cu intrarea tancurilor Armatei roşii în Bucureşti.

„Regalitatea nu vrea răul sau ambiguităţi, regalitatea nu se amestecă în Guvernare, responsabilitatea administrativă este mai solidă sub regalitate“

Cele trei zile de 10 Mai şi argumente pentru monarhie Ziua de 10 Mai are o profundă semnificaţie pentru medicul ploieştean. „Istoria şi înfăptuitorii ei au făcut ca în câţiva ani să avem un principe domn la 10 mai 1866, să ne câştigăm independenţa de stat la 10 mai 1877 şi să avem un rege al unui stat independent la 10 mai 1881, intrând în egalitatea statelor civilizate europene, într-o perioadă de 15 ani. Toate aceste zile de 10 mai sunt ale poporului român şi a naţiunii române, ale unui om, Regele Carol I sau Regele Neatârnării, dar şi ale urmaşilor acestora , Regele Ferdinand I, regele loial şi întregitor, Carol al II-lea şi Mihai I de România, care au desăvârşit cutezanţa şi dorinţa divină“
Trăiască Regele! „Doresc României şi românilor să aibă perseverenţa de a birui peste toate necazurile şi să aibă curajul de a redeveni acel stat cu depline drepturi din Europa anului 1881, politicienilor le cer să ducă ţara la nivelul civilizaţiei care ne punea, în timpul regalităţii, în rândul ţărilor cele mai dezvoltate. Iar Majestăţii Sale, Regele Mihai, putere şi sănătate. Trăiască Regele!“

 

Lista tarilor europene unde sunt cele mai mari lefuri


 

 

 

 Imagine

Locul 20: Cehia

Salariul mediu: 1.313 dolari

Salariul minim: 442 dolari

PIB pe cap de locuitor: 18,344 dolari

Imagine

Locul 19: Croatia

Salariul mediu: 1.465 dolari

Salariul minim: 516 dolari

PIB pe cap de locuitor: 14.273 dolari

Imagine

Locul 18: Portugalia

Salariul mediu: 1.906 dolari

Salariul minim: 665 dolari

PIB pe cap de locuitor: 21.807 dolari

Imagine

Locul 17: Cipru

Salariul mediu: 3.013 dolari

Salariul minim: 1.246 dolari

PIB pe cap de locuitor: 29.623 dolari

Imagine

Locul 16: Spania

Salariul mediu: 3.060 dolari

Salariul minim: 880 dolari

PIB pe cap de locuitor: 32.605 dolari

Imagine

Locul 15: Italia

Salariul mediu: 3.200 dolari

Salariul minim: nu e prevazut prin lege

PIB pe cap de locuitor: 35.289 dolari

Imagine

Locul 14: Islanda

Salariul mediu: 3.417 dolari

Salariul minim: 1.557 dolari

PIB pe cap de locuitor: 37.616 dolari

(Cifrele includ doar sectorul privat)

Imagine

Locul 13: Suedia

Salariul mediu: 3.689 dolari

Salariul minim: nu e prevazut prin lege

PIB pe cap de locuitor: 43.903 dolari

Imagine

Locul 12: Germania

Salariul mediu: 3.703 dolari

Salariul minim: nu e prevazut prin lege

PIB pe cap de locuitor: 40.528 dolari

Imagine

Locul 11: Marea Britanie

Salariul mediu: 3.930 dolari

Salariul minim: 1.605 dolari

PIB pe cap de locuitor: 35.239 dolari

Imagine

Locul 10: Franta

Salariul mediu: 4.001 dolari

Salariul minim: 1.872 dolari

PIB pe cap de locuitor: 41.226 dolari

Imagine

Locul 9: Finlanda

Salariul mediu: 4.202 dolari

Salariul minim: nu e prevazut prin lege

PIB pe cap de locuitor: 44.688 dolari

Imagine

Locul 8: Austria

Salariul mediu: 4,235 dolari

Salariul minim: 1,371 dolari

PIB pe cap de locuitor: 45.563 dolari

Imagine

Locul 7: Belgia

Salariul mediu: 4.428 dolari

Salariul minim: 2.055 dolari

PIB pe cap de locuitor: 44.254 dolari

Imagine

Locul 6: Olanda

Salariul mediu: 4.675 dolari

Salariul minim: 1.954 dolari

PIB pe cap de locuitor: 47.889 dolari

Imagine

Locul 5: Irlanda

Salariul mediu: 5.423 dolari

Salariul minim: 2.056 dolari

PIB pe cap de locuitor: 49.115 dolari

Imagine

Locul 4: Norvegia

Salariul mediu: 5.632 dolari

Salariul minim: nu e prevazut prin lege

PIB pe cap de locuitor: 78.674 dolari

Imagine

Locul 3: Luxemburg

Salariul mediu: 5.864 dolari

Salariul minim: 2.411 dolari

PIB pe cap de locuitor: 108.706 dolari

Imagine

Locul 2: Danemarca

Salariul mediu: 5.970 dolari

Salariul minim: nu e prevazut prin lege

PIB pe cap de locuitor: 56.687 dolari

Imagine

Locul 1: Elvetia

Salariul mediu: 6.407 dolari

Salariul minim: nu e prevazut prin lege

PIB pe cap de locuitor: 65.003 dolari

 

preluare stirile protv

Sursa: Business Insider

Norvegia este o monarhie constituțională


Imagine

Salariul mediu: 5.632 dolari

Salariul minim: nu e prevazut prin lege

PIB pe cap de locuitor: 78.674 dolari

Casa regală provine din familia princiară Glücksburg, din regiunea Schleswig-Holstein din Germania. Atribuțiile regelui Harald V sunt în mare doar protocolare, dar el este important ca simbol al unității naționale. Deși constituția din 1814 acordă puteri executive importante regelui, acestea sunt aproape întotdeauna exercitate prin intermediul Consiliului de Stat în numele regelui. Puterea extraordinară acordată monarhiei de către constituție este totuși importantă, monarhia având un rol decisiv în domeniul securității statului, ultima oară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Consiliul de Stat constă dintr-un prim-ministru și miniștrii săi, cu toții nominalizați întâi de către rege. Guvernul trebuie apoi să fie confirmat de Parlament și numit oficial de către rege, act final care este o formalitate.

Stortinget, Oslo

Parlamentul Norvegiei, Stortinget, are în prezent 169 de membri, aleși din cele 19 comitate pentru un mandat de patru ani, în conformitate cu un sistem de reprezentare proporțională. Parlamentul a fost până în 2009 bicameral (Odelsting și Lagting) dar din septembrie 2009 este unicameral. Legile sunt propuse de guvern printr-un membru al Consiliului de Stat sau de un membru al parlamentului și sunt apoi votate.

Justiția este compusă din Curtea Supremă, Høyesterett, curți de apel, districtuale și orășenești.

Pentru a forma un guvern, mai mult de jumătate (10 din 19 membri) din Consiliului de Stat trebuie să aparțină de Biserica Norvegiei.

Economie

Țară cu economie puternic dezvoltată, bazată pe industrie diversificată, pe servicii în transporturi și comerț. PIB (1992): 35 % industrie, 62 % servicii, 3 % agricultură. Dispune de bogate resurse de subsol (petrol, gaze naturale, minereuri de fier, cupru, zinc, plumb, molibden, pirite) și de un substanțial potențial hidroenergetic, în baza cărora s-a dezvoltat intens electrometalurgia (feroaliaje, oțeluri, aluminiu, nichel, cupru). Ramuri industriale în ascensiune: construcții de mașini (nave, echipamente și utilaje electrotehnice, mașini unelte), prelucrarea lemnului, fabricarea hârtiei, industria chimică (îngrășăminte azotoase, carbid), textilă și de confecții, alimentară (produse lactate, margarină, conserve de carne și de pește). În agricultură predomină creșterea animalelor (bovine, porcine, ovine), producția de cereale (orz, ovăz, secară) și de cartofi. Pescuit intens (se vâneaza balene).

Exportă petrol, gaze naturale, echipamente industriale și de transport, nave maritime, metale, produse textile și alimentare (din pește, carne).

Importă mijloace de transport, produse metalice, fructe, legume.

Partenerii principali de comerț: Marea Britanie, Suedia, Germania, Danemarca.[necesită citare]

Căi ferate: 4.026 km.

Căi rutiere: 90.174 km. Căi navigabile interne. Flotă maritimă de mare capacitate.

Demografie

Populația Norvegiei numără aproximativ 4,8 milioane de locuitori. Majoritatea norvegienilor sunt norvegieni etnici (un grup etnic indigen din nordul Europei și alte țări scandinave). Populația sami se întâlnește în general în zonele centrale și de nord ale Norvegiei și Suediei, precum și nordul Finlandei și în Rusia, pe Peninsula Kola. O altă minoritate națională o reprezintă populația kven, descendentă a poporului finlandez, ce s-a mutat în nordul Norvegiei din secolul al XVIII-lea până în secolul al XX-lea. Atât populația sami cât și populația kven au fost supuse unei puternici politici de asimilare de către guvernul norvegian, din secolul al XIX-lea până în 1970.

Datorită acestui proces de „norvegizare” multe familii de origine sami și kven acum se autoidentifică cu etnia norvegiană. Acest fapt, combinat cu o lungă istorie de conviețuire a populației sami și a popoarelor germanice de nord pe peninsula scandinavă, face ca afirmațiile privind statistica populațiilor etnice sa fie mai puțin exacte decât se sugerează de obicei. Alte grupuri recunoscute ca minorități naționale sunt evreii, skogfinner („finlandezii de pădure”) și rromii.

Până în 1975 Norvegia a dus o politică de liberă imigrație, ceea ce a dus la un val de imigranți din Iugoslavia, Turcia, Maroc, India și Pakistan, iar țările nordice au un sistem de piață de muncă comună din 1954, care a dus la un val de imigranți din această regiune.[3]

În ultimii ani imigrația a influențat creșterea populației cu procente mai ridicate de 50 % din creșterea totală. Conform statisticilor Norvegiei (SSB), un recod de 612.000 de imigranți au sosit în țară în anul 2007, cu 35 % mai mult decât în 2006. La începutul anului 2010 552.313 persoane din Norvegia au fost înregistrate ca având fond de imigrație (imigranți propriu-ziși sau născuți din părinți imigranți), cuprinzând 11,4 % din totalul populației. 210.725 persoane au fost din țările occidentale (UE / SUA / Canada / Australia / Noua Zeelandă) și 341.588 erau din alte țări. Cele mai mari grupuri de imigranți sunt polonezi, suedezi, pakistanezi, irakieni, somalezi, germani, vietnamezi și danezi.

Norvegienii de origine pakistaneză sunt cel mai mare grup minoritar din Norvegia iar majoritatea lor, 31.000 de persoane, locuiesc în și în apropiere de Oslo. Imigrația cetățenilor de origine irakiană a arătat o creștere în ultimii ani. După extinderea Uniunii Europene din anul 2004 a existat un aflux de imigranți din Europa Centrală și de Est, în special din Polonia. Cea mai mare creștere de imigranți a fost în 2007 din Polonia, Germania, Suedia, Lituania și Rusia.

Conform recensămîntului din 2006 din SUA există aproximativ 4,7 milioane de americani cu origine norvegiană, aceasta fiind aproximativ egal cu populația actuală a Norvegiei. La recensământul din 2006 din Canada 432.515 cetățeni canadieni au susținut că sunt de origine norvegiană; cifra reprezintă 1,4 % din populația Canadei.

Grecia a intrat în grevă generală


Imagine

Grecia este astăzi în grevă generală, sindicatele protestează faţă de planurile guvernului de a face noi concedieri în sectorul public, măsură cerută de creditorii internaţionali în schimbul ajutorului financiar.

La greva organizată astăzi de centralele sindicale din sectorul public şi privat participă salariaţii din administratia locală, funcţionarii băncilor şi medicii din spitalele publice, angajaţii mass-media, notează RADOR.Transportul public de călători este afectat de întreruperea lucrului în reţeaua naţională de cale ferată şi pe magistrala care face legătura între Aeroportul Internaţional Eleftherios Venizelos şi Atena. Controlorii de trafic aerian au decis să oprească activitatea intre orele 12:00 şi 16:00. Ca urmare, mai multe curse au fost anulate sau reprogramate. Persoanelor care călătoresc astăzi în Grecia le este recomandat să contacteze companiile aeriene, pentru a se informa în legătură cu eventualele schimbări operate în programul de zbor.

În capitala elenă, transportul rutier este îngreunat de participarea la greva şoferilor de autobuze şi troleibuze şi, nu în ultimul rând, de demonstranţiile care au loc la aceast oră în Piaţa Constituţiei, în faţa clădirii Parlamentului, acolo unde legislativul va începe dezbaterea proiecului multiplu de lege care cuprinde un nou pachet de austeritate.Măsurile impuse de troica instituţiilor creditoare, în vederea eliberării următoarei tranşe de împrumut, cuprind, printre altele, continuarea disponibilizărilor în sectorul public, liberalizarea concedierilor în sectorul privat, taxe şi impozite suplimentare. Demonstraţii de protest sunt anunţate şi pentru mâine, când ar urma să fie votat actul normativ despre care sindicatele spun că este o ‘piatră funerară’ pentru salariaţii greci.

articol preluat capital.ro

Retrocedările în natură trebuie oprite Ungaria „munceşte” în secret pentru a confisca clădirile istorice şi pădurile Transilvaniei!


Imagine

Legile 10/2001 şi 247/2005 date de Adrian Năstase şi Călin Tăriceanu au trădat România, deoarece au deschis calea ocupării Transilvaniei de către Ungaria prin retrocedări! 80% din retrocedări sunt cu acte false. Până în prezent, aproximativ 30-35% din teritoriul Transilvaniei s-a intabulat pe emisarii Ungariei: urmaşii conţilor unguri, bisericile maghiară – catolică, reformată şi unitariană. Totul se coordonează de la Budapesta! Gheorghe Funar şi Vadim Tudor au trimis un Memoriu în această primăvară premierului Ponta pentru a-i cere OPRIREA RETROCEDĂRILOR în NATURĂ. Dar Ponta nu i-a ascultat şi a emis o lege care să grăbească retrocedările în natură. Astfel, clădirile şi terenurile + pădurile retrocedate către Ungaria vor ajunge în 3 ani la 60% minim! Un mare pericol pentru pierderea Transilvaniei!

Clădirea Colegiului Naţional Mihai Eminescu din Oradea – (proces pierdut de catolici în 2009, reluat însă de reprezentanţii Bisericii Romano-Catolice). Construită pe terenul şi cu banii Statului Maghiar, clădirea a intrat în proprietatea Statului Român, în conformitate cu prevederile Păcii de la Trianon dupa 1920. Deci clădirea nu a fost confiscată de comunişti. Ea nu poate fi retrocedată către maghiari! Această clădire a fost Academie de Drept, deci nu a aparţinut vreunui ordin călugăresc maghiar.
În iunie 2013 Statul Român a avut ultimul proces la Curtea de Apel Bihor cu Ordinul Călugaresc catolic. Deşi în CF apare scris negru pe alb: în 1936 clădirea se intabulează pe Statul Român, deci nu a fost naţionalizată de comunişti după 1948, cum este posibil ca instanţa orădeană să admită recursul ungurilor şi să dea un nou termen pe 7 noiembrie? Oare vom pierde şi acest mare imobil istoric, cu acte false?

Dar catolicii maghiari deja au anunţat că vor începe proces la CEDO daca vor pierde… incredibil ce curaj au să ceară ceva ce nu le-a aparţinut!

În CF apare scris: în 1936 Statul Român intabulează clădirea. Deci comuniştii nu puteau să o naţionalizeze pentru că aparţinea Statului Român.

Eforturile Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântului Ştefan – Primul Martir pentru dobândirea clădirii în care funcţionează Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Oradea au început în anul 2008.

Primăria a fost notificată că „va trebui să evacueze clădirea”, conform unei dispoziţii a Comisiei Speciale de Restituire înfiinţată în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 83/1999, privind retrocedarea bunurilor ce au aparţinut cultelor minorităţilor naţionale.

Consilierul Silvia Suciu a cerut Consiliului Local Oradea să adopte o Hotărâre care obliga Primăria să îşi apere dreptul de proprietate asupra imobilului.

Clădirea a fost revendicată pentru prima dată încă din anul 2000, de Fejes Rudolf Anzelm, uns de episcopul romano-catolic de la Oradea, Tempfli Jozsef, ca „Abate-Exarh şi Prepozit-Prelat”. Acesta susţine că întreaga clădire a Colegiului Eminescu a fost proprietatea Ordinului, fiind naţionalizată prin decretul din 1948 . Minciună! CF-ul arată că în 1936 Statul Român era deja proprietar!

Istoricul orădean Liviu Borcea spunea că imobilul nu a fost niciodată în proprietatea Ordinului Premonstratens. Construită în 1869, pe terenul şi cu banii Statului Maghiar, şcoala a fost dată călugărilor „numai în trebuinţă”, pentru activităţi de învăţământ, iar aici a funcţionat din 1896 Academia de Drept.

După ce Transilvania a revenit României în 1918, clădirea a intrat automat în proprietatea Statului Român, conform Tratatului de la Trianon, care preciza că toate bunurile Statului Maghiar devin de drept proprietăţi ale Regatului României, „fără a fi necesare legi organice în acest scop”. A fost intabulată în 1936 pe Statul Român. Deci comuniştii nu au naţionalizat-o după 1948.

În acest sens, există şi Sentinţa Civilă nr. 248, pronunţată în anul 1937 de Tribunalul Bihor. Prin aceasta era respins recursul intentat de doi călugări împotriva unei sentinţe prin care împuternicitul de atunci al Ministerului Instrucţiunii Publice, Onisifor Ghibu, obţinea „reformarea Cărţii Fonduare Oradea, pentru înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român” asupra clădirii fostei Academii de Drept. Cărturarul muncise 17 ani pentru acest rezultat, studiind istoria Ordinului Premonstratens, dar şi Dreptul privat maghiar. El a demonstrat că cei doi călugări nu aveau calitate în proces, întrucât Prepozitura din Oradea a Ordinului nu era autonomă, ci se subordona Prepozitului din oraşul ceh Jaszovar. Or, Superiorul din Cehia nu îi împuternicise pe cei doi călugări orădeni să se judece cu Statul Român.

Colegiul Naţional Eminescu, fostă Academie de Drept 1920

Ordinul Premonstratens din Oradea, de rit romano-catolic, care are în componenţa sa doi preoţi, slujitori la biserica situată chiar lângă imobilul în care funcţionează Colegiul, nu se dă bătut. Reprezentat de avocatul Kincses Előd, fost preşedinte al UDMR Mureş, Ordinul Premonstratens a atacat la Curtea de Apel Oradea atât decizia Comisiei Speciale, cât şi încheierea intabulară din 1936. De asemenea, avocatul Kincses a atacat şi intabularea pe care statul comunist a făcut-o în 1946. Inutil, deoarece nu era nimic de naţionalizat, imobilul fiind deja al Statului Român din perioada interbelică.

În mod surprinzător, Curtea de Apel Oradea nu a respins demersul premonstratenşilor, ci a scindat acţiunea în două: a pasat decizia-cheie privind actele de intabulare pe Statul Român din 1936 şi 1946 spre Judecătoria Oradea şi a suspendat luarea unei decizii privind Decizia 2017/2009, emisă de comisia specială de la Bucureşti, până când va exista o decizie judecătorească privind actele de intabulare.

Juriştii Primăriei au făcut recurs la această decizie a Curţii de Apel Oradea, considerând că actul de intabulare, emis în urma unei decizii judecătoreşti definitive din perioada interbelică, nu poate fi azi revizuit de o altă instanţă. Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a menţinut însă decizia Curţii de Apel. În martie 2011 Judecătoria Oradea a respins la rândul ei excepţiile invocate de municipalitate, menite să demonstreze ilegalitatea acţiunii Ordinului Premonstratens!

De ce nu sunt arestaţi aceşti preoţi infractori care vor să alunge elevii din cel mai mare Colegiu al judeţului Bihor?

Acum 9 luni Tokes Laszlo împreună cu etnicii maghiari şi cu mulţi preoţi romano-catolici au făcut o mare manifestaţie în faţa Colegiului Mihai Eminescu pentru a grăbi retrocedarea şi pentru a influenţa instanţele de judecată care trebuie să soluţioneze curând litigiul.

Liceele evacuate de către unguri s-au mutat la periferia Oradei în imobile modeste. Liceul Sanitar încă nu are sediu… deşi ungurii evacuând copiii români din imobilul istoric… ţin goală imensa clădire pentru că nu au aşa număr mare de elevi. Liceul Economic are doar 2 clase de elevi unguri, deşi clădirea are 39 de săli de clasă… şi totuşi elevii români au fost evacuaţi cu forţa! Ungurii care sunt doar 20% din populaţia Oradei nu pot umple liceele retrocedate, dar totuşi trec la evacuarea elevilor români…
Istoria se repetă… cu acordul politicienilor ce au aruncat ţara în distrugere! În septembrie 1940, în jurul Gării Oradea erau zeci de mii de români ce voiau să se refugieze în Arad şi Timişoara, pentru că horthyştii le-au cerut automat schimbarea numelui lor în nume maghiar. Demnitatea acelor români nu i-a lasat să-şi schimbe numele şi de aceea automat le-au fost confiscate casele şi daţi afară de la locul de muncă. Mărturia unui domn ce a murit în 1990: „Noul director al Poştei Bihor venise din Budapesta şi ne-a adunat dimineaţa în curtea instituţiei în careu, pentru a ne cere să ne schimbăm pe loc numele în maghiară. Tot personalul Poştei am refuzat. Atunci ne-a bătut pe fiecare cu o vergea şi a dat ordin să ni se confişte casele, având 2 ore la dispoziţie să luăm primul tren spre România. Plângând am ajuns la Gara Oradea cu soţia şi fetiţa de 6 luni – doar cu hainele pe noi… nu ne puteam apropia de gară, deoarece era o mare de oameni ce se refugiau. După 2 zile de aşteptare am luat trenul până la Arad. Acolo erau zeci de mii de refugiaţi şi astfel autorităţile nu ne puteau găzdui. Ne-au trimis la Timişoara… am dormit pe jos o perioadă în holurile Poştei din Timişoara…”.

De ce acum politicienii şi judecătorii donează UNGARIEI aceste clădiri-monument istoric care fac parte din averea şi patrimoniul cultural al României? Se vând pentru votul UDMR la jefuirea ţării? Nepoţii horthyştilor ne iau clădirile statului şi râd de noi, după ce ne-au maltratat locuitorii Ardealului de Nord în septembrie 1940!

Clădirea Filarmonicii Oradea – (are proces de retrocedare pe rol). Episcopia Romano-Catolică de Oradea vrea să o retrocedeze în ciuda faptului că, la momentul naţionalizării, în 1948, ea funcţiona ca tipografie a fraţilor evrei Sonnenfeld şi Seidman şi nu mai era imobil „bisericesc”, ci figura ca şi „clădire industrială”. Deci ea în 1948 nu a fost confiscată de la catolicii unguri.

Înainte de retrocedare, sub mandatul preşedintelui Alexandru Kiss, la preşedinţia Consiliului Judeţean Bihor, s-au făcut investiţii masive în reabilitarea şi dotarea clădirii. După unele surse, ar fi vorba de 33 de miliarde de lei vechi. În acest moment, fostul proprietar, Consiliul Judeţean Bihor, plăteşte chirie Episcopiei Romano-Catolice de Oradea.

Filarmonica Oradea interior

Băile Felix – litigiul legat de clădirile revendicate a fost soluţionat – deocamdată – în favoarea românilor. Catolicii vor Parcul şi Pădurea din Băile Felix + 1.100 hectare de pădure şi teren arabil din 3 sate din jurul Băilor Felix. Procesul se află acum la ÎCCJ Bucureşti.

Călugării din ordinul Premonstratens (reinventat peste noapte cu doar un membru) au solicitat clădirea Pavilionului V al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix. Imobilul nu intră, însă, sub incidenţa Legii nr. 10/2001, clădirea fiind construită în anul 1856, drept care unitatea sanitară a respins notificarea.

Primarul din comuna Sînmartin în administrarea căreia se află staţiunile balneare Băile Felix şi 1 Mai, Lucian Popuş, a sesizat comisia pentru retrocedări în legătură cu faptul că şefii unor culte şi ordine călugăreşti fac presiuni pentru a-i împroprietări cu sute de hectare de pădure şi terenuri, fără să poată prezenta vreo decizie legală în acest sens. Singurul reprezentant al ordinului Premonstratens din Bihor era acum câţiva ani Fodor Joszef, vicar general al Episcopiei Romano-Catolice din Oradea.

La un moment dat, pretenţiile Bisericii Romano-Catolice în ceea ce priveşte Băile Felix sunau cam aşa: „În acest caz, proprietarul de drept este Ordinul Canonic „Premonstratens“ al Bisericii Catolice, al cărui patrimoniu deţinut numai la Băile Felix constă în: 47 de clădiri reprezentând cinci hoteluri, trei edificii de băi, locuinţe particulare, plus clădirea direcţiunii, restaurante, o cafenea, clădiri cu caracter economic sau de grădinărie, la care se adaugă 11,05 ha teren arabil, 12,9 ha păşune, 0,83 ha fâneţe, 126,09 ha”.

Terenuri şi suprafeţe de pădure au fost totuşi retrocedate în zona staţiunilor 1 Mai şi Băile Felix

 

articol preluat cotidianul.ro

75 de ani de la moartea Reginei Maria


Imagine

‘Te binecuvântez, iubită Romanie, patria bucuriei şi durerii mele, frumoasă Ţară care ai trăit în inima mea. Minunată Ţară pe care am văzut-o îndoită, al cărui vis de veacuri l-am visat şi eu, şi mi-a fost îngăduit să-l văd îndeplinit… Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez’.
Regina Maria a devenit un mit întruchipând idealurile unui popor în anii primului război mondial, la polul opus a stat imaginea creată de propaganda Puterilor Centrale, iar mai târziu cea naţională de stânga, care a ţesut poveşti în jurul său, unele din ele perpetuându-se şi astăzi. Având o fire nonconformistă pentru o persoană regală de la acea vreme, a devenit cu uşurinţă ţinta intrigilor începând cu primii ani de la sosirea în România. Era mult prea modernă pentru timpurile sale, o avangardistă, începând cu promovarea Art Nouveaului, adoptarea de prietenii prin corespondenţă, de la Ray Harris Baker la Martha Rooth. În acelaşi timp a promovat stilul neo-românesc arhitectural ca şi arta populară, ea însăşi dând exemplu prin portul inedit al costumelor tradiţionale româneşti sau prin implantarea stilului neo-românesc în saloanele sale de la Cotroceni. Maria fost una din cele mai fotografiate personaje regale, multitudinea cărţilor poştale, a fotografiilor, gravurilor, a materialelor publicitare au creat din ea un personaj legendar, iar colecţionarea de materiale privitoare la regină încă incită piaţa de licitaţii internaţională, şi în mod particular pe cea din România.
Apariţia sa în campanii publicitare din America şi Europa n-a fost singulară printre principese sau regine, dar Maria spre deosebire de celelalte figuri feminine regale era plină de carismă, reuşind să impresioneze prin spontaneitate şi curaj, vanitatea ei fiind deopotrivă cunoscută. Prin promovarea propriei imagini Regina şi-a sporit faima, care era asociată cu patria de adopţie. Tocmai de aceea supravieţuiesc expresii în limba engleză: „ca Regina României”, „sunt Regina Maria a României”, o asemenea referire fiind prezentă în poezia „Comment” scrisă de Dorothy Parker. Poetesa americană era contemporană cu Regina, fiind născute în acelaşi an, şi probabil personalitatea flamboiantă a Reginei României a avut o puternică impresie asupra sa. Poemul este o celebrare a vieţii, un haiku dedicat Reginei, a cărui melodicitate o redau, în limba engleză, pentru a înţelege influenţa pe care a exercitat-o Regina României în epocă: „Oh, life is a glorious cycle of song, A medley of extemporanea; And love is a thing that can never go wrong, And I am Marie of Rouman
Moartea Reginei Din 1937 starea sănătăţii reginei s-a înrăutăţit. La sfatul medicilor a plecat la 17 februarie 1938 în Italia, la Merano. Apoi în aprilie s-a internat la sanatoriul doctorului Lachmann de lângă Dresda. La 27 iunie, deşi medicii o considerau inaptă pentru efortul unei călătorii lungi şi obositoare, a luat hotărârea irevocabilă a revenirii în ţară spre a-şi găsi liniştea la reşedinţa sa din Sinaia. În filele unuia din ultimele caiete-jurnal, Maria scria: ‘Puterea este un tovarăş de care nu te desparţi uşor când te părăseşte se duce cu ea şi interesul vieţii. Cu ochii uscaţi, cu pumnul încleştat, te uiţi după ea cu privirea fixă, gelos pe următorul pe care îl va alege’. După o suferinţă prelungită, Regina Maria a murit la Castelul Pelişor pe 18 iulie 1938. Cu toate restricţiile pe care i le-a impus mamei sale în cei opt ani, Regele Carol al II-lea i-a organizat funeralii impresionante. Pe 21 iulie cortegiul funerar a sosit la Palatul Cotroceni, fiind anunţat prin 75 de slave de tun, iar pe 24 iulie trupul Reginei a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeş, necropola familiei regale. Presa din România scria în acele zile: „în sunetul clopotelor, în durerea copleşitoare a întregului popor care a iubit-o şi care nu o va uita niciodată, Marea, Sfânta Regină Maria, a făcut ultimul drum în eternitate”. Potrivit ultimei dorinţe înscrisă în testament, Maria a dorit ca inima să-i fie scoasă din piept şi aşezată într-o casetă octogonală din argint. Aceasta înfăşurată în drapelele naţionale ale României şi Angliei a fost introdusă într-o casetă din argint aurit, cu monturi de platină şi pietre preţioase (briliante, safire, rubine). Această ultimă casetă avea încrustate stemele provinciilor României întregite, simbolistica heraldică română şi britanică şi monograma sa. Era caseta ce-i fusese oferită de doamnele din înalta societate la sosirea sa în Bucureşti în 1893. Inima Reginei a fost depusă iniţial pentru trei luni în biserica mănăstirii Cotroceni, apoi dusă cu ceremonial la Balcic unde a fost depusă în biserica ortodoxă ‘Stella Maris’ din gradina vilei de la Balcic. Inima sa, nici neînsufleţită nu şi-a găsit liniştea. Ea a trebuit să fie luată de la Balcic, o data cu cedarea Cadrilaterului către Bulgaria în septembrie 1940, fiind depusă apoi la voinţa Principesei Ileana în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. În 1968 caseta păstrătoare a inimii a fost depusă în incinta castelului Bran, pentru ca în martie 1971 să fie adusă la Muzeul Naţional de Istorie a României. Această preţioasă relicvă va fi depusă într-un loc potrivit ales de familia regală a României. Regina Maria a impresionat şi a avut impact asupra contemporanilor săi, nu numai asupra personalităţilor politice, dar şi asupra femeilor române care începuseră să preia din inovatoarele ţinute ale Reginei, inclusiv portul crucii gamate, un străvechi simbol solar. Astăzi faima sa este la fel de mare poate şi din nevoia oamenilor de a avea modele. În testamentul spiritual intitulat ‘Ţării mele şi Poporului meu’, Regina Maria scria în 1933, cuvinte care impresionează prin sinceritate: