Republica romaneasca a aparut prin dictat stalinist, iar un stat aparat „de brate tari muncitoresti”, adica de dictatura proletariatului, nu putea sa aiba in frunte un rege, un suveran, ci un partid comunist cu centrul de comanda la Moscova.
Caci Romania, desi aliata a URSS, nu a dispus de suveranitate si independenta pana la Revolutia din decembrie 1989.
Curios si intrigant este ca si fara tancurile sovietice, si fara clasa muncitoare conducatoare, si fara comunisti(?) republica si-a continuat existenta si dupa 1989, demonstrand fara tagada ca statul si regimul inaugurat in 1945 sub opresiune si la ordinul ocupantului sovietic nu pot fi schimbate. Acestea sunt faptele. Ca faptele nu ne convin si, din diverse motive, le ascundem sau le interpretam fiecare dupa interesul politic e cu totul altceva.
Republica moare, dar nu se preda
Pornind de la aceasta realitate tragica in sine, consemnata de istorici doar cu jumatate de gura, sistemul republican s-a corupt, s-a ticalosit de la primul pana la ultimul functionar corupt in aparatul Puterii si in cel institutional republican, motiv pentru care clasa politica si institutiile statului de drept sunt in curs de a-si epuiza ultimele rezerve de legitimitate si credibilitate.
De aici perceptia devenita aproape unanima ca in Romania nimic nu merge, ca raul s-a generalizat, ca iubitii nostri conducatori s-au departat de popor, urmandu-si cu sarg doar interesul propriu, ca imoralitatea, necinstea si hotia nu vor putea fi starpite vreodata de politicieni imorali, necinstiti si hoti…
De vina e regele
In pofida acestei realitati, „republicanii” nostri n-au incetat o clipa sa denigreze, sa injoseasca, sa acuze monarhia de situatia in care a ajuns Romania, de saracia si inapoierea acesteia, desi inainte de razboi leul romanesc era de multe ori mai tare decat francul, marca si lira, iar pretul graului, al carnii, al sarii si al petrolului erau date de la Bucuresti. La fel cum n-au incetat o clipa sa-i acuze pe romani de lene, delasare si incapacitate, dar de managementul lor deficitar nu voiau sa vorbeasca.
Acum republica, prin „contributia” unor conducatori care si-au lipsit propriul popor de libertate, egalitate (fraternitate), dreptate si bunastare, incepe sa-si deconspire limitele, tot mai vizibile, iar monarhia reaprinde flacara sperantei aceluiasi popor ajuns bataia de joc a atator politicieni. Caci in nicio alta tara civilizata termeni ca p…lime, ciumpalaci, prostime, puturosi, dobitoci n-ar putea aparea in spatiul public fara sa provoace cutremure politice.
Mintea cea de pe urma
Acum intelegem altfel motivele pentru care o anumita categorie de politicieni in frunte cu seful statului insista sa se aplice referendumul din 2009, ca nu cumva sa-i treaca vreunuia prin minte sa ceara alt referendum pentru alegerea in cunostinta de cauza a formei de guvernamant. Fiindca daca regele Mihai a ajuns cea mai puternica personalitate a momentului, bucurandu-se de un procent de incredere de peste 40%, peste un an lucrurile vor fi clare. Si definitive.
Iata de ce, decat s-ar consuma inutil timp si energii pentru carpirea actualei Constitutii republicane, mai bine am actualiza Constitutia regala din 1923, inca neabrogata legal, si ar fi lasata Casa Regala a Romaniei sa explice tuturor cetatenilor Romaniei ce este aceea monarhie constitutionala.
preluare ziare.com
romaniaregala 